ICCJ. Decizia nr. 3805/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3805/2009
Dosar nr.8765/99/2007
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 304 din 23 aprilie 2009 a hotărât condamnarea inculpatului D.C. (fiul lui V. şi M.) la următoarele pedepse:
- 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) C. pen., precum şi degradarea militară, prevăzută de art. 67 C. pen.;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 13, art. 75 alin. (2) C. pen. (parte vătămată D.M.);
- 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. şi degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen. pentru săvârşire infracţiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 75 alin. (2) şi art. 33 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice, parte vătămată D.M.);
- 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 10 ani, degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prin schimbarea încadrării juridice prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. (parte vătămată D.M.);
- 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. şi degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de incest, prevăzută de art. 203 cu aplicarea art. 75 alin. (2), art. 33 lit. b) C. pen. (parte vătămată D.M.);
- 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. şi degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) prin schimbarea încadrării juridice (parte vătămată D.C.I.);
- 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. şi degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) şi art. 33 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice (parte vătămată D.C.I.).
În baza art. 33 lit. a), b) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare, care a fost sporită cu 5 (cinci) ani închisoare, până la maximul general prevăzut de lege, respectiv 30 (treizeci) ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (2), (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 10 ani, precum şi a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 11 octombrie 2007 la zi.
În baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile minore D.M. şi D.C.I., ambele aflate în Centrul de Plasament C.A.R. din Iaşi - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, şi părţii civile minore la data comiterii infracţiunilor D.M., domiciliată în comuna Gorban, sat Zberoaia, jud. Iaşi, fără forme legale în com. Răducăneni, satul Roşu, jud. Iaşi, la familia C.V., câte 25.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre acestea.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezintă onorariile avocaţilor din oficiu, ce urmează a fi achitată către Baroul Iaşi din fondurile speciale ale M.J.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul D.C., locuitor al satului Zberoaia, comuna Gorban, jud. Iaşi, trăieşte în concubinaj cu numita R.M. Din relaţia celor doi au rezultat, potrivit declaraţiei martorei L.V., sora celei din urmă, 16 copii, la momentul de faţă 9 fiind în viaţă, dintre care doar trei fete, respectiv D. (în prezent P.) A., D. (în prezent A.) M. şi D.M., şi un băiat minor, respectiv D.Ş. Numita P.A. este mama minorelor D.M. şi D.C.I., pe care le-a lăsat de la vârstele de 8 luni şi, respectiv, 3 luni, în grija părinţilor săi, inculpatul şi concubina sa, martora R.M., care sunt şi bunicii celor două fete. Prin urmare, creşterea şi educarea părţilor vătămate a revenit acestora, ca urmare a acordului lor.
Inculpatul nu a avut o ocupaţie stabilă, este şi cunoscut ca fiind un consumator frecvent şi exagerat de alcool, pe acest fond manifestându-se agresiv în sânul familiei, dovedind instabilitate comportamentală concretizată prin ieşiri nervoase, atât la adresa concubinei, cunoscută şi ea ca fiind o consumatoare de alcool, cât şi a copiilor. În acest sens, în repetate rânduri, inculpatul a avut discuţii contradictorii cu concubina sa, degenerate deseori în conflicte fizice, finalizate şi prin alungarea acesteia şi a tuturor copiilor din casă.
Într-una din zilele anului 2002, în jurul orelor 12,00, inculpatul, împreună cu concubina sa, martora R.M., se aflau la domiciliu în stare avansată de ebrietate. Fiica lor, D.M., se afla în camera în care se găseau şi cei doi şi făcea curăţenie; alături de ei se aflau şi minorele D.M. şi D.C.I., care se jucau. Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a început să o lovească pe concubina sa R.M., aceasta alegând să părăsească locuinţa şi să meargă la vecina sa B.A.
Văzându-se în casă doar cu fata sa M. şi cu cele două nepoate ale sale, inculpatul a hotărât să întreţină relaţii sexuale cu cea mai mare dintre cele trei, respectiv cu victima minoră D.M., care, la acea vreme nu avea împliniţi 14 ani.
Legat de acest aspect trebuie menţionat faptul că, în toate declaraţiile acestei victime, date pe întreg parcursul procesului penal, este precizată împrejurarea că fapta s-a derulat înainte de a împlini vârsta de 14 ani. Interpelată fiind asupra motivului ce a determinat reţinerea unui astfel de detaliu, asupra evenimentului de raportare, minora a precizat că, la împlinirea vârstei de 14 ani, inculpatul i-a dat cu titlu de cadou o ciocolată şi o ţigară şi a încercat să întreţină cu ea din nou un raport sexual, după ce, în prealabil, a lovit-o pe mama sa, aceasta fugind din casă, dar şi minora a reuşit să fugă, întrucât îi era teamă, amintindu-şi că a durut-o la primul ei contact sexual.
Revenind la prezentarea modului de derulare a faptei comise aspra victimei D.M., inculpatul le-a trimis pe minorele D.M. şi C.I. să se joace în curtea casei, ceea ce acestea au şi făcut. Imediat după, i-a cerut părţii vătămate să întrerupă curăţenia, lucru ce a determinat-o să se gândească la ce va urma, având în vedere că inculpatul potrivit declaraţiilor fiicei acestuia, ar mai fi încercat să întreţină relaţii sexuale, dar nu a reuşit din motive independente de voinţa acestuia.
Astfel, inculpatul, potrivit declaraţiilor victimei date în faza de urmărire penală, a dezbrăcat-o, a tras-o pe patul din cameră, s-a urcat peste ea şi a întreţinut un raport sexual. În tot acest timp, inculpatul i-a ţinut mâna la gură pentru a nu-i fi auzite ţipetele. Potrivit aceloraşi declaraţii, cu această ocazie, inculpatul a întreţinut cu ea şi un raport sexual anal şi a încercat şi unul oral, dar nereuşit, minora refuzând să deschidă gura.
Deşi în cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a declarat că inculpatul nu a lovit-o niciodată atunci când întreţinea cu ea un raport sexual (fila 365 dosar fond), a precizat, însă, că: acesta o ţinea de mână forţat, întrucât era bărbat, ea se temea să nu-i dea vreo palmă, inculpatul punea zăvorul pe uşă, o trăgea de mână, ţipa, dar nimeni nu intervenea, în nici un caz vecinii, care „nu se băgau, aşa-s vecinii, nu se bagă în casa omului"; de asemenea, victima a precizat că nu a vrut să întreţină raporturi sexuale cu tatăl său niciodată, „din propria ei iniţiativă nu a vrut niciodată".
La data de 27 septembrie 2007, în jurul orelor 12.00, la locuinţa familiei D. se aflau nepoatele inculpatului şi acesta, care, după ce a consumat alcool şi a ajuns în stare de ebrietate, a început să o lovească pe minora D.M. Aceasta, fiindu-i frică, anterior căzând victima violenţelor bunicului ei, a fugit afară.
Rămas singur cu minora de 11 ani, D.C.I., inculpatul a împins-o pe pat, a dezbrăcat-o de pantaloni şi de chiloţi, i-a transmis ce vrea să facă, folosind cuvinte obscene, s-a urcat peste ea, având pantalonii daţi în jos până la genunchi, i-a desfăcut picioarele cu mâna dreaptă şi a încercat de mai multe ori să o penetreze, dar nu a reuşit. Din cele prezentate de victimă, rezultă că aceasta nu s-a mai împotrivit, întrucât inculpatul a ameninţat-o că o omoară. Datorită faptului că o durea tare, minora plângea şi cerea ajutor, cameră intrând D.M., sora ei. Surprins fiind, inculpatul a încetat acţiunile.
În ceea ce priveşte raportul de constatare medico-legală din 09 octombrie 2007 a I.M.L. Iaşi, din care rezultă că minora D.C.I. prezintă atribute morfo-funcţionale de virginitate şi nu este posibil un raport sexual normal cu intromisiune fără leziuni ale organelor-genitale, instanţa a menţionat faptul că, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, s-a încercat penetrarea, dar nu a avut loc şi nici ejacularea nu s-a produs, ca urmare faptului că, deşi s-a urmărit acest lucru, strigătele victimei au determinat-o pe D.M. să intre în cameră, inculpatul încetându-şi activitatea.
Din fişa de examinare psihologică a victimei minore D.C.I. rezultă, că aceasta este victima abuzurilor în familie, prezintă o deficienţă mintală medie, este uşor influenţabilă, cu tendinţe de descărcare a impulsivităţii, nu are noţiune clară despre ceea ce reprezintă familia, prezintă coşmaruri, flash - back-uri, stare crescută de vigilenţă şi sentimentul de neputinţă, a trăit într-un mediu familial ostil şi cu violenţă manifestă.
La data de 01 octombrie 2007, în jurul orelor 12-13.00, la locuinţa familiei D. se aflau nepoatele inculpatului, abia întoarse de la şcoală, acesta, aflat în stare de ebrietate şi martorul D.Ş. - fiu, toţi minori. Martora R.M., potrivit declaraţiilor părţilor vătămate, se afla la mama ei, R.E., din satul Bohotin.
La un moment dat, inculpatul a început să îi lovească pe cei trei minori cu o curea. D.C.I. a reuşit să fugă în curte, iar D.Ş., fiind îngrozit de ceea ce vedea (inculpatul, între timp, începuse să o strângă de gât, să-i adreseze injurii şi să o lovească cu pumnii în cap pe victima D.M., având asupra lui şi un cuţit, pe care i l-a pus la gât), a luat hotărârea să anunţe un vecin, sens în care a alergat la martorul T.P. Acesta însă, nu a intervenit, obişnuit fiind cu scandalurile şi bătăile ce puteau fi percepute cu uşurinţă zilnic în familia D. Rămas singur cu minora de 13 ani, inculpatul, a hotărât să întreţină cu aceasta un raport sexual, sens în care a aşezat-o pe patul în care dormea de obicei, a dezbrăcat-o de pantalonii pe care îi purta pe ea şi de chiloţi, a aşezat-o cu faţa în sus, i-a desfăcut şi ridicat picioarele şi s-a urcat peste ea, fiind şi el cu pantalonii daţi în jos până la genunchi. Deşi a încercat de mai multe ori să o penetreze, inculpatul nu a reuşit. Minora a declarat că a durut-o.
Martorul D.Ş., potrivit propriilor declaraţii, întors de la vecinul T.P., a deschis uşa camerei în care dormeau părinţii. Inculpatul şi victima minoră D.M. se aflau pe pat; inculpatul era peste aceasta, avea pantalonii daţi jos, până la genunchi şi „dădea din fund. M. era şi ea dezbrăcată de la brâu în jos, cu faţa în sus şi cu picioarele desfăcute, .avea lacrimi la ochi, dar nu spunea nimic. M-a văzut şi tatăl meu, care s-a dat jos de pe M."
În ceea ce priveşte raportul de constatare medico-legală 09 octombrie 2007 al I.M.L. Iaşi, din care rezultă că minora D.M. prezintă atribute morfo - funcţionale de virginitate şi nu este posibil un raport sexual normal cu intromisiune deflorare, trebuie menţionat faptul că, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, penetrarea nu a avut loc şi nici ejacularea nu s-a produs, ca urmare a faptului că, în cameră, a intrat minorul D.Ş., inculpatul încetându-şi activitatea.
Din fişa de examinare psihologică a victimei minore D.M. a rezultat, că aceasta a suferit o traumă multiplă, atât fizică cât şi psihică, prezintă închidere în sine, nesiguranţă, neîncredere, tensiune în sfera agresivităţii, cu dificultăţi de adaptare tendinţă de izolare, victimă a violenţelor în familie şi a pedepsei cu privarea de hrană.
Cu privire la faptele din datele de 27 septembrie 2007 şi 1 octombrie 2007, instanţa a reţinut forma continuată a infracţiunii de viol, apreciind că legiuitorul nu a prevăzut obţinerea satisfacţiei sexuale masculine ca o condiţie esenţială pentru existenţa violului în formă consumată şi nici obligativitatea dezvirginării, ca o dovadă a penetrării. Din analiza materialului probator administrat, instanţa a reţinut că, în speţă, a avut loc indubitabil acea conjuncţie a sexelor specifică violului consumat.
De altfel, s-a reţinut că elocventă este Decizia I.C.C.J. - Secţiile Unite, nr. 111 din 23 mai 2005, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, că violul în formă consumată nu presupune obligatoriu obţinerea satisfacţiei sexuale de către făptuitor, fiind suficient ca actul sexual îndeplinit de agresor să fie apt să producă orgasm ori să fi avut loc penetraţia sexuală. Mai mult, potrivit aceleiaşi decizii în sfera actelor sexuale la care se referă art. 197 C. pen. se include „orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului". În plus, în speţă, actele sexuale săvârşite, prin constrângere, de inculpat, erau apte de a-i produce satisfacţie sexuală.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel inculpatul D.C., criticând hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le-a considerat prea severe în raport cu faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut o parte din fapte, având o atitudine procesuală corectă.
Constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 107 din 22 septembrie 2009, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 304/2009 a Tribunalului Iaşi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din durata pedepsei, durata arestării preventive de la 11 iulie 2007 la zi.
Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 800, lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul D.C.
Prin motivele de recurs, susţinute oral, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, în raport cu circumstanţele sale personale, respectiv cu starea sa de sănătate, cu vârsta şi atitudinea sa procesuală.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 38515 pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile atacate sub aspectele menţionate de inculpatul D.C., cât şi prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.
Înalta Curte apreciază că în cauză, pe baza probelor administrate şi care au fost analizate şi interpretate pe larg de către prima instanţă, a fost stabilită corect situaţia de fapt, anterior redată şi care a fost contestată parţial de către inculpat cu prilejul efectuării cercetării judecătoreşti, situaţie care a fost încadrată corespunzător şi în drept, încadrare care nu a fost contestată de inculpat.
Astfel, faptele inculpatului care în cursul anului 2002 a întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere, cu fiica sa D.M. în vârstă de 13 ani, context în care a imobilizat-o pentru a-şi materializa intenţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de viol asupra unui membru al familiei care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi incest, prev. de art. 203 C. pen.
Faptele inculpatului care la datele de 27 septembrie 2007 şi respectiv, 1 octombrie 2007, a întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere, cu nepoatele sale, D.C.I., în vârsta de 11 ani şi, respectiv, D.M. în vârstă de 13 ani, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de viol exercitat asupra unui membru al familiei care nu a împlinit 15 ani, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., precum şi a 2 infracţiuni de incest, prev. de art. 203 C. pen.
Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.C. s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv natura şi gravitatea sporită a infracţiunilor săvârşite, împrejurările comiterii şi modul de acţionare, descrise anterior, urmările socialmente periculoase asupra dezvoltării psiho-somatice a victimelor faptelor penale, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu a avut o ocupaţie stabilă, trăia în promiscuitate atât morală, cât şi materială, este cunoscut ca un consumator frecvent de alcool, iar pe acest fond, se manifesta agresiv în familie şi societate, dovedind instabilitate comportamentală.
De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, infracţiunile comise în anul 2002, fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 129/1997 a Judecătoriei Răducăneni.
În raport de aceste circumstanţe reale şi personale reţinute, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate, pedepse care corespund atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, se constată că pedeapsa rezultantă, stabilită şi prin aplicarea unui spor, este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului care a manifestat consecvenţă în executarea actelor de violenţă sexuală asupra membrilor familiei, care erau la vârste fragede la datele săvârşirii infracţiunilor şi care erau determinaţi să trăiască în condiţii de promiscuitate, împrejurări care au consecinţe negative asupra dezvoltării ulterioare a acestora, ca urmare a traumelor fizice şi psihice care le-au fost produse.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.C. în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului, durata prevenţiei la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 22 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 octombrie 2007 la 17 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3763/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3818/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
