ICCJ. Decizia nr. 3653/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3653/2009

Dosar nr. 11700/3/2008

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009

Asupra recursurilor penale de faţă:

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1431 din 2 decembrie 2008, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 l-a condamnat pe inculpatul C.C.N. (fiul lui G. şi V.), la 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 l-a condamnat pe inculpat la 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pe lângă fiecare din pedepsele sus-amintite pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) pe o durată de 9 ani.

În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e), C. pen. pe o durată de 9 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, din pedeapsa aplicată, respectiv de la 15 martie 2005 la 10 noiembrie 2005.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.N. (fiul lui N. şi E.), la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat P.N. la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 363 zile din pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 894/2003 a Judecătoriei Slobozia şi a contopit acest rest cu fiecare pedeapsă, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani şi de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pe lângă fiecare din pedepsele sus-amintite pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 9 ani.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 9 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din pedeapsa rezultantă aplicată, respectiv de la 15 martie 2005 la 10 noiembrie 2005.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile avocatului din oficiu au fost avansate din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că:

Prin rechizitoriul nr. 481/D/P/2005 al Parchetul de pe lângă D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti au fost trimişi în judecată, împreună cu alte persoane inculpaţii C.C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12, alin. (1), (2) şi art. 13 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În cauza a fost pronunţata sentinţa penala nr. 677 din 14 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penala, sentinţa împotriva căreia au declarat apel inculpaţii, arătând ca judecata a fost făcută în lipsa inculpatului C. care se afla în stare de arest la Penitenciarul Slobozia, nefiind adus. Prin Decizia penală nr. 283 din 29 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti au fost admise apelurile celor doi inculpaţi, a fost desfiinţată sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Şi împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C., dar întrucât la termenul din 17 octombrie 2007 acesta şi-a retras recursul formulat, cauza a fot trimisă spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 11700/3/2007.

Prin actul de sesizare se reţine în sarcina celor doi inculpaţi că în cursul anilor 2004 - 2005, prin ameninţare şi violenţă au recrutat şi găzduit persoane de sex feminin, unele minore, în scopul practicării prostituţiei, obţinând prin aceasta diferite sume de bani.

În faza de urmărire penală, s-au administrat probe, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor proces-verbal de confruntare, procese-verbale de percheziţie, procese-verbale de prezentare planşe foto şi recunoaştere.

În faza cercetării judecătoreşti, s-a procedat la reaudierea inculpaţilor care au avut poziţii de nerecunoaştere totală a faptelor, arătând că fetele respective au locuit în imobilul lui C. sau veneau în vizită, dar nu erau obligate să rămână acolo şi nici să se prostitueze. În ceea ce priveşte audierea părţilor vătămate S.R., P.D. şi M.C.A.M., aceasta nu a fost posibilă, deşi instanţa a folosit toate mijloacele procedurale avute la dispoziţie, aşa cum rezultă din procesele verbale anexate la dosarul cauzei, astfel încât în final a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca instanţa să ţină seama de declaraţiile acestora date în faza de urmărire penală.

Prin sentinţa penală nr. 338 din 23 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 2311/2005 au fost condamnaţi ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriu cu privire la numiţii C.N. şi P.N., disjungându-se cauza şi formându-se prezentul dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

În data de 04 decembrie 2004, inculpaţii G.V. şi T.I., jandarmi din cadrul U.M 0956 care-şi desfăşurau activitatea, în cadrul Postului de Jandarmerie din comun Jilava, în urma unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii I.J. şi D.N. în sensul racolării a două tinere prostituate şi pentru aceasta s-au deplasat cu autoturismul condus de martorul C.E. în zona P.R. din Bucureşti.

Aici inculpaţii le-au ales pe părţile vătămate P.D. şi G.N. convenind să întreţină relaţii sexuale, la domiciliul unuia din inculpaţi în schimbul sumei de 500.000 lei. Părţile vătămate împreună cu inculpaţii G.V. şi T.I. s-au deplasat în comuna Glina la domiciliul inculpatului D.N., unde cei doi inculpaţi jandarmi au întreţinut relaţii sexuale, după care inculpatul D.N. a plătit suma de 2.000.000 lei.

După plecarea celor doi inculpaţi jandarmi, inculpatul D.N. le-a comunicat părţilor vătămate că le-a cumpărat cu 500 dolar SUA şi că urmează să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi pentru ca să-şi recupereze suma plătită pentru ele. Deoarece tinerele au protestat, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată P.D. şi le-a ameninţat că le omoară.

În perioada 4 decembrie - 23 decembrie 2004 partea vătămată P.D. a rămas în locuinţa inculpatului D.N., unde a întreţinut relaţii sexuale contra unor sume e bani pe care le incasa inculpatul. În jurul datei de 23 decembrie 2004 inculpatul D.N. s-a hotărât să o vândă pe partea vătămată, iar pentru aceasta a luat legătura cu numitul M.G., respectiv M.S. cu care a convenit în schimbul sumei de 7.000.000 lei.

P.D. a fost dusă de inculpatul S.M. în comuna Curcani, jud. Călăraşi unde a fost obligată să se prostitueze cu 10-12 clienţi pe zi, inculpatul încasând personal sume cuprinse între 100.000 lei şi 150.000 lei.

La data de 3 ianuarie 2005, inculpatul S.M. a vândut-o pe tânără numitului O. identificat ca fiind inculpatul C.N. La domiciliul inculpaţilor C.N. şi P.N., împreună cu P.D., s-au mai aflat şi M.C.A. şi S.R., cele trei fiind păzite de inculpaţi şi obligate să se prostitueze, pentru aceasta fiind conduse la domiciliul clienţilor, inculpaţii încasând sumele plătite în schimbul serviciilor.

Partea vătămată M.C. a încercat în mai multe rânduri să plece de la domiciliul inculpatului însă nu a reuşit, inculpatul C.N. spunându-i că va putea pleca doar în condiţiile în care îşi va recupera banii plătiţi pentru ea.

Partea vătămată P.D., a reuşit într-un final să fugă, prin escaladarea unei ferestre din imobilul inculpaţilor, ocazie cu care a alertat organele de poliţie care s-au deplasat la domiciliul inculpaţilor unde le-au găsit pe celelalte două părţi vătămate.

Prima instanţă a reţinut că prin traficarea în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2005 a trei persoane de sex feminin din care una minoră, prin găzduirea şi obligarea la prestarea de raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi în schimbul unor sume de bani inculpatul C.N. a săvârşit infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (3) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.

Cu privire la inculpatul P.N. a reţinut că prin sprijinirea rezoluţiei infracţionale a inculpatului C.N., prin asigurarea pazei părţilor vătămate pentru ca acestea să nu poată fugi şi prin transportarea acestora la diferite persoane de sex masculin (clienţi) acesta a săvârşit infracţiunea de complicitate la infracţiunile săvârşite de inculpatul C.N.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.

Prin apelul parchetului hotărârea a fost criticată ca fiind nelegală şi netemeinică pentru:

- omisiunea indicării, în dispozitiv, că pedepsele complementare urmează a fi executate după executarea pedepsei închisorii;

- greşita interzicere a exercitării drepturilor părinteşti pedeapsă accesorie, din moment ce nu s-a făcut dovada că inculpatul este părinte;

- încadrarea juridică greşită privind infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, încadrarea juridică legală fiind cea prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) teza I, alin. (4) cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Inculpaţii au criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică cerând să fie ascultaţi conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., deoarece nu sunt ei autorii infracţiunilor. În subsidiar au solicitat redozarea pedepselor în sensul reducerii spre minim.

Prin Decizia nr. 102/ A din 15 aprilie Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cele trei apeluri, a desfiinţat sentinţa în parte şi rejudecând:

În baza art. 324 C. proc. pen. a schimbat încadrările juridice reţinute de prima instanţă în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi două infracţiuni prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în ce-l priveşte pe inculpatul C.N. (fost C.N.) şi într-o infracţiune prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi două infracţiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Potrivit noii încadrări l-a condamnat pe inculpatul C.N. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), e) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru cele 2 infracţiuni prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul C.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 6 luni şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), şi e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

L-a condamnat pe inculpatul P.N. la câte 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi două infracţiuni prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 toate cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la câte 3 ani pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit cele 3 pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare sporită cu 6 luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), şi e) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a restului de pedeapsă de 363 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 894/2003 a Judecătoriei Slobozia, a contopit acest rest cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa supusă apelului şi a dispus ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), e) C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii.

Prin recursul procurorului Decizia a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinice pentru:

- greşita încadrare juridică, în sensul nereţinerii art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), caz de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.;

- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) caz de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.;

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor care sunt blânde, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Inculpaţii nu şi-au motivat recursurile iar cu ocazia dezbaterilor apărătorul a solicitat admiterea recursurilor şi reindividualizarea pedepselor, iar privind pe inculpatul P.N. să se reţină starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) în loc de art. 37 lit. a) C. pen. cum greşit s-a reţinut.

Inculpaţii personal au criticat Decizia ca nelegală susţinând că nu sunt vinovaţi.

Verificând Decizia prin prisma motivelor de recurs formulate se constată că recursul parchetului este fondat iar recursurile inculpaţilor nefondate.

Primul motiv de recurs se referă la greşita încadrare juridică a faptelor de trafic de minori comise asupra a două minore în aceleaşi condiţii de loc şi timp. Din probele administrate rezultă că părţile vătămate minore S.R. şi M.C. au fost racolate în aceeaşi perioadă, şi au fost găzduite şi exploatate în acelaşi timp de către inculpaţi.

Prin Decizia nr 69 din 4 iunie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite a decis că traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi timp constituie o infracţiune comisă în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs. Chiar dacă părţile vătămate minore din cauza de faţă nu au fost racolate cu aceeaşi ocazie ele au fost găzduite, transportate şi exploatate de inculpaţi în acelaşi interval de timp, ceea ce demonstrează şi unicitatea infracţiunii săvârşite întrucât găzduirea reprezintă una din acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a dat faptelor o încadrare juridică greşită, nelegalitate ce urmează a fi remediată în recursul de faţă.

Şi cea de a doua critică vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - cu titlu marginal "aplicarea legii penale mai favorabile", este întemeiată.

Legea nr. 678/2001 a suferit mai multe modificări şi completări iar printre acestea şi aceea din OUG nr. 79/2005, prin care la art. 12 alin. (2) a fost introdusă o cauză de agravare, cea vizând săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Modificările nu privesc pe nici unul din inculpaţi situaţie în care aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) nu îşi găseşte locul, nefiind vorba de o lege penală mai favorabilă.

Tot astfel din fişa de cazier judiciar rezultă, în ce-l priveşte pe inculpatul P.N., că acesta se află în stare de recidive post executorii, termenul pentru executarea pedepsei anterioare fiind împlinit mai înainte de săvârşirea infracţiunilor în prezenta cauză. Aşa fiind, se impunea reţinerea şi aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Verificând hotărârile prin prisma motivelor de nelegalitate şi netemeinicie, vizând greşita condamnare şi individualizare a pedepselor, formulate de inculpaţi, se constată că recursurile sunt nefondate.

Ambele instanţe au reţinut o situaţie de fapt corectă motivând convingător săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.

Au fost analizate complet probele administrate şi deşi inculpaţii au negat săvârşirea faptelor susţinând că fetele (părţile vătămate) au locuit în imobilul aparţinând inculpatului C. sau veneau în vizită dar nu au fost obligate să se prostitueze şi nici să rămână acolo cu forţa, instanţele au reţinut că dimpotrivă inculpaţii le-au reţinut cu forţa şi le-au exploatat obţinând beneficii materiale.

Chiar dacă în faţa instanţei unele dintre părţile vătămate au încercat să-i disculpe pe inculpaţi retractând declaraţiile din cursul urmăririi penale, instanţele au avut în vedere că acestea au fost ameninţate şi intimidate, dar mai ales modul în care s-a ajuns la sesizarea organelor de urmărire. Astfel cea care a sesizat poliţia a fost partea vătămată P.D. care a reuşit să scape de sub paza lui P.N., a fugit din imobil şi a alertat poliţia cu ocazia descinderii la domiciliul inculpaţilor fiind depistate celelalte două părţi vătămate.

În acelaşi timp au fost avute în vedere declaraţiile inculpatului D.N., cel care după ce le-a cumpărat şi le-a exploatat, a vândut-o în jurul datei de 23 decembrie 2004 pe P.D. numitului S.M. care la rândul lui a vândut-o numitului O., identificat ulterior în persoana inculpatului C.N. (C.).

Înalta Curte reţine că instanţele au stabilit corect pedepsele pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi însă ţinând seama de pluralitatea de infracţiuni se impunea aplicarea unui spor mai mare de pedeapsă.

Având în vedere că recursul procurorului vizând nelegalitatea hotărârii urmează a fi admis şi Decizia casată parţial în rejudecare după schimbarea încadrării juridice greşite şi înlocuirea dispoziţiilor art. 37 lit. a) cu cele ale art. 37 lit. b), la contopirea pedepselor se va aplica alături de fiecare pedeapsă rezultantă câte un spor de 1 an închisoare, conform dispozitivului, inculpaţii urmând să execute pedepse de 6 ani închisoare.

Recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin.(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 102 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează parţial Decizia penală atacată.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. (C.) N. în pedepsele componente, după cum urmează:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Înlătură sporul de 6 luni închisoare.

Înlătură aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) reţinut alături de infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi menţine pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din 2 fapte prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul C. (C.) N. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an închisoare, inculpatul având în final de executat 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

Constată că inculpatul C. (C.) N. este arestat în altă cauză.

Pentru inculpatul P.N. descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv 3 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 (două infracţiuni).

Înlătură sporul de 6 luni închisoare.

Înlătură art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) reţinut pe lângă infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi menţine pedeapsa de 5 ani închisoare.

Înlătură art. 37 lit. a) C. pen. şi face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din 2 infracţiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea unică prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Condamnă pe inculpatul P.N. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C. (C.) N. şi P.N. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3653/2009. Penal