ICCJ. Decizia nr. 3681/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3681/2009
Dosar nr. 1565/54/2009
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 3 februarie 2009, petiţionarul G.C., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere organelor de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) faţă de magistratul L.C. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi avocatul T.I., decan al B. Dolj.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a învederat faptul că prim-procurorul reclamat, în mod abuziv, şi-a declinat competenţa profesională în favoarea decanului B.A. din Craiova atunci când a fost sesizat cu o plângere împotriva avocatului G.C., iar decanul baroului, în mod greşit, a clasat plângerea respectivă, considerând că are acelaşi obiect cu o plângere anterioară şi care fusese soluţionată cu dispoziţia nr. 1198 din 7 august 2008.
Prin rezoluţia nr. 136/P/2009 din 12 martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), constatându-se că faptele reclamate nu există.
Nemulţumit de soluţia dată de procuror, petiţionarul s-a adresat, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin rezoluţia nr. 807/II/2/2009 din 21 aprilie 2009 a respins-o ca neîntemeiată, constatând că în cauză nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul a atacat rezoluţia nr. 136/P/2009 din 12 martie 2009, la Curtea de Apel Craiova, solicitând continuarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Prin Sentinţa penală nr. 102 din 2 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1565/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul G.C.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a declarat recurs, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaţilor pentru faptele reclamate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs dar şi întreaga cauză, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permite organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile fie din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b1). Intervenţia unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Potrivit art. 224 C. proc. pen. actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale şi pot realiza următoarele obiective:
- completează informaţiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale;
- verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei;
- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluţia neînceperii urmăririi penale.
Ca atare, soluţia criticată de petiţionar, în condiţiile inexistenţei acelui minim de indicii care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că poate începe urmărirea penală, este legală şi temeinică.
Aşa fiind, menţinând rezoluţia atacată ca urmare a respingerii plângerii formulate de petiţionarul G.C. împotriva acesteia, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 102 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3670/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1312/2009. Penal → |
|---|
