ICCJ. Decizia nr. 3676/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3676/2009
Dosar nr. 74/39/2009
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În luna iulie 2008, organizaţia nonguvernamentală Romani C.R.I.S.S., prin secretarul general A.V., a sesizat M.I.R.A., Inspectoratul General al Poliţiei şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava despre faptul că, la data de 23 iulie 2008, cu ocazia efectuării unor percheziţii domiciliare autorizate de către instanţă, organele de poliţie şi-au depăşit atribuţiile de serviciu, în sensul că au exercitat acte de violenţă şi au adresat ameninţări unui număr de şapte persoane aflate la adresele unde s-au efectuat percheziţiile.
Sesizarea a fost trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin rezoluţia cu nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008 a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I. şi S.D., ofiţeri şi respectiv agenţi de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Suceava - Poliţia Oraşului Dolhasca, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., întrucât din verificările efectuate în cauză a rezultat că faptele reclamate nu există.
Împotriva rezoluţiei cu nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008, petiţionara Romani C.R.I.S.S. a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluţia cu nr. 7/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nemulţumită de soluţia de neurmărire penală dată de parchet, petiţionara Romani C.R.I.S.S. s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Suceava, competentă să judece cauza în primă instanţă, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei cu nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008 şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I. şi S.D. sub aspectul faptelor sesizate.
Prin sentinţa penală nr. 1 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost admisă plângerea formulată de petiţionara Romani C.R.I.S.S.
Au fost desfiinţate rezoluţiile nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008 şi nr. 7/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a fost trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I. şi S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că cercetările efectuate în cauză sunt incomplete, impunându-se suplimentarea acestora.
Astfel, s-a apreciat că organele de urmărire penală, în baza rolului lor activ, impus de dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., urmează să îl cheme pe reprezentantul legal al Romani C.R.I.S.S., pentru a lămuri conţinutul plângerii formulate, în sensul de a preciza în ce constă fiecare faptă de agresiune fizică şi verbală, numele şi prenumele fiecăreia dintre persoanele pretins agresate şi mijloacele de probă pe care înţelege să le propună.
De asemenea, instanţa a apreciat că se impune audierea tuturor celor şapte persoane pretins vătămate, a intimaţilor, a martorilor asistenţi la efectuarea percheziţiilor domiciliare, precum şi administrarea probei cu expertiză tehnică, pentru a se stabili dacă a fost înregistrată cu mijloace video întreaga activitate desfăşurată cu ocazia efectuării celor două percheziţii domiciliare, precum şi dacă în conţinutul înregistrărilor de imagini există sau nu întreruperi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi lucrătorii de poliţie - intimaţi în cauză, respectiv N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I. şi S.D.
Atât parchetul, cât şi cei zece poliţişti recurenţi au criticat hotărârea pronunţată, ca fiind nelegală şi netemeinică, sub următoarele aspecte:
- petiţionara Romani C.R.I.S.S. nu întruneşte cerinţele legii, respectiv ale dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., nefiind nici persoană vătămată în cauză şi nici persoană care să justifice vreun interes legitim lezat, neavând ca atare calitate procesuală activă;
- soluţia de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale este netemeinică, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat săvârşirea faptelor reclamate şi vinovăţia intimaţilor.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate, aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum, de altfel, a procedat şi petiţionara prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.
Cu privire la calitatea petiţionarei Romani C.R.I.S.S. de a învesti, în mod valabil, instanţa cu examinarea legalităţii rezoluţiei procurorului, Înalta Curte constată că aceasta are calitate procesuală activă în cauză, sub acest aspect atât recursul parchetului, cât şi recursurile declarate de cei zece lucrători de poliţie, nefiind fondate.
În conţinutul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
Înalta Curte constată că atât parchetul, cât şi recurenţii lucrători de poliţie au considerat că petiţionara Romani C.R.I.S.S. nu are calitatea specială cerută de legiuitor, dând o interpretare restrictivă sintagmei folosită în textul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. - „orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate" - în sensul că aceasta ar viza numai persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta penală sau care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.
Or, în accepţiunea legii, pe calea interpretării gramaticale a sintagmei arătate – prin folosirea pronumelui nehotărât adjectival „orice alte persoane" - nu s-a dorit limitarea sferei titularilor, ci dimpotrivă extinderea acestora, fie persoane fizice, fie persoane juridice de drept privat, urmând ca vătămarea intereselor legitime să fie dovedită.
Din actele constitutive ale organizaţiei nonguvernamentale Romani C.R.I.S.S. rezultă că aceasta este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, în cadrul activităţilor şi obiectivelor sale înscriindu-se conştientizarea de către societate a necesităţii protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a progresului, prin eliminarea discriminării şi acordarea de şanse egale, a asigurării accesului liber la justiţie, precum şi promovarea şi întărirea calităţii actului de justiţie şi susţinerea rolului dreptului în asigurarea unei bune guvernări.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că organizaţia nonguvernamentală Romani C.R.I.S.S. se circumscrie categoriei de „orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate" prevăzută în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legitimitatea interesului său materializându-se în sesizarea efectuată în vederea stabilirii împrejurărilor în care au fost efectuate percheziţiile domiciliare autorizate de instanţă, în scopul protejării dreptului la viaţă, a interzicerii tratamentelor inumane şi degradante, în conformitate cu prevederile art. 2 şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi în scopul conştientizării societăţii de necesitatea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi al asigurării accesuluila justiţie, ceea ce corespunde obiectului său de activitate.
Interesul său legitim a fost dovedit, prin declanşarea efectivă de cercetări în cauză de către Inspectoratul General al Poliţiei.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de lucrătorii de politie N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I. şi S.D. sunt fondate.
În mod justificat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a reţinut în cauză că nu se poate începe urmărirea penală faţă de intimaţii N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I. şi S.D. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi purtare abuzivă, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 250 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă existenţa cauzei care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1. Intervenţia unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca, în locul începerii urmăririi penale, să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză de către parchet, Înalta Curte constată următoarele:
Cu adresa din 23 iulie 2008, Romani C.R.I.S.S. Bucureşti, prin secretarul general A.V., a sesizat M.I.R.A., Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava şi Poliţia oraşului Dolhasca, judeţul Suceava cu faptul că, în ziua de 23 iulie 2008, în jurul orelor 0530 - 0600, cu ocazia efectuării unor percheziţii şi ulterior acestor activităţi, organele de poliţie ar fi agresat fizic şi verbal persoanele percheziţionate, patru dintre persoanele vizate fiind duse la sediul Poliţiei oraşului Dolhasca, pentru a fi audiate, ocazie cu care una dintre persoane a fost lovită de un poliţist până a leşinat. Totodată, organizaţia nonguvernamentală Romani C.R.I.S.S. a mai precizat că nicio persoană din cele agresate şi duse la Poliţia oraşului Dolhasca, nu au fost informate, nici verbal şi nici în scris, cu privire la motivele percheziţiilor, ale interogării sau arestării.
Verificarea aspectelor sesizate Inspectoratului de Poliţie al judeţului Suceava a fost efectuată de Compartimentul Inspecţiei Interne a instituţiei, rezultatul verificării fiind comunicat organizaţiei nonguvernamentale Romani C.R.I.S.S., Inspectoratului General al Poliţiei Române şi M.I.R.A.
Întrucât în sesizarea Romani C.R.I.S.S. s-au invocat şi acte infracţionale săvârşite de poliţişti, cu ocazia efectuării percheziţiilor, din ziua de 23 iulie 2008 şi a activităţilor ulterioare derulării acestor proceduri, Inspectoratul de Poliţie judeţean Suceava a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 202/P/2008, în vederea efectuării cercetărilor faţă de comisarul şef N.V. şi alţi lucrători de poliţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi purtare abuzivă, prevăzute de art. 246 şi art. 250 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava au rezultat următoarele:
În noaptea de 26/27 iunie 2008, două persoane mascate, neidentificate, au pătruns în incinta staţiei P. aparţinând SC A. SRL Dolhasca, judeţul Suceava, de unde, prin violenţă, l-au deposedat pe gestionarul J.V., de suma de 7.400 lei şi de două telefoane mobile.
Tâlhăria din noaptea de 26/27 iunie 2008 săvârşită de autori necunoscuţi, la staţia P. Dolhasca, a făcut şi face obiectul cercetărilor efectuate de organele de poliţie, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, judeţul Suceava cu nr. 1065/P/2008.
Activităţile legale specifice efectuate de cadrele Serviciului de Investigaţii Criminale din I.P.J. Suceava au stabilit că, una din cartelele celor două telefoane mobile furate, prin folosirea violenţei, în noaptea de 26/27 iunie 2008, de la partea vătămată J.V., era folosită pe telefoanele lor mobile, de S.M. şi Ţ.M. din satul Gulia, oraşul Dolhasca, judeţul Suceava.
Această situaţie a impus elaborarea de către Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul I.P.J. Suceava a planului de acţiune din data de 22 iulie 2008, precum şi admiterea cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni în sensul autorizării de către Judecătoria Fălticeni (în Dosarul nr. 1975/227/2008) a percheziţiilor domiciliare, la locuinţele suspecţilor S.M. şi Ţ.M. din satul Gulia, oraşul Dolhasca, autorizaţia de percheziţie emisă având valabilitate 5 zile.
În dimineaţa zilei de 23 iulie 2008, la orele 0600 şi respectiv 0615, o echipă operativă formată din comisarul şef N.V., ofiţer specialist I în cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale din I.P.J. Suceava, agentul şef M.V., agentul principal I.I., agentul şef V.L. şi agentul şef adjunct C.L., însoţită de o echipă de luptători din cadrul D.P.I.R Suceava, au început percheziţia la locuinţa numitului S.M. din satul Gulia, oraşul Dolhasca, iar o altă echipă operativă, formată din inspectorul principal S.O., subinspectorul D.I., subinspectorul C.I., agentul şef adjunct D.D. şi agentul S.D., însoţită de o echipă de luptători din cadrul D.P.I.R Suceava, au început percheziţia la locuinţa numitului Ţ.M. din satul Gulia, oraşul Dolhasca, judeţul Suceava. Ambele activităţi procedurale de percheziţie au fost filmate integral de tehnicieni criminalişti, din cadrul Serviciului Criminalistic din I.P.J. Suceava, fiind întocmite procese verbale în acest sens.
După redactarea proceselor verbale, persoanele la domiciliul cărora s-au efectuat percheziţiile şi martorii asistenţi, nu au făcut nici o obiecţie în legătură cu derularea procedurilor respective şi consemnarea constatărilor, semnând respectivele procese verbale.
Percheziţia efectuată la locuinţa numitului S.M. s-a materializat în identificarea şi ridicarea unui număr de 4 telefoane mobile şi două cartele pentru telefoane mobile.
Percheziţia efectuată la locuinţa numitului Ţ.M. s-a materializat în identificarea şi ridicarea unui număr de 6 telefoane mobile - dintre care unul s-a stabilit a fi cel pe care partea vătămata J.V. îl avea asupra sa în noaptea de 26/27 iunie 2008, în staţia P. Dolhasca, de unde i-a fost luat prin folosirea violenţei de autori necunoscuţi - două cartele pentru telefoane mobile şi suma de 10.654 RON.
După efectuarea percheziţiilor s-a procedat la audierea persoanelor implicate, audieri efectuate la sediul Poliţiei oraşului Dolhasca, unde s-au adunat mai mulţi cetăţeni de etnie romă, care s-au manifestat zgomotos şi violent, aspecte care au fost filmate de tehnicienii criminalişti, organele de poliţie şi trupele speciale nefolosind forţa. În timpul audierii la Poliţia oraşului Dolhasca, în ziua de 23 iulie 2008, Ţ.M., persoana la care s-a găsit telefonul mobil al părţii vătămate J.V., a simulat un leşin, revenindu-şi însă imediat, situaţie care a determinat o reacţie verbală violentă a cetăţenilor de etnie romă prezenţi în număr mare în imediata apropiere a sediului poliţiei, inclusiv ameninţarea că vor sesiza de îndată Romani C.R.I.S.S.
În legătură cu telefonul aparţinând părţii vătămate J.V., ridicat de la locuinţa sa cu ocazia percheziţiei, Ţ.M. a declarat că a fost găsit de soţia sa Ţ.M., în noaptea de 26/27 iunie 2008, în jurul orelor 0300, în apropierea staţiei P. Dolhasca, în timp ce se deplasa cu căruţa la cules fragi, iar din suma de 10.654 lei găsită în locuinţa percheziţionată, 1.000 lei îi aparţine, iar restul de 9.654 lei aparţine mamei sale, D.M., persoană în prezenţa căreia a fost audiat în ziua de 23 iulie 2008 la Poliţia oraşului Dolhasca.
Audiată în cauză, D.M., mama numitului Ţ.M., a susţinut că telefonul ce a aparţinut, până în noaptea de 26/27 iunie 2008, părţii vătămate J.V., a fost găsit în noaptea mai sus menţionată de nora sa, Ţ.M., în apropierea staţiei P. Dolhasca şi că suma de 10.654 lei îi aparţine în totalitate, obţinând-o din diverse activităţi prestate pentru a putea plăti o intervenţie chirurgicală, ce urmează a i se face la o clinică din Cluj. În declaraţia respectivă, D.M., care a asistat la percheziţie şi la audierea de către organele de poliţie a fiului său, Ţ.M., nu a avut de făcut obiecţiuni cu privire la activitatea organelor de poliţie din ziua de 23 iulie 2008.
În prezent, Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 1065/P/2008, privind tâlhăria săvârşită în noaptea de 26/27 iunie 2008, de autori necunoscuţi, la staţia P. Dolhasca, cu consecinţele anterior precizate, se află în lucru la organele de poliţie.
Înalta Curte reţine că, din actele premergătoare efectuate în cauză de către parchet nu au rezultat indicii privind săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către cei zece poliţişti cercetaţi, care au participat la efectuarea percheziţiilor, aceştia necomiţând acte de violenţă fizică, neproferând expresii jignitoare ori ameninţări faţă de persoanele aflate la domiciliile unde s-au efectuat percheziţiile sau asupra celor aflate ulterior, cu ocazia audierilor, la sediul Postului de Poliţie Dolhasca.
Îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către cei zece lucrători de poliţie - aşa cum a rezultat şi din înregistrarea video - este dovedită şi de faptul că cele două procese verbale, întocmite cu ocazia percheziţiilor, au fost semnate de persoanele percheziţionate şi de martori, fără nici un fel de obiecţiuni.
În aceste condiţii, dată fiind lipsa oricăror indicii privind comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, Înalta Curte apreciază că măsurile dispuse de prima instanţă nu justificau începerea urmăririi penale în cauză.
Astfel, persoanele vătămate, presupus a fi agresate în cauză, nu au înţelessă-şi valorifice personal dreptul procesual de a sesiza organele de urmărire penală, apelând la organizaţia nonguvemamentală Romani C.R.I.S.S., ai cărei reprezentanţi, atâta vreme cât nu au fost prezenţi în momentul efectuării percheziţiilor, nu aveau cunoştinţă despre cele petrecute şi, prin urmare, audierea acestora nu prezenta nici o relevanţă.
De asemenea, audierea persoanelor vătămate nu este o obligaţie impusă prin lege organului de urmărire penală, ci dimpotrivă acesta are posibilitatea de a aprecia de la caz la caz, în funcţie de datele iniţiale existente în dosar, dacă se impune această audiere. În cauza de faţă, atâta vreme cât persoanele la ale căror domicilii s-au efectuat percheziţiile, cât şi martorii asistenţi au semnat procesele-verbale finale (filele 46 şi 54) fără nici o obiecţie, fără a face referire la vreun comportament agresiv al lucrătorilor de poliţie, audierea acestora (în condiţiile în care se presupune că sunt de bună credinţă) nu aducea nici un element de noutate, în afară de cele menţionate în cuprinsul proceselor-verbale.
În ceea ce priveşte administrarea probei cu expertiză tehnică, pentru a se stabili eventualele discontinuităţi ale înregistrării celor două percheziţii, Înalta Curte apreciază că această probă nu este nici concludentă şi nici utilă, motivat de faptul că înregistrarea a fost făcută chiar de către organele de poliţie, ai căror lucrători sunt acuzaţi în cauză, iar în ipoteza constatării unor întreruperi ale înregistrării, această împrejurare nu dovedeşte şi nu constituie implicit un indiciu al existenţei faptelor reclamate.
Prin urmare, neexistând nici măcar un simplu indiciu care să conducă la concluzia că actele îndeplinite de cei zece lucrători de poliţie, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiilor lor, precum şi soluţia dispusă de parchet - de neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia - ar fi contrare situaţiei de fapt a cauzei instrumentate, Înalta Curte constată că soluţia de netrimitere în judecată este corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea acesteia.
Pentru antrenarea răspunderii penale a unor lucrători de poliţie sunt necesare indicii clare în sensul săvârşirii unor infracţiuni, cu prilejul activităţilor efectuate în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nu doar nemulţumirea unei părţi care etichetează soluţia dispusă, drept abuzivă, fără însă a prezenta vreun element care să susţină această acuzare.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de recurenţii N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I., S.D. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie, privind pe petiţionara Romani C.R.I.S.S. Bucureşti.
Va casa sentinţa penală sus-menţionată şi, în rejudecare:
Potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara Romani C.R.I.S.S. Bucureşti împotriva rezoluţiei nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Va menţine rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionara Romani C.R.I.S.S. Bucureşti la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru judecata în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de recurenţii N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I., S.D. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi Familie, privind pe petiţionara Romani C.R.I.S.S. Bucureşti.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi, în rejudecare:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara Romani C.R.I.S.S. Bucureşti împotriva rezoluţiei nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionara Romani C.R.I.S.S. Bucureşti la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru judecata în primă instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3664/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3691/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
