ICCJ. Decizia nr. 3897/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3897/200.
Dosar nr. 9051/1/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă de la 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5740/121/2006 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 356/2006 invocată de inculpatul G.I.
S-a reţinut că, cauza de faţă are ca obiect recursul declarat de inculpaţii G.I. şi E.(B.)S. împotriva deciziei penale nr. 487 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Galaţi prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 456 din 22 februarie 2006 a Judecătoriei Galaţi.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.I. Curtea reţine că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În faţa instanţei de recurs, după ce anterior a invocat alte două excepţii de neconstituţionalitate, ce au fost pe rând respinse de Curtea Constituţională, inculpatul G.I. a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate vizând Legea nr. 356/2006 susţinând că aceasta încalcă prevederile art. 61 alin. (2) din Constituţia României care statuează principiul bicameralismului parlamentar în România.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpat sub aspectul admisibilităţii, Curtea de Apel Galaţi reţine că potrivit art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992 modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Din cele mai sus expuse rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale este necesar ca excepţia să vizeze o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, legea sau ordonanţa ce conţin dispoziţia în cauză este în vigoare iar dispoziţia a cărei neconstituţionalitate se invocă are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Raportat la aceste criterii Curtea apreciază că în speţa de faţă legea a cărei neconstituţionalitate s-a invocat nu are legătură cu soluţionarea cauzei aşa încât excepţia invocată apare ca fiind inadmisibilă.
Astfel Curtea reţine că Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi a intrat în vigoare la data de 07 septembrie 2006, când prezenta cauză se afla deja în faza judecării apelului, situaţie în care trebuie examinată legătura dintre textele de procedură penală modificate prin legea mai sus arătată şi soluţionarea prezentei cauze în apel şi în recurs.
Din această perspectivă se constată că în faţa instanţei de apel nu au fost invocate şi nici nu au fost incidente dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la judecata apelului care au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 361, art. 362, lit. a), c), d) şi e), art. 365, alin. (1), art. 377, alin. (2), art. 378, art. 378, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 380, art. 381 şi art. 383 C. proc. pen.].
Cât priveşte judecata în recurs Curtea reţine că până la acest termen inculpatul G.I. nu a formulat motivele de recurs, apărătorul acestuia mărginindu-se doar la invocarea de excepţii de neconstituţionalitate, situaţie în care nu se poate aprecia că vreuna dintre dispoziţiile referitoare la judecarea recursului ce au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 3851, lit. a) şi b), art. 3851, art. 3851, art. 3851, art. 3859, pct. 7 şi 12, art. 3859, pct. 18, art. 3859, alin. 3, art. 38512, art. 38514, art. 38514, art. 38515, lit. c) şi d), art. 38516 C. proc. pen.] vor fi incidente în cauză.
Pe de altă parte Curtea constată că Legea nr. 356/2006 a făcuţ în întregul ei obiectul examenului de constituţionalitate, încă înainte de promulgare şi publicare în M.Of., prin Decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curţii Constituţionale constatându-se că dispoziţiile din cuprinsul ei, criticate prin sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie sunt constituţionale.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că inculpatul a invocat în prezenta cauză alte două excepţii de neconstituţionalitate, conduce la concluzia că noua excepţie nu urmăreşte în mod real soluţionarea cauzei şi vizează doar tergiversarea judecăţii.
Faţă de cele mai sus arătate Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul G.I. apare ca inadmisibilă întrucât nu are vreo legătură concretă cu soluţionarea prezentei cauze situaţie în care urmează ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale să fie respinsă în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul G.I. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea ei şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată la termenul din 13 noiembrie 2009 de inculpatul G.I. prin apărătorul ales.
Examinând actele şi lucrările dosarului , încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal s-a statuat de către instanţa de recurs a Curţii de Apel Galaţi inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 356/2000 de modificare şi completare a Codului de procedură penală.
Se are în vedere cu titlu de premiză că potrivit art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992 modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Din cele mai sus expuse rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale este necesar ca excepţia să vizeze o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, legea sau ordonanţa ce conţin dispoziţia în cauză este în vigoare iar dispoziţia a cărei neconstituţionalitate se invocă are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Or, în speţa de faţă legea a cărei neconstituţionalitate s-a invocat nu are legătură cu soluţionarea cauzei aşa încât excepţia invocată apare ca fiind inadmisibilă.
Astfel, Înalta Curte reţine că Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi a intrat în vigoare la data de 07 septembrie 2006, când prezenta cauză se afla deja în faza judecării apelului, situaţie în care trebuie examinată legătura dintre textele de procedură penală modificate prin legea mai sus arătată şi soluţionarea prezentei cauze în apel şi în recurs.
Din această perspectivă se constată că în faţa instanţei de apel a Tribunalului Galaţi nu au fost invocate şi nici nu au fost incidente dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la judecata apelului care au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 361, art. 362, lit. a), c), d) şi e), art. 365, alin. (1), art. 377, alin. (2), art. 378, art. 378, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 380, art. 381 şi art. 383 C. proc. pen].
Cât priveşte judecata în recurs Înalta Curte reţine că până la acest termen inculpatul G.I. nu a formulat motivele de recurs, apărătorul invocând doar excepţii de neconstituţionalitate, situaţie în care nu se poate aprecia că vreuna dintre dispoziţiile referitoare la judecarea recursului ce au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 3851, lit. a) şi b), art. 3851, art. 3851, art. 3851, art. 3859, pct. 7 şi 12, art. 3859, pct. 18, art. 3859, alin. (3), art. 38512, art. 38514, art. 38514, art. 38515, lit. c) şi d), art. 38516 C. proc. pen.] vor fi incidente în cauză.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că Legea nr. 356/2006 a făcut în întregul ei obiectul examenului de constituţionalitate, încă înainte de promulgare şi publicare în M.Of., prin Decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curţii Constituţionale constatându-se că dispoziţiile din cuprinsul ei, criticate prin sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, sunt constituţionale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5740/121/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3864/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3919/2009. Penal → |
|---|
