ICCJ. Decizia nr. 3670/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3670/2009
Dosar nr. 5982/1/2009
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul condamnat a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., respectiv neîndeplinirea procedurii de citare, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie pentru termenul de judecată din data de 29 iunie 2009, când a fost soluţionat recursul împotriva Deciziei penale nr. 58 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În motivarea cererii, contestorul arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 291 alin. (8) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea îndeplinirii procedurii de citare la fiecare termen pentru cei aflaţi în stare de arest, condiţie neîndeplinită în cauză, având în vedere că, deşi era arestat nu a fost citat la data soluţionării recursului.
Arată, de asemenea, contestatorul, că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., deoarece au existat mai multe locuri certe de citare, printre care şi cel al sediului apărătorului ales, însă instanţa de recurs a judecat cauza în lipsa lui, fără a fi citat la vreuna dintre aceste adrese.
A fost ataşat Dosarul nr. 3953/30/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Încheierea de la 12 octombrie 2009, Înalta Curte a reţinut că cererea de contestaţie în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi că motivul pe care se întemeiază contestaţia se regăseşte în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., a dispus în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admiterea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fixând termen pentru judecarea în fond a contestaţiei.
Procedând la soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestator, Înalta Curte reţine că, prin Decizia penală nr. 2487 din 29 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Pentru termenul din 29 iunie 2009, revizuentul recurent a fost citat în Germania la adresa indicată de acesta la momentul formulării cererii de revizuire.
Pentru termenul din 29 iunie 2009, dovada de îndeplinire a procedurii de citare există la dosar, fapt pentru care în mod corect Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la judecarea recursului.
Susţinerea contestatorului, în sensul că se impunea citarea sa la sediul cabinetului de avocatură al apărătorului ales nu este întemeiată, cât timp revizuentul nu era asistat de un apărător ales, cu ocazia soluţionării recursului, iar prin cererea de revizuire acesta a indicat domiciliul din Germania pentru a fi citat, procedându-se în mod legal la citarea lui la adresa indicată, respectându-se astfel normele imperative prevăzute de art. 177 alin. (1) C. proc. pen.
Atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel, revizuentul F.G.E. a fost citat în Germania, neindicând o altă adresă unde ar putea fi citat.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3953/30/2008.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1304/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3681/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
