ICCJ. Decizia nr. 3652/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3652/2009
Dosar nr. 53/121/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 131 din 2 martie 2009 Tribunalul Galaţi a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii privind pe inculpatul Ţ.I. (fiul lui M. şi M.) din infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. b) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 211 alin. (1) şi (2)1 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A condamnat pe inculpatul Ţ.I. la o pedeapsă de 20 (douăzeci) de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 08 iulie 2005).
A condamnat pe inculpatul Ţ.I. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2)1 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 08 iulie 2005).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului Ţ.I. prin prezenta hotărâre, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, sporită la 23 (douăzeci si trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
A dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 (patru) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului Ţ.I. prin sentinţa penală nr. 1184 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la 30 aprilie 2003, în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului, astfel:
- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci;
- restul de 133 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni, închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galaţi.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus revocarea graţierii condiţionate pentru pedepsele de: 8 (opt) luni închisoare şi, respectiv, 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului Ţ.I. prin sentinţa penală nr. 875/2002 a Judecătoriei Tecuci.
Conform disp. art. 36 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de: 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci cu pedepsele de 8 (opt) luni şi respectiv 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 875 din 15 august 2002 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul Ţ.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani închisoare.
Menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 133 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galaţi, revocare dispusă prin sentinţa penală 168/2002 a Judecătoriei Tecuci.
Dispune contopirea pedepsei rezultante de 5 (cinci) ani închisoare cu restul de 133 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1600 din 03 iulie 2000 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul Ţ.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.
A constatat că inculpatul Ţ.I. a executat parţial pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare în perioadele 08 noiembrie 2001 - 08 ianuarie 2002 şi 21 mai 2002 - 16 noiembrie 2004, rămânând un rest neexecutat de 1 (un) an şi 549 zile închisoare.
Conform art. 61 C. pen. a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 1 (un) an şi 549 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare şi a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa rezultantă de 23 (douăzeci şi trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, inculpatul Ţ.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 23 (douăzeci şi trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului Ţ.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului Ţ.I.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.I. prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 08 iulie 2005.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii privind pe inculpatul N.I. (fiul lui P. şi E.), din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi în această încadrare juridică dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 20 (douăzeci) de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale (faptă din 08 iulie 2005).
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului N.l. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului N.l.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.I. prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la10 iulie 2005 la zi.
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii privind pe inculpata M.L. (fiica lui I. şi R.) din infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi în aceasta încadrare juridică a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale (faptă din 08 iulie 2005).
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei M.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatei M.L.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus pedeapsa aplicată inculpatei M.L. prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 10 iulie 2005 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpaţii Ţ.I., N.I. şi M.L., în solidar, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către părţile civile C.I. şi C.P.
A obligat pe inculpaţii Ţ.I., N.I. şi M.L., în solidar, la plata a câte 300 lei lunar, reprezentând prestaţie periodică pentru minorul C.C., cu începere de la data comiterii faptei - 08 iulie 2005 şi până la majoratul minorului - respectiv 07 iulie 2006.
Potrivit art. 189 C. proc. pen. onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 RON va fi avansat Baroului de Avocaţi Galaţi din fondul M.J., urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat.
În baza disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii Ţ.I. şi N.I. la plata a câte 500 lei fiecare, şi pe inculpata M.L. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpata M.L. a fost căsătorită cu inculpatul N.I. însă din anul 1996 s-au despărţit. După acest moment a intrat în relaţii de concubinaj cu victima C.S. La scurt timp, între cei doi au început neînţelegerile, fapt pentru care inculpata M.L. s-a hotarât să întrerupă relaţiile cu victima C. şi să reia convieţuirea cu inculpatul N.I. A mers la locuinţa acestuia din comuna Lieşti, judeţul Galaţi, i-a spus că doreşte să reia convieţuirea cu el, dar că trebuie să scape de victima C.S. şi i-a cerut să o ajute să-l termine, adică să-l omoare. Acesta a fost de acord, i-a promis că va găsi o persoană care să-l omoare, după care o va căuta pentru a pune în aplicare rezoluţia infracţională.
La scurt timp, inculpatul N.I. l-a găsit pe inculpatul Ţ.I. ca persoană aptă pentru a comite omorul, s-au întâlnit cu inculpata M.L., tot la locuinţa din Lieşti şi împreună au pus la cale comiterea omorului. Au mers la locuinţa lui Ţ.I. Aici cei trei inculpaţi au discutat şi au stabilit ca inculpatul Ţ.I. să-l omoare pe C.S. I-au promis acestuia, pentru fapta ce urma a o realiza, suma de 2000 RON, plus bunurile pe care victima le avea asupra sa.
Inculpatul Ţ.I. a fost încântat de propunerea făcută, a acceptat-o, iar inculpaţii N.I. şi M.L. urmau să stabilească ziua când se va comite omorul.
Astfel în ziua de 08 iulie 2005, inculpata M.L. ştiind că victima C.S. locuieşte într-un garaj din Tecuci, în zona blocurilor A., din faţa P. Tecuci, a luat un maxi-taxi şi a mers la locuinţa inculpatului N.I., căruia i-a spus că a venit ziua când trebuie omorât C.S. Inculpaţii M.L. şi N.I. au mers la locuinţa lui Ţ.M., mama inculpatului Ţ.I. din comuna Iveşti, judeţul Galaţi, unde ştiau că îl găsesc pe inculpatul Ţ.I. pentru a-i spune că a venit timpul să pună în aplicare planul făcut. Nu l-au găsit acasă, era la muncă şi l-au aşteptat până la ora 19.00, când acesta s-a reîntors. Toţi trei au plecat de la locuinţa martorei Ţ.M. şi au ajuns la drumul naţional Galaţi - Tecuci, unde au aşteptat un maxi-taxi cu care s-au deplasat la Tecuci. Pe drum inculpaţii M.L. şi N.I. i-au spus inculpatului Ţ.I. că dacă îl va omorî pe C.S. va primi 2000 RON. Inculpaţii M. şi Ţ. au urcat în maxi-taxi cu destinaţia Tecuci, iar inculpatul N.I. s-a întors la Lieşti şi a aşteptat să se întoarcă Ţ.I., să-i spună rezultatul.
Inculpaţii M. şi Ţ. au ajuns la Tecuci, au coborât în zona Industrială unde locuia inculpata M. Inculpatul Ţ. a intrat într-un bar, unde a consumat băuturi alcoolice pentru a-şi face curaj, iar inculpata M.L. a mers acasă, şi-a schimbat ţinuta vestimentară, după care a mers la locul unde îl lăsase pe inculpatul Ţ.I., l-a luat şi împreună au plecat spre garajul unde inculpata M.L. ştia că se află victima C.S.
Inculpata M.L. mergea în faţă, iar inculpatul Ţ.I. în spatele ei, pentru a nu da de bănuit. Au ajuns în zona blocurilor A. unde era amplasat şi garajul, şi unde se afla şi victima C.S. Au intrat pe o alee dintre blocuri, unde inculpata M.L. l-a întâlnit pe martorul T.V., a purtat o scurtă discuţie cu acesta, după care au mers la garajul unde se afla victima C.S. Era ora 22.30. Victima C.S. dormea pe un pat, inculpata M.L. a tras uşa pentru a nu fi văzută, a luat o furcă, pe care a găsit-o în garaj şi a început să-l lovească pe C.S. După ce i-a aplicat victimei câteva lovituri, inculpata M.L. i-a dat furca inculpatului Ţ.I. şi acesta, cu o cruzime ieşită din comun a aplicat o multitudine de lovituri victimei, a înţepat-o pe faţă cu furca, după care, pentru a se convinge că victima a murit, inculpata M.L. s-a urcat peste corpul victimei şi a călcat-o în picioare. După ce s-au convins că victima a murit, inculpaţii Ţ.I. şi M.L. au plecat. Înainte de a pleca, inculpatul Ţ.I. a căutat prin garaj bani, a luat un costum de haine şi un pantalon de salopetă, bunuri cu care s-a deplasat în comuna Iveşti. A doua zi inculpatul Ţ.I. a vândut haina de la costum martorului L.G. cu suma de 10 RON, fără a-i spune că a fost sustrasă.
Inculpatul Ţ.I. a mers a doua zi la locuinţa inculpatului N.l., i-a spus că l-a omorât pe C.S., însă inculpatul N.I. nu i-a dat banii promişi pentru că între timp fusese chemat pentru cercetări.
Victima C.S. a rămas în garaj într-o baltă de sânge, unde a fost găsit mort de martora C.G., cea care a sesizat organele de poliţie.
Urmare examinării medico-legale s-a concluzionat că moartea victimei C.S. a fost violentă şi s-a datorat unui politraumatism cu multiple plăgi contuze, excoriaţii, tumefacţii, fractură sternală, fracturi costale multiple. Traumatismul a fost produs prin lovire şi comprimare cu corpuri şi mijloace contondente.
Într-un prim ciclu procesual prin sentinţa penală nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpaţilor.
Iniţial inculpaţii cu fost trimişi în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. b) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.I., art. 174 raportat la art. 175 lit. b) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.I., art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpata M.L. şi art. 25 raportat la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen. pentru inculpatul N.I.
La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2006, prima instanţă a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. b) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.I. în două infracţiuni şi anume omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi art. 21 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Din conţinutul materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a constatat că inculpatul Ţ.I. după ce a omorât victima a început să caute prin garaj bani, i-a luat victimei un costum de haine şi un pantalon de salopetă. S-a apreciat că, într-o atare situaţie, fapta inculpatului întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie (furtul comis prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra), iar agravanta prevăzută de art. 75 lit. a), în mod corect a fost cea prevăzută de art. 75 lit. d) (săvârşirea infracţiunii din motive josnice).
Inculpatul a comis infracţiunile de omor şi tâlhărie, urmare a promisiunii făcute de inculpatul N. de a primi în schimb suma de 20 milioane lei.
Inculpatul Ţ. a comis faptele infracţionale în stare de recidivă postcondamnatorie.
Prin sentinţa penală nr. 1184 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la 30 aprilie 2003 a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare. S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, respectiv:
- 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci.
- restul de 133 zile din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galaţi.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea graţierii condiţionate pentru pedepsele de 8 luni închisoare şi doi ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 75/2002 a Judecătoriei Tecuci. Conform dispoziţiilor art. 36 alin. (2) C. pen. şi art. 33-34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul, în final să execute pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.I., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) şi art. 176 lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. Încadrarea juridică în ceea ce-l priveşte pe inculpat s-a impus a fi schimbată motivat de faptul că inculpatul N.I. a mai suferit o condamnare pentru o infracţiune de tentativă de omor în anul 1981, fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare. Nu este recidivist. La agravanta prevăzută de art. 75 C. pen. s-a reţinut în loc de lit. a), lit. b) (faptă comisă din motive josnice) conform probelor administrate în cauză.
Şi în ceea ce o priveşte pe inculpata M.L. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea reţinută în actul de inculpare în aceeaşi infracţiune, însă cu reţinerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. d) în loc de art. 75 lit. a) (inculpata, alături de ceilalţi doi inculpaţi, a comis fapta din motive josnice).
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor trei inculpaţi au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei comise.
În speţă, fiind vorba de o infracţiune contra vieţii, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, inculpaţii au comis o faptă de un pericol social deosebit. S-au aplicat acestora pedepse cu închisoarea orientate spre maximul general prevăzut de lege, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat celor trei inculpaţi, în baza art. 71 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. S-a menţinut starea de arest conform art. 350 C. proc. pen. pentru toţi inculpaţii, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 iulie 2005 la zi pentru toţi cei trei inculpaţi. La data de 11 august 2006 inculpata M.L. a formulat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive (fila 27 dosar instanţă), motivat de faptul că a fost depăşit timpul rezonabil al arestării preventive, precum şi faptul că nu are antecedente penale şi nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În plus, mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Cererea inculpatei a fost respinsă. S-a avut în vedere că aceasta a fost cercetată pentru o infracţiune de un deosebit pericol social care este pedepsită cu detenţiunea pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii. Inculpata a comis fapta în împrejurări care nu-i atribuie nici o circumstanţă atenuantă, determinând şi pe ceilalţi doi inculpaţi să contribuie la infracţiunea de omor pe care a comis-o. S-a apreciat că, faptul că nu are antecedente penale nu constituie un motiv în a formula o astfel de cerere, pentru o astfel de infracţiune. De expirarea timpului rezonabil al arestării nu poate fi vorba în cauză, în condiţiile în care în urma administrării de probe instanţa s-a orientat la stabilirea în sarcina inculpaţilor la pedepse privative de libertate orientate spre maximul special prevăzut de lege.
Părţile civile C.I. şi C.P. (mamă şi frate pentru victimă) s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele de 150 milioane daune materiale şi 100 milioane daune morale (filele 64-65 dosar instanţă).
În principiu, inculpaţii au fost de acord să despăgubească părţile civile cu sumele pretinse în măsura în care au fost dovedite.
Din probele dosarului, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sub acest aspect, s-a avut în vedere că părţile civile au cheltuit pentru înmormântare şi pomenirile ulterioare 100 milioane lei, iar pentru prejudiciul moral suferit prin pierderea fiului şi fratelui, instanţa a acordat o despăgubire morală de 50 milioane lei.
De asemenea, inculpaţii M., Ţ. şi N.I. au fost obligaţi să plătească în solidar în favoarea minorului C.C., o contribuţie periodică stabilită la venitul mediu pe economia naţională în sumă de 3 milioane lei, reprezentând pensie de întreţinere în favoarea acestuia care era minor la data comiterii faptei infracţionale, începând cu data săvârşirii infracţiunii şi până la majoratul lui C.C., fiul victime C.S., respectiv 7 iulie 2006.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 45/ A din 12 martie 2007 a admis apelurile declarate de inculpaţii Ţ.I., N.I. şi M.L. şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 2205/2005 şi în rejudecare:
A precizat că pedeapsa principală de 20 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani au fost aplicate inculpatului Ţ.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută di art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) şi art. 37 lit. a) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa penală apelată privind pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi pedeapsa principală rezultantă de 23 ani închisoare, cât şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru inculpatul Ţ.I.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia potrivit căreia în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) şi art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi în baza cărei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul N.I. la o pedeapsă principală de 22 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) în referire la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I. la o pedeapsă principală de 20 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A redus pedeapsa principală aplicată inculpatei M.L. de la 24 ani închisoare la 21 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Potrivit art. 383 alin. (1)1 în referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor Ţ.I., N.I. şi M.L. durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 10 iulie 2005 până la data de 12 martie 2007.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.
Suma de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorii desemnaţi din oficiu în apel, a fost virată în contul Baroului Galaţi din fondurile M.J.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă, pe baza unei analize ample şi temeinice a probelor administrate în cauză, a reţinut în mod corect faptele săvârşite de cei trei inculpaţi, cu vinovăţie.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că, audiaţi în faza de urmărire penală, cei trei inculpaţi au avut o atitudine sinceră şi constantă şi au recunoscut că au săvârşit faptele exact în modalitatea reţinută de instanţa de fond.
Cu ocazia soluţionării cauzei în fond şi apel, în mod cu totul nejustificat, inculpaţii au revenit, fiecare dintre ei prezentând o versiune proprie cu privire la faptele deduse judecăţii, în încercarea de a scăpa de răspundere sau de a-şi diminua răspunderea penală.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că între cei trei inculpaţi a existat o înţelegere prealabilă şi că inculpatul N.I., în dorinţa de a relua convieţuirea cu inculpata M.L., l-a determinat pe inculpatul Ţ.I. ca împreună cu inculpata să o omoare pe victima C.S.
Din declaraţiile inculpaţilor coroborate cu declaraţiile martorului T.V., rezultă cu certitudine că inculpata M.L. s-a prezentat împreună cu inculpatul Ţ.I. la garajul în care dormea victima C.S. şi acolo, cu o cruzime ieşită din comun, au aplicat acesteia multiple lovituri, au înţepat-o peste faţă cu furca, după care pentru a se convinge că a murit, inculpata M.L. s-a urcat peste corpul victimei şi a călcat-o în picioare.
Numărul mare de leziuni traumatice prezentate în raportul de constatare medico-legală - şi aici s-au avut în vedere înţepăturile cu furca şi fracturile costale multiple, plăgile contuze, excoriaţiile şi echimozele existente pe tot corpul - au dovedit cu prisosinţă că inculpaţii M.L. şi Ţ.I. au acţionat cu o cruzime ieşită din comun, astfel că în mod corect s-a reţinut şi forma agravantă prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.I., în condiţiile în care acesta a săvârşit fapta pentru a primi suma de 2.000 lei şi bunurile victimei, s-a apreciat că în sarcina acestuia trebuia reţinută şi forma calificată prevăzută de art. 175 lit. b) C. pen. Tot în privinţa inculpatului Ţ.I. s-a constatat că din dispozitivul hotărârii penale apelate nu rezultă pentru care dintre cele două infracţiuni a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
Potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanţele personale s-au răsfrânt asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. În condiţiile în care nu a existat o înţelegere prealabilă prin care să se fi stabilit modalitatea concretă de săvârşire a faptei şi inculpatul N.I. nu a fost prezent la locul faptei, este evident că acesta nu a cunoscut că ceilalţi inculpaţi vor săvârşi fapta prin cruzimi şi deci, în mod greşit, în sarcina acestuia s-a reţinut forma agravantă prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului N.I. a fost redusă atât ca urmare a schimbării încadrării juridice, dar şi pentru faptul că există o disproporţie între pedeapsa aplicată acestuia şi pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.I., care a avut cea mai mare contribuţie la săvârşirea faptei şi este recidivist.
Aceeaşi disproporţie s-a constatat şi între pedeapsa aplicată inculpatei M.L. Având în vedere că inculpata M.L. nu are antecedente penale, are un copil minor în întreţinere, în principiu a recunoscut şi regretat fapta, s-a reţinut că pedeapsa principală aplicată acesteia este prea mare şi s-a impus reducerea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul şi cei 3 inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 5659 din 27 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4483/44/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii Ţ.I., M.L. şi N.I. împotriva Deciziei penale nr. 45/ A din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală. S-a dispus casare deciziei penale atacate şi a sentinţei penale nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galaţi şi trimitere cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Galaţi.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
În motivarea acestei decizii, s-au arătat următoarele:
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate, dar şi din oficiu conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat recursurile întemeiate, dar pentru motivele de mai jos.
S-a arătat ca, deşi la dosarul cauzei există probe contradictorii, administrate pe de o parte în faza de urmărire penală, cu reveniri ale inculpaţilor, asupra celor mai importante elemente ale cauzei, iar pe de altă parte în faţa instanţei de judecată, nici prima instanţă şi nici instanţa de apel, nu au manifestat suficient rol activ pentru a clarifica discuţiile iniţiale dintre cei 3 inculpaţi, înţelegerea survenită - în amănunt, cu privire la scopul final privind-o pe victimă şi eventuala nouă înţelegere dintre inculpata M.L. şi inculpatul Ţ.I., cât şi loviturile aplicate.
S-a susţinut că pedepsele aplicate unor persoane, despre care instanţele de judecată fac aprecieri că se fac vinovaţi de comiterea unor fapte penale, trebuie să fie expresia rolului fiecăruia în comiterea acestora - rol care trebuie să fie determinat în concret, pe bază de probe certe fără a lăsa loc niciunui dubiu privind implicarea acestora în respectiva faptă penală şi gradul implicare.
Ori în cauză, apare o contradicţie aproape totală între declaraţiile date în faza de urmă penală şi apoi în faza de cercetare judecătorească, pe care niciuna dintre instanţe nu le-a evidenţiat, mărginindu-se doar la a le constata.
S-a arătat că nu s-au efectuat în cauză confruntări, care erau absolut obligatorii; asemenea, deşi s-au făcut referiri la mama inculpatului Ţ.I., respectiv verişoara inculpatului N.I., aceasta nu a fost audiată în concret, cu privire la acele împrejurări stricte despre care a reieşit că le-ar cunoaşte, şi care pot fi utile cauzei. De asemenea, acea bătrână care îl putea ierta pe inculpatul Ţ. pentru comiterea unei alte fapte.
Procedând la rejudecarea cauzei Tribunalul Galaţi a procedat la confruntarea celor trei inculpaţi şi de asemenea a fost identificată şi martora S.A. căreia inculpata M.L. i-ar fi oferit o sumă de bani pentru a-l ierta pe inculpatul Ţ.I. cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de viol.
Instanţa de fond a dispus audierea martorei S.A. care a declarat că inculpatul Ţ.I. împreună cu inculpata M.L. au venit la ea şi inculpata M.L. i-a oferit suma de 10 milioane lei pentru a-l ierta pe inculpatul Ţ.I. spunându-i că are nevoie de el a mai declarat martora că împreună cu cei doi inculpaţi era şi inculpatul N.I.
A mai arătat martora că nu îi cunoştea pe inculpaţii N. şi M. înainte de a veni la aceasta iar ulterior a venit la ea şi mama inculpatului Ţ.I. şi i-a cerut să-l ierte pe acesta ca şi mama inculpatului N.
Fiind audiaţi, inculpaţii Ţ.I., N.I. şi M.L. au dat declaraţii contradictorii pe parcursul procesului penal. Astfel fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul Ţ.I. a recunoscut comiterea faptei aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu, respectiv că inculpatul N.I. l-a chemat la el acasă unde a întâlnit-o pe inculpata M.L., aceasta cerându-i să o ajute să scape de bărbatul cu care trăieşte la Tecuci deoarece vrea să se căsătorească cu inculpatul N.I.
A precizat inculpatul că în discuţie a intervenit şi inculpatul N.I. care a spus că dacă o ajută, scapă de muncă, iar inculpata îi va da o sumă de bani, arătând de asemenea că inculpata M.L. i-a spus că dacă „îl termină" îi va da suma de 20 milioane lei, sumă pe care a confirmat-o şi inculpatul N.I.
În continuare inculpatul Ţ.I. a descris modul de săvârşire a infracţiunii respectiv, intrând în garaj împreună cu inculpata M.L. unde au găsit un bărbat culcat pe un pat, iar inculpata M.L. a început să îl certe pentru că i-a furat hainele.
În continuare inculpata M.L. a luat o furcă ce avea coada ruptă, l-a lovit pe bărbatul respectiv în cap, apoi a luat el furca şi l-a lovit de 2-3 ori la cap, apoi peste corp iar inculpata M.L. s-a urcat pe el cu picioarele.
A mai declarat inculpatul că l-au bătut cam două ore după care inculpata M.L. i-a cerut să caute banii însă nu a găsit. Dar a luat un costum negru şi o pereche de pantaloni după care a plecat acasă pe jos.
Arată martorul că duminică s-a dus acasă la inculpatul N.I. şi i-a spus ce au făcut însă acesta i-a cerut să nu spună că a fost şi ideea lui pentru că nu vrea să ajungă la puşcărie rugându-l să ia fapta doar asupra lui.
Fiind audiată în faza de urmărire penală inculpata M.L. a recunoscut parţial fapta comisă negând că ar fi intrat în garaj şi ar fi lovit-o pe victimă.
Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul N.I. a recunoscut că a pus la cale moartea victimei C.S. împreună cu inculpata M.L. şi că el a discutat cu inculpatul Ţ.I. să comită omorul în schimbul unei sume de bani.
Cu prilejul audierii în faza de cercetare judecătorească inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, inculpaţii N.I. şi M.L. negând comiterea faptelor iar inculpatul Ţ.I. a revenit parţial asupra declaraţiilor arătând că nu a avut nici o înţelege cu inculpatul N.I. şi că acesta nu a participat la săvârşirea faptei.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu şi avută în vedere de instanţa de fond a fost dovedită cu declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală, declaraţiile martorilor, procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşe foto, raport de constatare tehnico-ştiinţific.
La individualizarea pedepselor aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedepsele aplicate sunt prea mari solicitând reducerea acestora.
Prin Decizia penală nr. 77 din 26 iunie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ţ.I. (fiul lui M. şi M.); M.L. (fiica lui I. şi R.) şi N.I. (fiul lui P. şi E.) împotriva sentinţei penale nr. 131 din 2 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 53/121/2008.
În baza art. 383 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedepsele aplicate perioada de arest preventiv de la data de 10 iulie 2005 la zi, respectiv 26 iunie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii M.L., Ţ.I. şi N.I. la câte 280 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 600 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi virată din fondul M.J.L.C. către Baroul de Avocaţi Galaţi.
La pronunţarea acestei soluţii instanţa de apel a avut în vedere că instanţa de fond a efectuat o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) ţinând seama de persoana fiecărui inculpat, de prezenţa sau absenţa antecedentelor penale, de gravitatea faptelor comise.
Împotriva acestei decizii, vizând şi sentinţa instanţei de fond au declarat recurs inculpaţii.
În recursurile lor inculpaţii Ţ.I., N.I. şi M.L. au criticat sentinţa instanţei de fond ca şi Decizia pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, solicitând redozarea acesteia.
Inculpaţii M.L. şi N.I. au depus la dosar motive de recurs în care arată că nu au avut nici o contribuţie la comiterea faptelor însă în raport de aceste motive de recurs solicită doar recucerea pedepselor aplicate.
În recursurile lor inculpaţii invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond prin coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reţinând că în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, existând la dosar probe certe de vinovăţie.
Astfel deşi inculpaţii în declaraţiile date în faza de urmărire penală au descris în amănunţime modul în care au săvârşit infracţiunea, începând cu înţelegerea dintre inculpaţii M.L. şi N.I. au hotărât să-l omoare pe C.S., concubinul inculpatei M.L. pentru a putea să reia convieţuirea, faptul că inculpatul N.I. i-a promis că va găsi o persoană care să pună în aplicare planul lor, că la scurt timp l-a găsit pe inculpatul Ţ.I., s-au întâlnit toţi trei şi i-au propus inculpatului Ţ.I. să-l omoare pe C.S. în schimbul sumei de 2000 lei, propunere cu care acesta a fost de acord.
Faptul că ulterior, în faza de cercetare judecătorească inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor negând comiterea faptelor în cazul inculpaţilor M.L. şi N.I. iar inculpatul Ţ.I. prezentând o altă modalitate de comitere a faptelor nu prezintă relevanţă cât timp aspectele invocate în faţa instanţei nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, fiind făcute cu scopul diminuării răspunderii penale.
Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil vinovăţia inculpaţilor, instanţa de fond făcând o analiză completă şi judicioasă a tuturor probelor administrate în cauză.
Deşi inculpaţii M.L. şi N.I. au depus la dosar memorii în susţinerea recursurilor, încercând în acest mod să-şi diminueze contribuţia la suprimarea vieţii victimei nici unul dintre ei nu solicită achitarea de orice penalitate ci doar reducerea pedepselor aplicate.
Cu privire la pedepsele aplicate celor trei inculpaţi Înalta Curte apreciază că au fost corect dozate în raport de criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare.
Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate reprezentând o dezaprobare legală cât şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta săvârşită cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpaţilor de reducerea pedepselor nu este justificată întrucât prima instanţă a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) considerând în mod cu totul justificat că doar aplicând pedepse într-un cuantum ridicat orientat către maximul prevăzut de lege, poate fi asigurată finalitatea prevederilor art. 52 C. pen.
Faptele comise de inculpaţi sunt extrem de grave prin raportare atât la modalitatea de comitere, constând în faptul că inculpaţii au premeditat comiterea faptei, inculpaţii M.L. şi Ţ.I. au ucis victima prin cruzimi dând dovadă de o agresivitate ieşită din comun, cât şi la atitudinea manifestată de aceştia după comiterea faptelor constând în negarea acestora şi încercarea de a denatura adevărul.
Atitudinea adoptată de inculpaţi după comiterea acestei fapte abominabile constând în nerecunoaşterea acesteia demonstrează josnicia inculpaţilor şi imposibilitatea lor de a conştientiza rezultatul infracţiunilor ca şi faptul că nu regretă nici o secundă că au suprimat viaţa unei persoane, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că nu se impune reducerea pedepselor aplicate neexistând practic aspecte care să facă posibilă această situaţie.
Înalta Curte consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor întrucât acestea reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpaţilor, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nici un alt caz de casare care luat în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate.
În raport de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate de inculpaţi ca nefondate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va computa prevenţia inculpaţilor de la 10 iulie 2005 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ţ.I., M.L. şi N.I. împotriva Deciziei penale nr. 77/ A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2005 la 6 noiembrie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3649/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3653/2009. Penal → |
|---|
