ICCJ. Decizia nr. 3763/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3763/2009
Dosar nr. 332/64/2009
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 7 iulie 2008 a fost înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti plângerea petiţionarei S.T.M. - lector universitar doctor, titularul disciplinei „Drept administrativ" la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov din cadrul U.S.H. împotriva numiţilor S.R. - decanul Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov din cadrul U.S.H., P.I. - directorul Centrului Universitar Teritorial Braşov al U.S.H., M.E. şi M.B. - secretare în cadrul aceleiaşi universităţi, având locul de muncă la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fapt, petiţionara a reclamat că în cadrul sesiunii de iarnă din anul universitar 2007/2008, în mod nelegal şi intenţionat a fost lipsită de posibilitatea de a verifica întrebările ce urmau a fi adresate studenţilor, de a pregăti şi susţine cu aceştia un examen la o disciplină a cărei titulară este, ceea ce reprezintă o imixtiune clară în activitatea sa didactică, cu atât mai mult cu cât singura activitate ce poate fi desfăşurată de către titularul de disciplină în legătură cu evaluarea studenţilor este practic cea de formulare a întrebărilor din testele grilă, restul etapelor fiind informatizate.
Despre aceste aspecte, petiţionara s-a plâns rectorului U.S.H., solicitându-i explicaţii, fără a primi însă vreun răspuns. Mai mult decât atât, toate examenele desfăşurate la disciplina „drept administrativ" în anul universitar 2007/2008 au fost susţinute de alte cadre didactice. Modalitatea prin care decanul facultăţi S.R. a comis infracţiunea reclamată constă în aceea că nu a luat nici o măsură care să permită petiţionarei să-şi desfăşoare activitatea profesională şi nu i-a comunicat lămuririle şi hotărârile consiliului facultăţii privind organizarea activităţii de evaluare.
Numitul P.I. i-a interzis petiţionarei accesul în laboratorul informatic al instituţiei în zilele şi la orele la care erau programate examenele la disciplina „drept administrativ".
M.E. a programat unele examene fără consultarea titularului de disciplină şi împreună cu M.B. - secretare - au refuzat înregistrarea unei cereri a petiţionarei adresată Decanului Facultăţii pe considerentul că Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov nu are organizat un serviciu de registratură, motivare lipsită de suport real.
Prin ordonanţa nr. 6/P/2008 din data de 12 decembrie 2008 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, constatându-se că numitul S.R. - colonel magistrat - decanul Facultăţii de ştiinţe juridice şi administrative Braşov are şi calitatea de judecător militar în cadrul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, iar ceilalţi făptuitori sunt civili, în temeiul art. 35 alin. (2) şi (3), raportat la art. 42 şi art. 45 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin rezoluţia nr. 346/P/2008 din data de 12 ianuarie 2009, în temeiul art. 42 alin. (2) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus ca actele premergătoare efectuate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel să fie menţinute în soluţionarea prezentei cauze.
În cadrul actelor premergătoare efectuate a fost audiată petiţionara, care şi-a susţinut plângerea, a fost audiat colonelul magistrat S.R. şi au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri relevante în soluţionarea cauzei.
Constatând că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către niciuna dintre persoanele reclamate, prin rezoluţia din 26 martie 2009, dată în Dosarul nr. 346/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei reclamaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost menţinută prin rezoluţia nr. 291/11/2/2009 din 30 aprilie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Braşov, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, în baza art. 278 C. proc. pen., de petiţionara S.T.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat instanţei cu plângere, solicitând desfiinţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă prin rezoluţia nr. 346/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, întrucât faptele reclamate constituie infracţiuni.
Prin sentinţa penală nr. 49/ F din 4 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara S.Ţ.M. împotriva rezoluţiei din 26 martie 2009 dispusă în Dosarul nr. 346/P2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, mentinându-se rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că plângerea nu este fondată, întrucât în cauză nu există date sau indicii în sensul că persoanele reclamate au comis infracţiunea de abuz în serviciu,în dauna petiţionarei.
S-a reţinut că, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Acţiunile sau inacţiunile descrise în plângerea penală formulată de petiţionară, nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de numiţii S.R., P.I., M.E. şi M.B., în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu.
Dimpotrivă, fiecare persoană reclamată are o justificare concretă şi corectă pentru modul în care a acţionat, ceea ce înlătură caracterul intenţionat, cu rea - credinţă, condiţie cerută de textul de lege.
De asemenea, din actele premergătoare efectuate nu rezultă în ce mod s-a adus o vătămare petiţionarei şi în ce constă aceasta, care sunt interesele legale pe care persoanele reclamate i le-au încălcat.
S-a reţinut că, din actele dosarului rezultă că, în urma întâlnirii de lucru din ziua de 05 aprilie 2007, la care au participat cadrele didactice cu funcţii de conducere de la Facultăţile de Drept şi Administraţie Publică ale U.S.H., s-a stabilit printre altele şi elaborarea manualelor universitare unice de către cadrele didactice titulare de disciplină, procedura de elaborare şi termenele de predare în vederea aprobării tipăririi manualelor respective.
Totodată, s-a trimis decanilor facultăţilor cu profil juridic din Constanţa, Craiova, Râmnicu-Vâlcea şi Braşov, tabelul cuprinzând colectivele de cadre didactice ce urmau a se implica în activitatea anterior menţionată, colectiv din care făcea parte şi lectorul universitar dr. S.T.M. la disciplina „drept administrativ", fără ca aceasta să dorească însă să participe la elaborarea acestor manuale.
De asemenea, în baza hotărârii Senatului U.S.H., pentru evaluarea studenţilor în sesiunea de vară 2008, s-a stabilit că se vor utiliza întrebări tip grilă - unice pentru toate facultăţile profil juridic, întrebări elaborate în cadrul colectivelor de cadre didactice, titulare de disciplină de la fiecare unitate, sub îndrumarea cadrului didactic care a coordonat manualul unic tipărit sau în curs de tipărire, acesta fiind şi cel ce răspundea de postarea întrebărilor pe internet şi implementarea în Platforma Blackboard.
Cercetările efectuate au confirmat că testele grilă erau încărcate pe platforma electronică Blackboard ce funcţiona pe servere închiriate, examinarea făcându-se simultan în toată ţara şi, totodată, că după data de 10 aprilie 2008, nu se mai putea realiza nicio modificare în sistemul computerizat şi în baza de date, conform unei adrese de la departamentul IT Bucureşti.
De asemenea, din actele dosarului a rezultat că în ziua de 09 februarie 2008 petiţionara a refuzat să susţină examenul planificat la anul II de studiu, astfel că s-a luat măsura desfăşurării computerizate a examenului pe baza întrebărilor stabilite conform hotărârii senatului universităţii.
Martorul S.l. a confirmat acest fapt, arătând că studenţii au fost liniştiţi de numitul P.l., directorul centrului, iar examenul a continuat în prezenţa martorului.
S-a reţinut că, faptul că petiţionara nu era de acord cu hotărârea Senatului Universităţii cu privire la manualele unice şi pentru examinarea unitară şi uniformă a studenţilor la aceeaşi specializare, nu justifică modul în care aceasta a acţionat, prin încălcarea obligaţiilor care îi reveneau în calitate de cadru didactic, cu remuneraţie, existând metode legale de a contesta hotărârile cu care nu era de acord.
Totodată, nu se poate imputa persoanelor reclamate faptul că nu i-au fost comunicate anumite acte, câtă vreme cât din chiar conţinutul plângerii rezultă că petiţionara avea cunoştinţă despre hotărârea Senatului Universităţii privind manualele unice, cu care nu era de acord (fiind şi desemnată în colectivul de redactare al acestora), această împrejurare stând la baza conflictului între părţi.
În ce priveşte susţinerile invocate de petiţionară, s-au reţinut următoarele:
Afirmaţia că numitul S.R. nu i-a răspuns adresei din 24 noiembrie 2007 este neîntemeiată, la dosarul cauzei fiind depuse în copie, cu rezoluţia acestuia, dispoziţia privind comunicarea răspunsului şi a hotărârii Senatului universităţii pe cale electronică.
Faptul că petiţionara nu a dorit să îşi verifice căsuţa electronică (acesta fiind unul din modurile stabilite pentru comunicare în cadrul facultăţii), nu poate fi imputat susnumitului şi în niciun caz nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
De asemenea, nu se impunea audierea persoanelor care au semnat procesul verbal întocmit la data de 9 februarie 2008, faptele consemnate în acel act nefiind contestate, iar din conţinutul acelui proces verbal nu rezultă că persoanele semnatare ar avea cunoştinţă de faptul că numitul P.I. ar fi interzis petiţionarei accesul în laborator.
Totodată, nu era necesară audierea numitei T.O., în calitate de martor, câtă vreme la dosarul cauzei se afla atât procesul verbal încheiat de aceasta la data de 19 aprilie 2008, cât şi o declaraţie a acesteia înregistrată cu nr. 644 din data de 6 mai 2008, în care susnumita explica motivele pentru care a încheiat acel proces verbal (fila 19 dosar). Date fiind împrejurările în care au avut loc acţiunile părţilor, fiind lămurite motivaţiile fiecărei persoane prin declaraţiile aflate la dosar, nu mai era necesară audierea şi a numitului P.I., poziţia sa rezultând din actele întocmite de el.
Astfel, acţiunile sale au fost motivate de faptul că, fiind directorul Centrului Teritorial Braşov, era obligat să rezolve conflictul creat prin reprogramarea examenului, aspect sesizat de acesta mai departe, pe cale ierarhică.
De altfel, problemele existente între petiţionară şi persoanele reclamate cu privire la modul de rezolvare şi de programare a unor chestiuni interne în cadrul facultăţii rezultă şi din procesul verbal al şedinţei Consiliului Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi administrative Braşov din data de 5 aprilie 2008 (fila dosar instanţa 50-54 dosar).
Din toate aceste acte nu rezultă însă indicii cu privire la comiterea vreunei infracţiuni de către cei reclamaţi. A fost clarificată problema existenţei serviciului Registratură din cadrul Centrului Teritorial Braşov, cele patru funcţionare ale secretariatului, precum şi decanul facultăţii confirmând existenta acestui serviciu, astfel cum corect s-a reţinut şi în rezoluţia procurorului general.
S-a mai reţinut că este real faptul că problemele existente între părţi sunt create în cadrul unor raporturi de muncă, putând fi introduse cereri la instanţa de judecată potrivit dreptului muncii, însă în cauză nu se regăsesc nici un fel de indicii în sensul că este incidenţă şi legea penală.
Astfel cum s-a arătat anterior, din actele aflate la dosar rezultă că petiţionara avea cunoştinţă de existenţa hotărârii Senatului Universităţii privind manualele unice (fila 95 dosar), aceasta fiindu-i şi comunicată pe cale electronica (fila 83-84 dosar).
Deşi hotărârea nu a fost depusă la dosar, conţinutul ei rezultă din adresele din 11 aprilie 2007 şi din 20 aprilie 2007 ale U.S.H. Celelalte aspecte invocate exced obiectului plângerii raportat la faptele reclamate în sarcina fiecărei persoane.
La dosarul cauzei există declaraţii ale secretarelor facultăţii, inclusiv ale persoanelor reclamate M.E. şi M.B., care clarifică aspectele reclamate de petiţionară, fără a mai fi nevoie de o reaudiere a acestor persoane. Faptul că petiţionara nu este de acord cu modul de organizare al activităţii facultăţii şi cu modul de circulaţie al actelor nu poate fi imputat celor reclamaţi, neexistând date care să dovedească că susnumitele au comis infracţiunea de abuz în serviciu. Dimpotrivă, acestea, au sesizat în scris relaţia tensionată cu petiţionara, decanul R.S. sesizând, la rândul său, pe preşedintele universităţii (fila 85 şi urm. dosar). De asemenea, faptul că unele persoane au înregistrat în mod eronat, încălcând regulile interne de organizare, unele cereri ale petiţionarei, nu obliga pe celelalte funcţionare să procedeze în acelaşi mod.
S-a mai reţinut că, din actele aflate la dosar, nu se verifică susţinerile petiţionarei privind refuzul punerii la dispoziţie a cataloagelor, dimpotrivă, în perioada iunie - iulie 2008, s-a solicitat petiţionarei prezentarea în vederea semnării cataloagelor, fără un răspuns din partea acesteia, apreciindu-se că aspectele solicitate a se verifica exced prezentului cadru procesual, neavând o legătură directă de cauzalitate cu cele reclamate.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs petiţionara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi.
În motivarea recursului, recurenta petiţionară a învederat în esenţă că intimaţii se fac vinovaţi de infracţiunile sesizate, susţinând că motivarea instanţei şi temeiul de drept al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sunt greşite, întrucât faptele există în materialitatea lor, în cauză se impunea audierea numitei T.O., a intimaţilor P.I., M.E. şi M.B. şi efectuarea unor verificări, pentru a se stabili o corectă situaţie de fapt.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara S.Ţ.M.
În considerentele sentinţei atacate si ale rezoluţiei nr. 346/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov au fost analizate pe larg aspectele invocate de recurenta petiţionară, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-şe corect că nu există indicii cu privire la săvârşirea de către aceştia a infracţiunii de abuz în serviciu.
Din actele dosarului rezultă că plângerea formulată de recurenta petiţionară este determinată de anumite neînţelegeri de natură profesională, cu personalul şi cadrele cu funcţii de conducere ale facultăţii în care îşi desfăşoară activitatea, aceasta sesizând în esenţă că, în calitate de lector universitar în cadrul Facultăţii de ştiinţe juridice şi administrative Braşov din cadrul U.S.H., în timpul sesiunii de examene din luna februarie 2008, a fost pusă în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile de titular al disciplinei „Drept administrativ" de către decanul facultăţii, S.R., împreună cu directorul Centrului universitar teritorial Braşov, P.I., şi două secretare ale facultăţii M.E. şi, respectiv, M.B.
Astfel, petiţionara a susţinut că, pe de o parte, decanul facultăţii S.R. i-a înlocuit setul de întrebări pentru evaluarea studenţilor din sistemul informatic al facultăţii şi că ulterior nu i-a răspuns la demersurile scrise şi nu a luat măsurile corespunzătoare faţă de neregulile semnalate, iar pe de altă parte că, în ziua examenului, intimatul P.I., în prezenţa studenţilor, nu i-a permis accesul în laboratorul informatic pentru evaluarea studenţilor, respectiv pentru reprogramarea acestei activităţi, iar cele două secretare menţionate au refuzat primirea şi înregistrarea unei cereri adresate decanului facultăţii.
Aşa cum s-a reţinut şi în considerentele sentinţei, acţiunile sau inacţiunile sesizate nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de intimaţi, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, activitatea fiecăruia având o justificare concretă şi corectă, neconturându-se elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faptele sesizate de recurenta petiţionară vizează aspecte privind desfăşurarea raporturilor sale de muncă, iar poziţia subiectivă a acesteia, care apreciază că intimaţii au abuzat de funcţiile lor, nu poate fundamenta o soluţie de începere a urmăririi penale, în absenţa unor indicii din care să rezulte că intimaţii nu au îndeplinit acte care intrau în atribuţiile lor de serviciu sau au îndeplinit asemenea acte în mod defectuos, cauzându-i cu intenţie o vătămare a intereselor legale.
În ceea ce priveşte temeiul de drept al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta a fost corect invocat, întrucât corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză, critica formulată de recurenta petiţionară sub acest aspect fiind neîntemeiată.
De asemenea, nu se poate reţine nici critica referitoare la faptul că procurorul nu a dispus audierea anumitor părţi şi verificarea unor înscrisuri, deoarece, în etapa actelor premergătoare, se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale, procurorul fiind singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente.
Întrucât, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen., săvârşirea unei infracţiuni constituie singurul temei al angajării răspunderii penale a unei persoane, şi cum actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că infracţiunea de abuz în serviciu nu există, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror este legală şi temeinică, aşa cum corect a constatat şi prima instanţă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.Ţ.M. împotriva sentinţei penale nr. 49/ F din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.Ţ.M. împotriva sentinţei penale nr. 49/ F din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3739/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3805/2009. Penal → |
|---|
