ICCJ. Decizia nr. 3691/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3691/2009
Dosar nr.13661/55/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 88/PI din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Ş.F. (fiica lui Ş.Ş. şi M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
Au fost respinse pretenţiile formulate de partea civilă Ş.F.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, înregistrat la Judecătoria Arad la data de 6 octombrie 2006, a fost trimisă în judecată inculpata Ş.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 215 alin. (3) raportat la art. 2 C. pen. şi art. 288 alin.(1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că în data de 29 noiembrie 2002 inculpata, în calitate de avocat în cadrul Baroului Arad, a încheiat un contract de asistenţă juridică cu partea vătămată Ş.F. în numele fiicei sale Ş.M.E., având ca obiect „red. cu susţineri plângere penală".
Partea vătămată era în acel moment în litigiu cu numitul I.F.S., împotriva căruia a depus o plângere penală în Dosarul nr. 3380/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., dispunându-se de către parchet, prin rezoluţia din data de 29 ianuarie 2003 neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, constituind un litigiu civil. Partea vătămată i-a achitat lui I. un avans de 17.000 mărci germane din preţul de cumpărare a unui imobil pe care acesta l-a vândut părţii vătămate, urmând ca ulterior, în momentul perfectării actelor translative de proprietate în formă autentică, să-i achite şi diferenţa de 19.000 DM. Din cauza neînţelegerilor cu I., care a modificat preţul de vânzare al imobilului şi a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţate de parchet faţă de acesta, partea vătămată a apelat la învinuită pentru a o ajuta să-şi recupereze avansul plătit lui I. din preţul de cumpărare al imobilului.
Învinuita a cerut de la partea vătămată suma de 315.000.000 lei echivalentul a 19.000 DM, spunându-i că pentru a putea fi soluţionată în mod favorabil cauza împotriva lui I., partea vătămată trebuia să consemneze la CEC, la dispoziţia lui I., diferenţa de preţ pe care trebuia să o achite din preţul de cumpărare al imobilului aflat în litigiu.
În cursul lunii februarie 2003, partea vătămată, însoţită de către martora J.A. de la care a împrumutat suma de 5.000 dolar SUA, s-au deplasat la B.A. din Arad, unde au schimbat în lei suma împrumutată precum şi o altă sumă în valută, pe care o avea partea vătămată, până la echivalentul sumei de 315.000.000 lei. Partea vătămată şi martora s-au deplasat în aceiaşi zi la sediul cabinetului de avocatură al învinuitei, unde i-a înmânat această sumă.
În data de 10 februarie 2003 învinuita s-a deplasat personal la Agenţia C.E.C. Arad, unde a completat personal o declaraţie de consemnare în numele părţii vătămate pentru suma de 315.000 lei, specificând că această sumă reprezintă ofertă promisiune de vânzare al Parchetului Arad. Învinuita a înmânat declaraţia de consemnare cu nr. 239 din 10 februarie 2003 şi suma de 315.000 lei casierei de serviciu, martora P.A. Martora a încasat suma de bani, a semnat declaraţia de consemnare la rubricile „controlor de ghişeu" şi „casier", iar învinuita a semnat la rubricile „am primit recipisa" şi „am primit". Martora i-a înmânat învinuitei recipisa nr. 59/253360102 număr mecanicaferente sumei depuse.
Învinuita i-a dat părţii vătămate o copie xerox de pe recipisa nr. 59/253360102 număr mecanic, la insistenţele acesteia, după aproximativ 1 an de la data consemnării la C.E.C., partea vătămată devenind suspicioasă în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate de inculpată, aceasta solicitându-i şi alte sume de bani atât în cauza respectivă, cât şi în alte cauze, sume pretinse pentru a sensibiliza diferite persoane cu influenţă, în sensul soluţionării favorabile a cauzelor părţii vătămate, aceste aspecte făcând obiectul Dosarului cu nr. 78/P/2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara.
Învinuita, pentru a ascunde diferenţa dintre suma reală depusă la C.E.C. şi suma primită de la partea vătămată, a falsificat recipisa C.E.C. prin adăugarea a trei zerouri la suma de 315.000 lei şi corectarea cuvântului „lei" în „lioane", rezultând cuvântul „treisutecinsprezece milioane".
Pentru ca partea vătămată să nu observe falsul, învinuita i-a dat acesteia o copie xerox a recipisei deja falsificată şi i-a spus că exemplarul original se află la dosarul cauzei, împrejurare nereală. Este de menţionat că la data primirii banilor şi al consemnării lor la C.E.C. cu titlu de „ofertă promisiune de vânzare al Parchetului Arad, într-un dosar penal", dosarul respectiv era soluţionat.
Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 315.000.000 lei.
Prin sentinţa penală nr. 898/2007 Judecătoria Arad, având în vedere prevederile Legii nr. 79 din 26 martie 2007, prin care a fost modificat art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, ţinând seama de calitatea de avocat a inculpatei.
Cauza a fost înregistrată la această instanţă sub nr. 13661/55/2006 la data de 10 mai 2007.
Din actele de la dosar, respectiv dosar de urmărire penală, declaraţia inculpatei, declaraţiile martorilor: Ş.M., N.Z., P.A., J.A.E., B.O.O., M.S.F., Ţ.P.I., B.M., F.I. se reţin următoarele:
Partea vătămată Ş.F., intenţionând să cumpere un imobil de la numitul I.F.S., i-a achitat acestuia un avans de 17.000 DM din preţul de achiziţionare, urmând ca ulterior, în momentul perfectării actelor translative de proprietate în formă autentică, să-i achite şi diferenţa de 19.000 DM. Din cauza neînţelegerilor cu I., care a modificat preţul de vânzare al imobilului, partea vătămată a formulat o plângere penală împotriva acestuia în Dosarul nr. 3380/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Pentru a-şi recupera avansul plătit numitului I., partea vătămată a apelat la ajutorul inculpatei Ş.F., care avea calitatea de avocat în cadrul Baroului Arad, astfel că în data de 29 noiembrie 2002 inculpata a încheiat un contract de asistenţă juridică cu partea vătămată Ş.F., în numele fiicei sale Ş.M.E., având ca obiect „red. cu susţineri plângere penală".
La data de 29 ianuarie 2003 Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a dispus, prin rezoluţie, neînceperea urmăririi penală faţă de numitul I., pe motiv că litigiul dintre părţi este unul civil.
Inculpata a redactat, la data de 03 februarie 2003 o altă plângere penală împotriva aceluiaşi făptuitor pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, însă i-a cerut părţii vătămate o sumă de bani ce urma să fie consemnată la C.E.C., pentru soluţionarea favorabilă a cauzei.
În cursul lunii februarie 2003, partea vătămată s-a prezentat la biroului inculpatei şi i-a înmânat suma de 315.000.000 lei, iar la data de 10 februarie 2003 învinuita s-a deplasat personal la Agenţia CEC Arad, unde a completat o declaraţie de consemnare în numele părţii vătămate pentru suma de 315.000 lei, specificând că această sumă reprezintă ofertă promisiune de vânzare al Parchetului Arad. Învinuita a înmânat declaraţia de consemnare cu nr. 239 din 10 februarie 2003 şi suma de 315.000 lei casierei de serviciu, martora P.A. Martora a încasat suma de bani, a semnat declaraţia de consemnare la rubricile „controlor de ghişeu" şi „casier", iar învinuita a semnat la rubricile „am primit recipisa" şi „am primit". Martora i-a înmânat învinuitei recipisa nr. 59/253360102 număr mecanic, aferente sumei depuse. Inculpata a negat că s-ar fi deplasat personal la agenţia C.E.C. pentru depunerea sumei menţionate mai sus, susţinând că ea a completat declaraţia de consemnare a sumei, dar l-a trimis pe martorul Ţ.P. cu suma de bani şi declaraţia de consemnare la C.E.C., însă martora P.A. infirmă susţinerile inculpatei, arătând că ea a lucrat în calitate de casier la Agenţia C.E.C. şi inculpata s-a prezentat personal la ghişeul CEC-ului cu declaraţia de consemnare pe care a şi semnat-o (fila 51 Dosar nr. 133661/55/2006 Judecătoria Arad).
Susţinerile părţii vătămate precum că ar fi predat inculpatei suma de 315.000.000 lei nu sunt dovedite cu nici o probă.
Martora N.Z. a declarat că, din spusele părţii vătămate cunoaşte că aceasta a dat inculpatei suma menţionată mai sus, fără a fi prezentă la momentul predării acestei sume, iar martora J.A.E. a declarat că i-a dat părţii vătămate suma de 5.000 euro şi împreună cu partea vătămată s-au deplasat la B.A. din Arad, unde au schimbat această sumă, plus o altă sumă pe care o avea partea vătămată şi în schimbul acestora au primit suma de 315.000.000 lei şi tot împreună s-au deplasat la biroul inculpatei, unde partea vătămată a intrat în cabinet, iar martora a rămas afară. Nici această martoră nu a fost prezentă la momentul predării banilor, astfel există un dubiu cu privire la predarea sumei menţionate mai sus care profită inculpatei, instanţa, apreciind în condiţiile date, că suma efectiv predată este cea consemnată la C.E.C. de 315.000 lei.
Declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei nu pot fi luate în considerare şi pentru considerentul că, deşi ambele au susţinut că au schimbat în aceiaşi zi o sumă de bani în valută la B.A. din Arad în schimbul căreia a primit suma de 315.000.000 lei, B.R.B. SA - Sucursala Arad, care a preluat patrimoniul B.A., a comunicat instanţei prin adresa din 16 noiembrie 2007, că partea vătămată nu a efectuat în perioada 01 februarie 2003 - 10 februarie 2003 operaţiuni de schimb valutar la sucursala sa din Arad.
Prin urmare, nu există nici o dovadă că inculpata a înşelat partea vătămată cu suma de 315.000.000 lei cu prilejul derulării contractului de asistenţă juridică, astfel că lipseşte o condiţie esenţială, existenţa unui prejudiciu, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va dispune achitarea acesteia.
Cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, se constată că nu s-a dovedit că inculpata a falsificat recipisa C.E.C. prin contrafacerea scrierii, modificând suma menţionată pe aceasta pentru a o induce în eroare pe partea vătămată, aşa cum s-a reţinut prin actul de sesizare.
Partea vătămată a susţinut că inculpata i-a înmânat o copie a recipisei CEC în care era consemnată suma de 315.000.000 lei, însă această copie nu corespundea cu suma consemnată în realitate la C.E.C. de numai 315.000 lei. Se susţine astfel că inculpata a falsificat recipisa C.E.C. prin adăugarea a trei zerouri la suma de 315.000 lei şi corectarea cuvântului „lei" în „lioane", rezultând cuvântul „treisutecinsprezece milioane".
Nu s-a dovedit că în realitate există exemplarul original despre care se susţine că ar fi fost falsificat pentru a se face o expertizare a acestuia şi pentru a se stabili cine este autorul falsului, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, întrucât nu s-a dovedit că inculpata i-a creat un prejudiciu părţii civile, se va dispune, în baza art. 346 C. proc. pen., respingerea pretenţiilor acesteia.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, pentru motivele expuse detaliat în scris, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, în baza art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi, pe fond, condamnarea inculpatei pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen., cu obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.
Incidenţa acestui caz de casare se datorează în speţă existenţei, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, a unei contradicţii esenţiale, intrinseci şi necontroversate între „ceea ce spune dosarul cauzei prin actele, lucrările şi piesele sale" şi soluţia eronată a achitării inculpatei Ş.F. pentru săvârşirea celor două infracţiuni imputate prin actul de trimitere în judecată.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că partea civilă a prezentat organelor de urmărire penală o xerocopie a recipisei nr. 59/253360102, prin care fusese consemnată la C.E.C. suma de 315.000.000 lei (a se vedea fila 25 dosar urmărire penală). Din verificările efectuate la C.E.C. Bucureşti - Sucursala Arad (a se vedea adresa din 02 septembrie 2005, fila 26 dosar urmărire penală) rezultă că în baza declaraţiei de consemnare nr. 239 din 10 februarie 2003 a fost consemnată la C.E.C. suma de 315.000 lei pe seama şi la dispoziţia numitului I.F.S. Din conţinutul declaraţiei de consemnare din 10 februarie 2003 rezultă că numita Ş.F. ar fi consemnat la C.E.C. suma de 315.000 lei reprezentând ofertă promisiune vânzare-cumpărare la dispoziţia numitului I.F.S.
În baza contractului de asistenţă judiciară inculpata a întocmit o acţiune având ca obiect obligaţia de a face în data de 03 februarie 2003, prin care partea civilă Ş.F. îl chema în judecată pe pârâtul I.F.S. prin care solicita notarea în cartea funciară a imobilului evidenţiat în C.F. Arad a promisiunii de vânzare-cumpărare. În conţinutul acţiunii se afirma faptul că, în temeiul unui antecontract, reclamanta i-ar fi remis pârâtului suma de 17.000 DM pentru cumpărarea imobilului mai sus menţionat şi că diferenţa de preţ de 19.000 DM o va consemna în viitor. Această acţiune a fost redactată la data de 03 februarie 2003. În aceeaşi dată inculpata a formulat o plângere penală directă pe seama şi în numele părţii civile Ş.F. prin care solicita să fie condamnat inculpatul I.F.S. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., reţinându-se că în luna august i-a achitat acestuia suma de 17.000 DM, cu titlu de avans pentru cumpărarea apartamentului evidenţiat în C.F. Arad, urmând ca la perfectarea în formă autentică a contractului să se achite diferenţa de preţ de 19.000 DM, însă sus-numitul nu a mai acceptat, solicitând 19.000 dolar SUA şi nici nu i-a restituit suma încasată în avans.
Din depoziţiile fiicei părţii vătămate, numitei Ş.M.E., rezultă că între partea civilă şi numitul I.F.S. s-a încheiat un antecontract de vânzare a unui apartament, fiind achitată în avans suma de 17.000 DM, iar diferenţa urma să se încaseze la perfectarea contractului, însă sus-numitul a solicitat o sumă mai mare şi părţile nu s-au mai înţeles. De asemenea, martora a arătat că au contactat-o pe inculpată pentru a formula plângeri penale şi că aceasta i-a solicitat mamei ei, partea civilă, suma de 315.000.000 lei, pe care aceasta a obţinut-o din mai multe împrumuturi şi bani personali şi a predat-o inculpatei, urmând să fie consemnată la C.E.C. pe seama vânzătorului. A mai arătat că, ulterior, întrucât numitul I.F.S. vânduse apartamentul unei alte persoane, a fost acţionată în justiţie şi când a vrut să-şi ridice de la C.E.C. suma de 315.000.000 lei a aflat că în realitate suma depusă era de 315.000 lei (a se vedea filele 35, 37 - dosar urmărire penală).
În cauză a fost audiată martora P.A., administrator cont C.E.C., care a relatat faptul că în data de 10 februarie 2003, inculpata s-a deplasat la Agenţia C.E.C., a completat declaraţia de consemnare pe numele numitei Ş.F. pentru suma de 315.000 lei şi ea i-a eliberat recipisa de consemnare semnând la rubrica controlor ghişeu şi casier (a se vedea filele 25, 26, 27, 28 şi 38, 39 - dosar urmărire penală).
Din depoziţia martorei J.A. rezultă că i-a împrumutat părţii civile suma de 9.000 dolar SUA pentru ca aceasta avea nevoie să consemneze pe seama numitului I.F.S. suma de 19.000 DM. A arătat că a însoţit-o pe partea civilă care a predat inculpatei suma de 315.000.000 lei în 10 februarie 2003, sumă ce reprezenta echivalentul sumei de 19.000 DM (a se vedea declaraţiile de la filele 44-49 dosar urmărire penală).
Martorii sus menţionaţi au fost ascultaţi şi în faţa instanţei de fond, respectiv Judecătoria Arad (până la modificarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei) cât şi în faţa Curţii de Apel Timişoara. Martorii şi-au menţinut declaraţiile (a se vedea filele nr. 49-52 dosar Judecătoria Arad). În faţa Curţii de Apel Timişoara s-au solicitat relaţii de la R.B. - Sucursala Arad referitoare la faptul dacă numita Ş.F. a efectuat în perioada 01 februarie - 10 februarie 2003 operaţiuni de schimb valutar. Din adresa din 16 noiembrie 2007 rezultă că în perioada 01 februarie - 10 februarie 2003 numita Ş.F. nu a efectuat operaţiuni de schimb valutar în arhivele unităţii, nefiind înregistrate astfel de documente.
La cererea inculpatei au fost audiaţi mai mulţi martori: B.O.O., M.S., Ţ.P.I., care au făcut depoziţii care însă nu au legătură directă cu cauza. Martora B.O.O., nepoata inculpatei, avocat stagiar în biroul acesteia a relatat că are cunoştinţă despre încheierea contractului de asistenţă judiciară între inculpată şi fiica părţii civile şi nu cunoaşte nici un fel de date privitoare la predarea unor sume de bani (fila 18 - 19 dosar instanţă de fond Curtea de Apel Timişoara).
Martorul Ţ.P.I., avocat stagiar, a relatat faptul că a efectuat depuneri de sume de bani la C.E.C., trezorerie sau alte locuri la cererea inculpatei şi că nu îşi aminteşte să fi consemnat vreo sumă de bani la C.E.C. în numele părţii civile.
Martora M.S., prietena inculpatei, a susţinut că a fost în biroul inculpatei când partea civilă a avut o discuţie cu inculpata care, i-a înmânat o chitanţă de consemnare a unor sume la C.E.C. A mai susţinut că are cunoştinţă despre împrejurarea că partea civilă şi inculpata se aflau într-o relaţie de duşmănie, întrucât inculpata l-ar fi apărat într-un proces pe fratele părţii civile care avea interese contrarii acesteia din urmă.
În cauză nu s-a putut efectua o expertiză grafologică, întrucât originalul înscrisului falsificat nu a fost depus la dosar, ci doar o xerocopie a acestuia. Partea civilă a susţinut că inculpata, la insistenţele ei, i-a remis xerocopia chitanţei depusă la dosar din care rezulta împrejurarea că s-ar fi depus suma de 315.000.000 lei şi nu originalul acelei chitanţe.
Inculpata nu a depus originalul chitanţei, susţinând că nu se află în posesia sa. Din relaţiile solicitate de la C.E.C. - Sucursala Arad a rezultat împrejurarea că în realitate inculpata a depus suma de 315.000 lei pe seama numitului I.F.S. în numele părţii civile Ş.F., ea semnând dovada de consemnare a sumei. Inculpata a fost nesinceră pe tot parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, susţinând constant că nu a primit decât suma de 315.000 lei de la partea civilă şi că această sumă nu ar fi consemnat-o ea la C.E.C.
Declaraţiile inculpatei au fost însă infirmate de casiera - controlor de ghişeu P.A., care a arătat că inculpata personal a depus suma şi a semnat actul de depunere (a se vedea declaraţiile fila 51). De altfel, inculpata nu a contestat semnătura aplicată pe dovada de depunere a sumelor de bani.
Depunerea sumei de numai 315.000 lei apare ca nejustificată în raport cu acţiunile formulate de inculpată şi cu discuţiile purtate cu partea civilă privitoare la acţiunile pe care le-a formulat în numele acesteia. per a contrario suma pe care susţine partea civilă că a remis-o inculpatei apare credibilă, ea reprezentând echivalentul sumei de 19.000 DM, cât mai trebuia să-i predea aceasta numitului I.F.S. cu titlu de diferenţă de preţ vânzare apartament.
Din coroborarea înscrisurilor rezultă că inculpata a consemnat doar suma de 315.000 lei la C.E.C. în numele părţii civile şi i-a remis acesteia xerocopia chitanţei în care apărea consemnată suma reală pe care sus-numita i-a acordat-o, diferenţa însuşindu-şi-o. Acest aspect justifică faptul că a alterat conţinutul înscrisului cu scopul de a o induce în eroare pe partea civilă, care îi predase o sumă de 10 ori mai mare.
Partea civilă a susţinut în mod constant că i-a remis inculpatei suma de 315.000.000 lei ce reprezenta echivalentul sumei de 19.000 DM. Susţinerea sa este credibilă, avându-se în vedere că anterior remiterii materiale a acestei sume de bani (10 februarie 2003) inculpata a întocmit o acţiune în justiţie (03 februarie 2002) prin care în numele părţii civile îl acţiona pe numitul I.F.S., afirmându-se în conţinutul acţiunii că va consemna diferenţa de preţ de 19.000 DM (a se vedea fila 29 dosar urmărire penală).
Martorii audiaţi în cauză şi propuşi de partea civilă au declarat la rândul său că partea civilă a remis suma respectivă de bani, parte din aceasta provenind dintr-un împrumut de la martora J.A. (a se vedea declaraţiile 49-52 dosar instanţa de fond Judecătoria Arad).
Martorii audiaţi la cererea inculpatei au încercat să contureze o pretinsă relaţie de duşmănie între partea civilă şi inculpată, care este însă infirmată de împrejurarea că aceasta a fost angajată în mai multe procese de partea civilă.
Instanţa de fond a reţinut că nu s-a putut dovedi împrejurarea că partea vătămată i-ar fi remis inculpatei suma de 315.000.000 lei, întrucât părţile nu au încheiat un înscris pentru a dovedi această împrejurare şi din aceste motive nu se poate trage concluzia că inculpata ar fi indus-o în eroare prin întocmirea unui înscris falsificat, astfel că nu se poate reţine în sarcina acesteia infracţiunea de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Se reţine că instanţa de fond nu a analizat cu suficientă temeinicie depoziţiile martorilor şi nu a sesizat că martorii propuşi în rechizitoriu au avut o poziţie constantă, arătând că la iniţiativa inculpatei s-a predat suma de 315.000.000 lei în considerarea faptului că aceasta urma să fie consemnată şi valorificată într-o acţiune civilă. Nu a analizat sub nici o formă acţiunea civilă formulată pe seama părţii civile de către inculpată în care se menţiona expres că aceasta, în calitate de reclamantă, va consemna pe seama pârâtului suma de 19.000 DM.
Aceeaşi instanţă de fond a ignorat această probă existentă la dosar şi nu a coroborat-o cu celelalte şi a concluzionat în mod eronat că inculpata nu a indus-o în eroare pe partea vătămată.
Se conchide astfel că dispunând soluţia de achitare a inculpatei, instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt, întrucât, cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, nu a analizat cu temeinicie depoziţiile martorilor şi nici acţiunea civilă formulată pe seama părţii civile de către inculpată, în care se menţiona expres că aceasta, în calitate de reclamantă, va consemna pe seama pârâtului suma de 19.000 DM.
Cu referire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale se reţine că soluţia de achitare este, de asemenea, greşită, întrucât instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că inculpata i-a remis părţii civile o xerocopie a chitanţei şi nu înscrisul original, inculpata procedând în această manieră tocmai pentru a o induce în eroare pe partea vătămată, aspectul nesincer al depoziţiilor inculpatei fiind evident, aceasta susţinând că nu a depus suma de bani, însă din înscrisurile depuse de la Sucursala C.E.C. Arad rezultă că inculpata a semnat recipisa de consemnare a sumelor de bani, aspect pe care nu l-a infirmat.
Aşa fiind, urmează a se dispune condamnarea intimatei inculpate Ş.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen., comise cu vinovăţie, la pedepse cu închisoarea la limita minimă a textelor de lege sancţionatorii.
Urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să execute pedeapsa cea mai grea ce se va aplica, în speţă 3 ani închisoare.
Urmează ca pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. să se interzică inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Apreciind că scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. vor putea fi atinse şi fără privare de libertate şi având în vedere şi criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului material cauzat, cât şi pe de altă parte datele care circumstanţiază persoana intimatei inculpate (avocat, poziţie procesuală nesinceră, condamnată definitiv într-o altă cauză pentru infracţiunea de trafic de influenţă) urmează ca, în baza art. 861 C. pen., să se dispună suspendarea executării pedepsei rezultante aplicate pe o durată de 5 ani, ce reprezintă termen de încercare conform art. 862 C. pen.
Urmează ca, pe durata termenului de încercare, intimata Ş.F. să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) inclusiv C. pen.
Urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., să se atragă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi art. 865 C. pen.
Urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, să se dispună suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, urmează ca, în baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 346 C. proc. pen., să se dispună obligarea intimatei inculpata Ş.F. la acoperirea prejudiciului material cauzat prin restituirea sumei de 31.500 RON, cu titlu de daune civile către partea civilă Ş.F.
Urmează ca, în baza art. 191 C. proc. pen., să se dispună obligarea inculpatei la 1.000 lei cheltuieli judiciare în fond către stat.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 88/PI din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimata inculpată Ş.F.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând:
În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., condamnă pe inculpata Ş.F. (fiica lui Ş.Ş. şi M.) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen., interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 5 ani, care reprezintă termen de încercare pentru condamnată.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 şi art. 865 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Dispune obligarea inculpatei la restituirea sumei de 31.500 RON, despăgubiri civile, către partea civilă Ş.F.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3676/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3694/2009. Penal → |
|---|
