ICCJ. Decizia nr. 3701/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3701/2009
Dosar nr. 1979/54/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 241 din 18 iunie 2009, Tribunalul Mehedinţi, a condamnat pe inculpata minoră D.A.M. - fiica lui M. şi C. , născută în Drobeta Turnu Severin, cu acelaşi domiciliu în strada C., judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, elevă în clasa a XII-a (la data săvârşirii faptelor) la Colegiul Tehnic D. din Drobeta Turnu Severin, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm., art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 110 C. pen., raportat la art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an, calculat de la data rămânerii definitivă a hotărârii.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatei i-a fost atrasă atenţia asupra consecinţelor ce decurg potrivit art. 83 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpata minoră D.A.M., la sfârşitul anului 2006, după ce a procurat de la martorii F.F. şi F.V., a vândut lui O.F.D., în două rânduri, 5,65 grame şi, respectiv, 99,15 grame cannabis, urmând ca din valorificarea drogului respectiv de către acesta, inculpata să primească şi ea o sumă de bani.
A mai stabilit prima instanţă că O.F.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 din Legea nr. 141/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 81, art. 82 C. pen., prin Sentinţa penală nr. 372 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, existenţa faptei săvârşită de inculpată, cât şi vinovăţia acesteia, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declaraţiile lui O.F.D., acestea coroborate cu declaraţiile martorilor F.V.O., F.F.F., cu cele rezultate din conţinutul convorbirilor telefonice autorizat interceptate, dar şi cu cele concluzionate prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra drogului de risc aflat în discuţie.
În drept, s-a stabilit că activitatea infracţională a inculpatei de a procura cannabis pe care, apoi, l-a pus în vânzare, în două rânduri, prin intermediul lui O.F.D., întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, cât şi la alegerea modalităţii de executare, prima instanţă a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, împrejurările în care acestea s-au consumat, starea de minoritate a inculpatei, lipsa antecedentelor penale şi concluziile referatului de evaluare întocmit, conduita bună a acesteia înainte de săvârşirea faptei, cât şi după, rezultând din prezentarea în faţa autorităţii şi din atitudinea de recunoaştere a învinuirilor, împrejurări cărora le-a fost recunoscut un caracter atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., în planul stabilirii pedepsei.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că greşit a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât faptei respective îi lipseşte pericolul social, prin aceasta fiind adusă o vătămare minimă valorilor ocrotite de lege, iar, prin conţinutul ei concret, este vădit lipsită de importanţă.
Curtea a constatat că apelul declarat de inculpată este fondat.
Într-adevăr, conţinutul convorbirilor telefonice autorizat interceptate, în condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (2) C. proc. pen., cât şi declaraţiile persoanelor ascultate în calitate de martori, în special O.F.D., evidenţiază preocuparea inculpatei minore pentru operaţiuni vizând circulaţia drogurilor de risc, în cazul de faţă substanţa interzisă fiind rezină de cannabis, ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Însă, de principiu, în sensul art. 17 C. pen., infracţiunea se defineşte ca fiind fapta ce prezintă pericol social, este săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută de legea penală, ea constituind singurul temei al răspunderii penale.
Prin excepţie, în alin. (1) de sub art. 181 C. pen., se stabileşte că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă aduce o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege, iar prin conţinutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanţă.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, prevede alin. (2), instanţa trebuie să ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, cât şi de persoana şi conduita făptuitorului.
De vreme ce legea nu stabileşte altfel, s-a apreciat că aceste criterii mai sus enunţate au o importanţă egală în cadrul operaţiunii concrete de evaluare a pericolului social al faptei.
În cauză, este evident, inculpata a fost antrenată de O.F.D. în activităţile pentru care a fost trimisă în judecată, pe care le-a recunoscut, nu a realizat nici un folos material din acestea, a avut atât înainte, cât şi după consumarea faptelor, o conduită corespunzătoare, iar concluziile referatului de evaluare întocmit o prezintă ca pe o persoană cu şanse de reabilitare comportamentală şi care beneficiază de suport moral din partea părinţilor, în prezent având un nivel educaţional bun şi aspiraţii profesionale realiste, fiind studentă la U.P. din Timişoara.
Toate aceste împrejurări au îndreptăţit Curtea să aprecieze că faptei imputată inculpatei, aceea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), îi lipseşte pericolul social, astfel că, în cauză, au fost reţinute dispoziţiile art. 181 C. pen., apreciindu-se că aceasta a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege, iar prin conţinutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanţă.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 130 din 9 iunie 2009 a admis apelul declarat de inculpata D.A.M., împotriva Sentinţei penale nr. 241 din 18 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 1708/101/2008.
A desfiinţat Sentinţa penală nr. 241 din 18 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 1708/101/2008.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., a achitat pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 91 C. pen., a aplicat făptuitoarei o amendă administrativă în sumă de 1.000 RON.
Onorariul de avocat în sumă de 200 RON, vizând apărarea din oficiu, în apel, a inculpatei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, către B.A. Dolj.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin motivele scrise de recurs Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei achitări a inculpatei D.A.M., considerând că fapta reţinută în sarcina acesteia prezintă gradul de pericol al infracţiunii de trafic de droguri de risc, solicitând menţinerea soluţiei primei instanţe.
În drept, Parchetul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt, cu consecinţa greşitei achitări.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi a cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.
Pe baza probelor administrate, care au fost analizate pe larg de către instanţă, s-a reţinut în sarcina inculpatei D.A.M. săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), constând în aceea că în luna noiembrie 2006, aceasta a procurat cantităţile de 5,65 grame şi 99,15 grame cannabis de la martorii F.F. şi F.V., pe care ulterior le-a pus în vânzare prin intermediul martorului O.F.D. (martor care a fost condamnat pentru trafic de droguri de risc la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 - 82 C. pen., prin Sentinţa penală nr. 372 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi).
Inculpata nu a contestat situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptei, deşi în declaraţiile date a arătat că activitatea sa s-a derulat în spirit de glumă şi nu a cunoscut că plantele procurate erau droguri.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte se ţine seama de persoana şi conduita făptuitorului, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă şi de urmarea produsă.
Instanţa de apel a apreciat că faptei comise de inculpată îi lipseşte gradul de pericol social al infracţiunii de trafic de droguri de risc, în raport de faptul că aceasta era minoră la data săvârşirii faptei, că a fost antrenată în activitatea infracţională de către o persoană majoră, martorul O.F.D., că inculpata nu a realizat niciun folos material din vânzarea drogurilor şi că aceasta a avut şi are o bună comportare în societate, în prezent fiind studentă.
Se constată că instanţa de apel, în aprecierea lipsei gradului de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, a avut în vedere circumstanţele personale favorabile ale inculpatei, care de altfel au fost considerate de instanţa fondului ca circumstanţe atenuante, prevăzut de art. 74 C. pen.
Instanţa de apel nu a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, de scopul urmărit de către intimată.
Astfel, din convorbirile telefonice purtate de către inculpată cu martorii cauzei, convorbiri care au fost interceptate pe baza autorizaţiei instanţei, rezultă că aceasta era cunoscută în grupul martorului O.F.D. ca o persoană care vinde cannabis, astfel că nu se poate reţine nici împrejurarea că a fost atrasă în activitatea infracţională de către un inculpat major (de subliniat este şi faptul că martorul O., în luna noiembrie 2006, abia depăşise vârsta minoratului, având 18 ani şi 6 luni).
În plus, se constată că inculpata a remis în două rânduri martorului O. cannabis, drog pe care îl procurase de la martorul F.V.
În aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârşite de inculpată nu trebuie omisă nici cantitatea relativ mare de cannabis tranzacţionată în cele două rânduri, în total 104,70 grame.
Din probele administrate în cauză rezultă că în schimbul drogurilor remise martorului O., inculpata urma să încaseze suma de 1.000 RON, după ce martorul vindea drogurile altor persoane interesate.
Inculpata nu a primit preţul stabilit ca urmare a faptului că martorul O. a vândut cannabisul către un colaborator astfel că inculpata nu a obţinut niciun folos material datorită intervenţiei organelor judiciare, nu ca urmare a faptului că aceasta a înţeles să efectueze acte cu titlu gratuit.
În consecinţă, se constată că fapta săvârşită de inculpată prezintă gradul de pericol social al infracţiunii de trafic de droguri de risc, întrucât prin acţiunea sa inculpata a adus atingere valorilor ocrotite de lege, respectiv persoana şi sănătatea acesteia.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să constate că apelul formulat de inculpata D.A.M. a fost admis greşit de către instanţa de apel şi, pe cale de consecinţă, conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de Parchet, va casa decizia atacată şi, rejudecând, va menţine sentinţa primei instanţe, care este legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 130 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata D.A.M.
Casează decizia penală atacată şi, rejudecând:
Menţine dispoziţiile Sentinţei penale nr. 241 din 18 iunie 2009 a Tribunalului Mehedinţi.
Dispune restituirea sumei de 1000 RON, amendă administrativă către inculpata D.A.M.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1326/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3704/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
