ICCJ. Decizia nr. 3697/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3697/2009
Dosar nr.17997/63/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, a dispus următoarele:
- achitarea inculpatului minor V.I.D. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 46 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen.;
- condamnarea inculpatului A.M. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani o lună şi 20 zile închisoare (780 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1347 din 14 decembrie 2005 a Judecătoriei Moreni, inculpatul având de executat în final, 4 ani, o lună şi 20 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată, de la 7 martie 2007, la zi, menţinându-se starea de detenţie.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 1347 din 14 decembrie 2005 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se emiterea altuia nou.
- condamnarea inculpatului I.C. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani şi o zi închisoare (1096 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1230/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul având de executat în final 5 ani şi o zi închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată, de la 7 martie 2007, la zi, menţinându-se starea de detenţie.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 1230/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunându-se emiterea altuia nou.
- condamnarea inculpatului V.A. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare;
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare (800 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2823 din 28 noiembrie 2006 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, inculpatul având în final de executat 3 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată de la 7 martie 2007 la zi, menţinându-se starea de detenţie.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 2823 din 28 noiembrie 2006 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, dispunându-se emiterea altuia nou.
- condamnarea inculpatului V.F. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani şi 28 zile închisoare (1.123 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 560/2006 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, inculpatul având de executat în final 4 ani şi 28 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată de la 7 martie 2007 la zi, menţinându-se starea de deţinere.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 560/2006 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, dispunându-se emiterea altuia nou.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 7 martie 2007, inculpaţii V.I.D. (minor), V.A. (minor), V.F. (minor), I.C. şi A.M., se aflau încarceraţi în Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova, toţi executând pedepse cu închisoarea.
În după-amiaza aceleiaşi zile, inculpatul V.A. a observat în camera de deţinere alăturată o echipă de muncitori care efectuau lucrări la instalaţia sanitară şi, profitând de neatenţia acestora, a luat o pânză de bomfaier din apropierea acestora, pe care i-a dat-o coinculpatului A.M., să o ascundă.
Cei doi inculpaţi au hotărât să evadeze din penitenciar, folosindu-se de instrumentul respectiv, apt pentru tăierea gratiilor de la fereastră.
În seara zilei respective, pentru a pune în aplicare planul lor infracţional, după ce s-a efectuat apelul şi s-a închis camera de deţinere, inculpaţii V.A. şi A.M. au privit la televizor până în jurul orelor 2100, moment în care le-au propus celorlalţi trei inculpaţi - colegi de cameră, să evadeze propunerea fiind acceptată de coinculpaţii I.C., V.I.D. şi V.F.
Iniţial, s-a stabilit că inculpatul minor V.I.D. nu ar fi fost de acord cu propunerea făcută, însă la insistenţele verbale ale celorlalţi coinculpaţi, a acceptat, fără a fi constrâns, el fiind şi singurul care avea domiciliul în municipiul Craiova, cunoscând astfel oraşul.
În desfăşurarea planului infracţional, inculpaţii A.M. şi I.C., folosindu-se de pânza de bomfaier, au tăiat o parte din grilajul metalic de la fereastra camerei de deţinere, iar pentru a nu fi auziţi sau observaţi de supraveghetorul de secţie, martorul A.I., au dat tare sonorul de la televizor şi, în final, au deschis uşa de la debara (cambuză), din dreptul ferestrei.
În jurul orelor 22,50, inculpaţii au ieşit din celulă pe orificiul creat în urma tăierii gratiilor, iar după ce au sărit în curte, au escaladat gardurile din beton şi sârmă ghimpată ce împrejmuiau penitenciarul.
S-a reţinut că, deşi au fost somaţi cu foc de avertisment de către subofiţerii aflaţi în serviciul de pază, inculpaţii au traversat grădinile cetăţenilor ce locuiesc lângă penitenciar, până au ajuns în strada B.V., de unde au continuat deplasarea cu intenţia de a ajunge la G. din municipiul Craiova.
La scurt timp, inculpaţii V.I.D., I.C., V.A. şi A.M. au fost prinşi de echipajele de jandarmi şi subofiţeri din cadrul penitenciarului, pe strada B.D. din Craiova, fiind încarceraţi în aceeaşi seară, iar inculpatul V.F. s-a întors la penitenciar, predându-se singur.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi vinovăţia inculpaţilor au fost demonstrate de declaraţiile de recunoaştere făcute de inculpaţi, care au fost coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi cu celelalte acte aflate la dosar.
Referitor la inculpatul minor V.I.D., prima instanţa a apreciat însă că acesta a fost constrâns moral să săvârşească infracţiunea de evadare de către coinculpaţii A.M. şi I.C. şi, făcându-se aplicarea disp. art. 46 alin. (2) C. pen., s-a dispus o soluţie de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celorlalţi inculpaţi au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi elementele ce privesc pe făptuitori, inculpaţii majori săvârşind infracţiunea împreună cu inculpaţii minori, faţă de primii fiind reţinută agravanta prev. de art. 75 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi inculpaţii V.F. - care a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi I.C., acesta din urmă susţinând în faţa instanţei că înţelege să-şi retragă apelul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a susţinut, printre altele că în cauză prima instanţă nu a reţinut circumstanţa reală agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., faţă de fiecare inculpat, arătând, de asemenea, că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului V.I.D., câtă vreme probele din cursul urmăririi penale conturează vinovăţia sa.
O altă critică a parchetului s-a referit la omisiunea primei instanţe de a dispune confiscarea specială a pânzei de bomfaier folosită la săvârşirea faptelor, dar şi de a reţine starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. faţă de inculpaţii majori A.M. şi I.C.
Criticile parchetului au vizat totodată şi aspectul individualizării pedepselor pentru infracţiunile prev. de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., apreciate ca fiind prea blânde.
Prin Decizia penală nr. 35 din 23 februarie 2009, aşa cum a fost îndreptată prin încheierea din 18 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate în cauză şi, desfiinţând sentinţa penală atacată, a dispus următoarele:
- condamnarea inculpatului minor V.I.D., în baza art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani, 6 luni şi 2 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 512 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani şi 2 zile închisoare.
A fost dedusă din pedeapsă perioada efectiv executată de la 7 martie 2007 (data reîncarcerării) la zi, menţinându-se starea de detenţie.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 578 din 12 decembrie 2006, emis de Tribunalul Dolj, urmând a fi emis un alt mandat;
- condamnarea inculpatului A.M., în baza art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani, o lună şi 20 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1347 din 14 decembrie 2005 a Judecătoriei Moreni, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani, o lună şi 20 zile închisoare.
I s-au interzis acestui inculpat drepturile prev.de art. 64 alin. (1) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2271 din 04 aprilie 2006,emis de Judecătoria Moreni, urmând a fi emis un alt mandat, corespunzător.
S-a dedus din pedeapsă, perioada efectiv executată de inculpat, de la 07 martie 2007 la zi, menţinându-se starea de detenţie;
- condamnarea inculpatului I.C. în baza art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani şi o zi închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1230/2006 a Tribunalului Bucureşti, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani, 6 luni şi o zi închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada efectiv executată de inculpat, de la 7 martie 2007.
S-a constatat că acest inculpat a fost liberat condiţionat la 9 ianuarie 2009.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1421 din 10 ianuarie 2007, emis de Tribunalul Bucureşti, urmând a fi emis un alt mandat;
- condamnarea inculpatului V.A., în baza art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2823 din 28 noiembrie 2006 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani, 8 luni şi 10 zile închisoare.
A fost dedusă din pedeapsă, perioada efectiv executată de inculpat, de la 7 martie 2007, la zi, menţinându-se starea de detenţie.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 9721 din 13 martie 2007, emis de Judecătoria sector 6 Bucureşti, urmând a se emite un nou mandat;
- condamnarea inculpatului minor V.F., în baza art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat pedeapsa la restul de pedeapsă de 3 ani şi 28 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 560/2006 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani, 6 luni şi 28 zile închisoare.
A fost dedusă din pedeapsă, perioada efectiv executată de inculpat, de la 7 martie 2007, la zi, menţinându-se starea de detenţie.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 36 din 9 aprilie 2007, emis de Tribunalul Dolj.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei privind cheltuielile judiciare avansate de stat.
S-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a pânzei de bomfaier.
S-a luat act, totodată, de retragerea apelului declarat de inculpatul I.C., acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, printre altele, că soluţia de achitare a inculpatului minor V.I.D. este greşită şi în vădită contradicţie cu împrejurările ce rezultă din ansamblul probator, disp. art. 46 alin. (2) C. pen., nefiind incidente în speţă.
De asemenea, s-a apreciat că prima instanţă trebuia să reţină faţă de fiecare inculpat agravanta prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta a fost săvârşită de cei 5 inculpaţi împreună, potrivit unei înţelegeri avută şi manifestată expres.
Şi critica referitoare la stabilirea nejudicioasă a pedepselor, invocată de procuror, a fost privită ca fondată, astfel că au fost majorate pedepsele aplicate fiecărui inculpat.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul V.F., s-a apreciat ca nejustificată aplicarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., astfel că aceste dispoziţii au fost înlăturate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.I.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în susţinerea recursului, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recurentul intimat inculpat V.I.D. a criticat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova sub aspectul condamnării sale, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 46 C. pen. În subsidiar, a făcut trimitere la circumstanţele sale personale, în sensul că în timpul executării pedepsei nu a avut rapoarte, a avut un comportament bun, provine dintr-o familie integrată social şi a participat la toate cursurile şcolare organizate de penitenciar, astfel solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.
Concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorului recurentului intimat inculpat, ale apărătorilor intimaţilor inculpaţi, ale intimatei părţi responsabile civilmente - V.C. şi ultimul cuvânt al recurentului intimat inculpat şi al intimaţilor inculpaţi prezenţi au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru considerentele care urmează:
Dispoziţiile art. 269 alin. (2) teza ultimă C. pen., instrumentează săvârşirea infracţiunii de evadare de către două sau mai multe persoane împreună. Astfel, se constată că reţinerea acestei circumstanţe agravante de către art. 269 C. pen. exclude a aplicarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., referitoare la circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de către 3 au mai multe persoane împreună.
Prin urmare, Curtea apreciază că se impune înlăturarea aplicării disp. art. 75 lit. a) C. pen., faţă de toţi cei 5 inculpaţi.
Pe de altă parte, disp. art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., prevăd că pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii nu atrag starea de recidivă.
Astfel fiind, cum inculpaţii, A.M. şi I.C. au fost condamnaţi anterior pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, în mod nelegal s-a reţinut de către instanţa de apel săvârşirea infracţiunii de evadare în stare de recidivă, motiv pentru care urmează a se înlătura aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen. faţă de cei doi inculpaţi.
Totodată, Curtea reţine că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept conform art. 71 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Aşadar, în speţă, instanţa de apel a aplicat inculpaţilor majori pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (pentru inculpatul A.M.) şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (pentru inculpatul I.C.), fără însă a aplica această pedeapsă şi celor 3 inculpaţi minori.
Starea de minoritate nu împiedică aplicarea acestei pedepse, doar că în această situaţie, executarea ei nu începe la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, ci la împlinirea vârstei de 18 ani.
Ca atare, Curtea apreciază că se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., faţă de inculpaţii V.I.D., V.F. şi V.A.
Cu privire la critica formulată de recurentul intimat inculpat V.I.D., vizând greşita sa condamnare, Curtea reţine că, în speţă, nu se poate pronunţa o soluţie de achitare, care ar fi în contradicţie cu ansamblul probator administrat în cauză, dispoziţiile art. 46 alin. (2) C. pen. nefiind incidente.
Aşadar, referitor la solicitarea de achitare a recurentului intimat inculpat, Înalta Curte apreciază că vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situaţia de fapt anterior redată.
În ceea ce priveşte solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicate, se reţine că, potrivit disp. art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale C. pen., de limitele speciale ale pedepselor, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornindu-se de la criteriile anterior menţionate, s-a stabilit pedeapsa într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii şi circumstanţelor personale ale recurentului intimat inculpat.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate din perspectiva aspectelor anterior menţionate, împrejurare faţă de care, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează să le admită, casând în parte Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 52 din 18 septembrie 2008 a Tribunalului Dolj.
Vor fi înlăturate disp. art. 75 lit. a) C. pen. faţă de toţi inculpaţii şi disp. art. 37 lit. a) C. pen. faţă de inculpaţii A.M. şi I.C.
Totodată, vor fi interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen. faţă de cei trei inculpaţi minori.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul V.I.D. împotriva deciziei penale nr. 35 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 52 din 18 septembrie 2008 a Tribunalului Dolj şi, rejudecând:
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. faţă de inculpaţii V.I.D., I.C., V.F., V.A. şi A.M., precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. faţă de inculpaţii A.M. şi I.C.
Interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen. faţă de inculpaţii V.I.D., V.F. şi V.A.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu pentru inculpatul V.I.D., în sumă de 50 lei şi pentru inculpaţii I.C., V.F., V.A. şi A.M., în sumă de câte 400 lei se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3694/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3727/2009. Penal → |
|---|
