ICCJ. Decizia nr. 3898/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3898/2009

Dosar nr. 569/107/2008

Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 268 din data de 20 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata P.C.L. zisă L. fiica lui T. şi E., la pedeapsa de:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata P.C.L. zisă L. la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei P.C.L. în pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.pr.pen. a menţinut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce durata arestului preventiv de la 09 ianuarie 2008 la zi.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.T.A. zis P. fiul lui G.D. şi C., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.pr.pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alba Iulia luată faţă de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce durata arestului preventiv de la 09 ianuarie 2008 la 08 iulie 2008.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.G. zis L. fiul lui G. şi A., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alba Iulia luată faţă de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus durata arestului preventiv de la 09 ianuarie 2008 la 07 mai 2008.

A admis acţiunile civile formulate de părţile civile H.A. domiciliată în com. Berghin, jud. Alba citată şi prin afişare la uşa Consiliului Local Alba lulia, M.A. domiciliată în Hunedoara, bd. jud. Hunedoara, citată prin Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane Centrul Regional Alba cu sediul în Alba lulia, jud. Alba şi A.M. domiciliată în Aiud - Aiudul de Sus, jud. Alba, citată prin Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane Centrul Regional Alba Alba cu sediul în Alba lulia, jud. Alba.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpata P.C.L. la plata sumei de 3000 (trei mii) euro în echivalent lei la data plăţii efective cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile H.A.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpaţii P.C.L., S.T.A. şi S.C.G. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile M.A.M. şi 5.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile A.M.

A dispus confiscarea sumei de 15.000 RON de la inculpata P.C.L., a sumei de 1.500 RON de la inculpatul S.T.A. şi a sumei de 1.500 RON de la inculpatul S.C.G.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 4.000 RON de la inculpata P.C.L.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 300 lei onorarii apărători oficiu în cursul urmăririi penale, precum şi suma de 450 RON onorariu apărător din oficiu avocat C.I. în cursul judecăţii vor fi avansate din fondurile M.J. în contul Baroului de Avocaţi Alba.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpaţii Pădurean C.L., zisă L., S.T.A., zis P. şi S.C.G., zis L. locuiesc în Alba Iulia. Inculpata P.C.L. este mama inculpatului S.T.A., iar inculpatul S.C.G. este cunoştinţă a celorlalţi doi inculpaţi, fiind angajat de inculpata P.C. pe post de şofer. Inculpata P.C.L. se ocupă cu prostituţia. În cursul anului 2006, inculpata P.C.L. a recrutat-o pe minora H.A. pe care a găzduit-o în locuinţa sa din Alba Iulia, jud. Alba după care a obligat-o prin ameninţare şi violenţă să întreţină relaţii cu diverşi clienţi în mai multe hoteluri de pe raza oraşului contra unor sume de bani ce erau luaţi de inculpată. La un moment dat minora a reuşit să fugă de la inculpată, însă a fost căutată inclusiv acasă, a fost găsită şi obligată să se întoarcă la locuinţa inculpatei unde a fost din nou exploatată. In timpul căutărilor minorei H.A. inculpatul S.T.A. l-a agresat pe fratele acesteia - martorul HG atunci când acesta din urmă ieşea de la şcoală. În toamna anului 2007 minora H.A. a reuşit să fugă din nou de la inculpata P.C.L. şi a plecat în Germania.

În luna septembrie 2007 inculpata P.C.L. a „cumpărat-o" pe minora M.A.M. de la o persoană din municipiul Deva, contra sumei de 300 euro, ulterior obligând-o timp de două luni să se prostitueze în folosul inculpatei. Alături de inculpata P.C.L. , minora M.A.M. era supravegheată şi ameninţată cu bătaia şi de inculpatul S.T.A. Pentru a fi exploatată minora era dusă la diverse hoteluri de către inculpaţii P. şi S., iar cel care conducea maşina cu aceste ocazii era inculpatul S.C. În luna noiembrie a anului 2007 minora M.A.M. a reuşit să sune la Poliţie şi a fost recuperată din mâinile inculpaţilor.

În luna decembrie 2007 inculpata P.C.L. a acostat-o în gara din Alba Iulia pe minora A.M. Aceasta este o persoană cu handicap mintal fiind alungată de acasă de rudele ce o aveau în îngrijire. Inculpaţii P. şi S. au dus-o pe minoră la locuinţa inculpatei unde a stat trei zile. în această perioadă minora a fost dusă în prima zi la un client de către inculpaţii P. şi S., a doua zi la un alt client de către inculpaţii P. şi S., iar a treia zi a fost trimisă la un alt client cu un taxi fiind însoţită de inculpatul S. Pe drum organele de poliţie au interceptat maşina, au luat-o pe minora A.M. şi au dus-o la un centru de plasament.

Tot în luna decembrie 2007 inculpata P.C.L. a abordat-o pe numita S.E. zisă N. (căsătorită între timp T.), în zona P.R. din judeţul Hunedoara. Inculpata i-a propus acesteia să vină în Alba Iulia pentru a practica prostituţia, inculpata urmând să ia jumătate din suma primită de la clienţi. Numita S. (T.) E. a fost adusă în Alba Iulia cu maşina de către inculpata P. în mai multe rânduri, de fiecare dată întreţinând relaţii sexuale cu mai mulţi clienţi contra cost, banii obţinuţi fiind împărţiţi cu inculpata.

În cursul lunii decembrie 2007 inculpata P.C.L. a adus-o în Alba Iulia şi pe numita C.A. de trei ori pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu diverşi clienţi, banii obţinuţi fiind împărţiţi cu inculpata P. A treia oară inculpata P.C.L. a dus-o pe numita C.A. împreună cu numita S. (T.) E. pentru a întreţine relaţii sexuale cu un client contra sumei de 200 lei. Acest client era de fapt un investigator sub acoperire, banii ce urmau a fi daţi inculpatei având aplicată capcana chimică. Organele de urmărire penală au organizat cu această ocazie un flagrant, însă în cursul desfăşurării activităţii de prindere a inculpatei aceasta a înghiţit banii daţi de investigatorul sub acoperire.

Conform sentinţei atacate, situaţia de fapt mai sus expusă reiese din următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile părţilor vătămate H.A., M.A. şi A.M. f. 10-18, 36-37, 44-48 dosar urmărire penală, fil. 29, 51-53 dosarul instanţei acestea arătând modalitatea în care au fost racolate de inculpată, faptul că erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi contra unor sume de bani care erau luaţi de inculpată. Părţile vătămate M.A. şi A.M. au mai învederat că erau transportate la locul unde urmau să întreţină relaţii sexuale cu clienţii fie de către inculpatul S.T.A., fie de inculpatul S.C.G. Partea vătămată M.A. a arătat că a întreţinut raporturi sexuale cu aproximativ 90 de clienţi suma cerută fiind în medie de 150 RON/client, toţi banii obţinuţi fiind luaţi de inculpată şi că a fost agresată atât de inculpată cât şi de fiul acesteia inculpatul S.T.A.;

- declaraţiile martorelor C.A. fil. 114-116 dosar urmărire penala, S. (T.) E. fil. 121-124 dosar urmărire penala, fil. 292 dosar instanţă care au învederat că erau aduse în Alba Iulia de către inculpată care le găsea clienţi, iar după ce martorele întreţineau relaţii sexuale cu clienţii cea mai mare parte a sumelor de bani obţinute era luată de către inculpată.

Martora S. (T.) E. a mai arătat că a văzut cum inculpata o folosea pentru prostituţie pe partea vătămată M.A. având cunoştinţă că aceasta din urmă era minoră.

Schimbarea parţială a declaraţiei martorei S. (T.) E. din faza cercetării judecătoreşti instanţa de fond a pus-o pe seama fricii inspirate de rudele inculpatei care au ameninţat-o pe martoră cu moartea în ipoteza în care nu va da declaraţii favorabile acesteia fil. 276 dosarul instanţei.

- declaraţiile martorilor H.R. fil. 128-129, 155-157 dosar urmărire penală fil. 73 dosar instanţă, H.A. fil. 158-159 dosar urmărire penală fil. 106 dosar instanţă, HG fil. 130-131, 152-154, dosar urmărire penală fil. 75 dosar instanţă - părinţii respectiv fratele părţii vătămate H.A. cărora aceasta le-a relatat cum a fost sechestrată de inculpată şi obligată să se prostitueze.

Mai mult, martorul HG a învederat instanţei că la un moment dat, după ce sora sa a reuşit să plece de la inculpată, a fost acostat la ieşirea din şcoală de către inculpatul S.T.A. care l-a bătut şi a vrut să-l bage cu forţa în maşină. Martorul HG a mai arătat că inculpatul S.T.A. o căuta pe sora sa partea vătămată H.A.

- declaraţiile martorilor O.O. 132-133 dosar urmărire penala fil. 142 dosar instanţă, H.A. fil. 138-139 dosar urmărire penală fil. 107 dosar instanţă, C.A. fil. 141-142 dosar urmărire penală N.L. fil. 143-144 dosar urmărire penala fil. 78 dosar instanţă S.P. fil. 145-146 dosar urmărire penala fil. 77 dosar instanţă, M.G. fil. 147-149 dosar urmărire penală fil. 108 dosar instanţă P.G. fil. 150-151 dosar urmărire penală fil. 109 dosar instanţă, M.C. fil. 165 dosar urmărire penală fil. 144 dosar instanţă, N.A. fil. 134-135 dosar urmărire penală, fil. 141 dosar instanţă care au arătat modalitatea în care o contactau pe inculpată precum şi sumele de bani convenite cu acestea drept plată pentru serviciile sexuale oferite de fetele aduse în acest scop.

- proces verbal de înscriere a capcanei chimice fil. 175, planşă fotografică privind banii marcaţi chimic, planşă fotografică privind urmele capcanei chimice pe corpul inculpatei P.C.L. fil. 171-180 dosar urmărire penala din care reiese modalitatea în care inculpata a încercat să scape de banii daţi de investigatorul sub acoperire drept plată pentru prestaţiile sexuale ale martorelor C.A. şi S. (T.) E. Astfel inculpata a înghiţit banii capcanaţi chimic activitate specifică persoanelor conştiente că sunt implicate în activităţi ilicite

- procesele verbale privind transcrierea convorbirilor telefonice interceptate vol. I şi analiza acestora vol. II, din care reiese faptul că cea care coordona activitatea infracţională era inculpata P.C.L. aceasta racolând şi plasând victimele la diverşi clienţi ajutată fiind de inculpaţii S.T.A. şi S.C.G. ambii având atribuţii în ce priveşte paza şi supravegherea victimelor M.A. şi A.M., precum şi transportul acestora la şi de la clienţi.

Astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind deosebit de relevante convorbirile telefonice de la fil. 1-4, 7-19, 21-32, 36-37, 43-48, 50-58, 92-110 vol. 1 interceptări în care inculpata P.C.L. este contactată sau contactează ea persoane de sex masculin pentru a le livra fete cu care aceştia să întreţină relaţii sexuale contra cost, inculpata impunând şi tariful ce trebuie achitat de aceştia, modalitatea şi locul de întâlnire.

În convorbirile telefonice de la fil. 35, 23, 24, 59 vol. 1 interceptări, inculpatul S.T.A. contactează personal şi respectiv este contactat pentru a aduce unor clienţi o fată tânără.

În convorbirile telefonice de la fil. 83-86 vol. 1 interceptări, inculpata P.C.L. vorbeşte cu inculpatul S.T.A. zis P. dându-i dispoziţie să aducă o fată din Orăştie (pe partea vătămată M.A.) pentru un client. Ulterior inculpata îi ordonă inculpatului S.C. să supravegheze o fată (pe partea vătămata A.M.) şi să nu-i dea drumul.

Într-o altă convorbire purtată de inculpata P.C.L. cu inculpatul S.T.A. reiese modalitatea în care inculpaţii P.C.L., S.T.A. şi S.C.G. împărţeau banii obţinuţi din activitatea infracţionala fii. 33 vol. 1 interceptări.

În convorbirile telefonice de la fil. 87-89, 127-132 vol. 1 inculpata P.C.L. vorbeşte cu inculpatul S.T.A. zis P. stabilind tarifele ce urmau să fie încasate de la diverşi clienţi precum şi ce anume urmau a presta fetele.

În convorbirile telefonice de la fil. 5, 6, 19, 20, 117, 118, 121 vol. 1 interceptări, inculpata P.C.L. o contactează pe martora S. (T.) E. zisă N. comunicându-i faptul că i-a găsit clienţi şi sumele ce urmau să fie încasate din prestaţia martorei.

- martorii I.N. fil. 140 dosar urmărire penala fil. 236 dosar instanţă; S.A. - fratele inculpatei P. fil. 164 dosar urmărire penala fil. 183 dosar instanţă, L.A. fil. 184 dosar instanţă, B.N. fil. 185 dosar instanţă, P.L. fil. 186 dosar instanţă au încercat să acrediteze ideea că inculpata P. nu s-ar ocupa cu proxenetismul sau traficul de persoane însă vinovăţia inculpatei reiese din celelalte probe astfel cum au fost expuse mai sus.

- martorii T.G. fil. 215 dosar instanţă şi T.C. fil. 217 dosar instanţă, I.E. fil. 293 dosar instanţă au arătat că partea vătămată H.A. era prostituată, însă acest lucru nu duce la înlăturarea vinovăţiei inculpatei P. Dimpotrivă, tocmai persoanele aflate într-o situaţie dificilă din punct de vedere material şi social sunt ţinta predilectă a traficanţilor de persoane, fiind mai uşor de manipulat şi intimidat.

- martorii V.M. fil. 144 dosar instanţă, P.M. fil. 145 dosar instanţă, A.M. fil. 187 dosar instanţă au arătat că inculpatul S.C. din câte cunosc ei a avut un comportament bun. Totodată martorul A.M. a confirmat faptul că porecla inculpatului S. este L.

- în declaraţiile lor inculpaţii P. şi S. fil. 60-64, 80-81, 92-95 dosar urmărire penala au recunoscut parţial comiterea faptelor, iar inculpatul S. a refuzat să dea declaraţii.

Astfel inculpata P.C. a recunoscut că a exploatat-o pe partea vătămată M.A. cunoscând că aceasta este minoră, precum şi faptul că a racolat-o pe minora A.M. şi a început să o exploateze. Totodată inculpata a recunoscut că le-a adus pe martorele S. şi C. din jud. Hunedoara în Alba Iulia pentru a se prostitua.

Inculpatul S.T. a recunoscut că părţile vătămate M. şi A. au fost exploatate de inculpaţi, precum şi faptul că inculpatul S.C. ducea fetele la clienţi cunoscând şi scopul în care le ducea. Totodată inculpatul S.T. a mai arătat că inculpata P. le aducea „la produs" pe martorele S. şi C., iar banii obţinuţi erau împărţiţi cu inculpata.

În declaraţiile date în faţa instanţei fil. 46-50 dosarul instanţei inculpaţii au revenit asupra recunoaşterii iniţiale arătând în esenţă că nu se fac vinovaţi de comiterea nici unei fapte de natură penală, însă vinovăţia lor este reţinută de către instanţă din analiza celorlalte probe astfel cum au fost expuse mai sus.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei P.C.L. instanţa de fond a avut în vedrere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume dispoziţiile părţii generale a C. pen. cu referire la forma continuată a infracţiunilor de care este acuzată inculpata, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi în Legea nr. 678/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al celor două infracţiuni, persoana inculpatei care pe de o parte a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal dar care, pe de altă parte, a avut un comportament bun anterior comiterii infracţiunilor pentru care este judecată în prezentul dosar în sensul că nu este cunoscută cu antecedente penale fil. 75 dosar urmărire penală.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale având în vedere natura infracţiunilor pentru care a fost condamnată inculpata şi dispreţul manifestat de aceasta faţă de fiinţa umană prin faptul comiterii infracţiunilor de care este acuzată, aspect valabil şi pentru ceilalţi doi inculpaţi.

În ce-l priveşte pe inculpatul S.T.A. instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile părţii generale a C. pen. cu referire la forma continuată a infracţiunii de care este acuzat inculpatul, limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 678/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, persoana inculpatului care pe de o parte a avut o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal dar care, pe de alta parte, a avut un comportament bun anterior comiterii infracţiunii pentru care este judecat în prezentul dosar în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale fil. 89 dosar urmărire penală.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Pentru inculpatul S.C.G. a luat în considerare dispoziţiile părţii generale a C. pen., cu referire la forma continuată a infracţiunii de care este acuzat inculpatul, limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 678/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, persoana inculpatului care pe de o parte a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal dar care, pe de altă parte, a avut un comportament bun anterior comiterii infracţiunii pentru care este judecat în prezentul dosar, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale fil. 103 dosar urmărire penală. Totodată instanţa de fond a reţinut că faptul că acest inculpat a avut o contribuţie mai redusă la traficarea părtilor vătămate M.A. şi A.M.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile instanţa de fond a reţinut că părţile vătămate H.A., M.A. şi A.M. s-au constituit părţi civile, H.A. cu suma de 3.000 euro, M.A. cu suma de 10.000 RON şi A.M. cu suma de 5.000 RON, fiecare sumă fiind solicitată cu titlu de daune morale.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, situaţia părtilor civile care au fost reduse la stadiul de a fi folosite ca simple instrumente sexuale în scopul aducerii de beneficii inculpaţilor, durata efectivă în care fiecare din cele trei minore au fost exploatate, s-a apreciat că pretenţiile băneşti ale acestora sunt întemeiate.

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind confiscarea sumelor de bani obţinuţi de inculpaţi din activitatea infracţională, instanţa de fond a apreciat, din declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, că inculpata P.C. a obţinut din exploatarea pârtii vătămate H.A. aproximativ 20.000 RON, iar inculpaţii P.C., S.T., S.C. au obţinut din exploatarea părţilor vătămate M.A. şi A.M. suma de aproximativ 13.500 RON şi respectiv 400 RON.

Întrucât instanţa de fond a acordat despăgubiri în cuantum de 3000 euro în echivalent lei la data plăţii efective în favoarea părţii civile H.A., 10.000 RON în favoarea părţii civile M.A.M. şi 5000 (cinci mii) lei în favoarea părţii civile A.M. , în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea sumei de 15.000 RON de la inculpata P.C.L. , a sumei de 1.500 RON de la inculpatul S.T.A. şi a sumei de 1.500 RON de la inculpatul S.C.G.

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpata a obţinut beneficii şi din practicarea prostituţiei de către martorele C.A. şi S. (T.) E., beneficii pe care le-a apreciat, din coroborarea declaraţiilor acestora cu transcrierea interceptărilor telefonice, ca fiind în sumă de 4.000 RON.

Ca atare în baza art. 329 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 4.000 RON de la inculpata P.C.L.

Împotriva sentinţei au declarat apel M.P. - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi cei 3 inculpaţi.

Prin Decizia penală nr. 6/ A din 4 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi familie, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de D.I.I.CO.T - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 268 din 20 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, şi în consecinţă:

A desfiinţat hotărârea atacată numai sub aspectul neaplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. şi a neaplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d) C. pen. în ce o priveşte pe inculpata P.C.L. şi, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite:

A aplicat inculpatei P.C.L. alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A menţinut starea de arest a inculpatei P.C.L., a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv din 9 ianuarie 2008 şi până la data de 4 martie 2009.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alba Iulia luată faţă de inculpaţii S.T.A. şi S.G.G., a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor perioada arestului preventiv din 9 ianuarie 2008 şi până la data de 8 iulie 2008 în ce-l priveşte pe inculpatul S.T.A. şi de la 9 ianuarie 2008 şi până la data de 7 mai 2008 în ce-l priveşte pe inculpatul S.C.G.

A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.C.L., S.T.A. şi S.G.G.

A obligat pe inculpaţii apelanţi P.C.L., S.T.A. şi S.G.G. să plătească fiecare în favoarea statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Analizând motivele apelului declarat de D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia curtea de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa de fond sunt legale şi temeinice.

Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate, ţinând seama de criteriile de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., constatând comportarea bună a acestora şi faptul că nu au antecedente penale, circumstanţă personală care a profitat fiecărui inculpat şi corespunde realităţii. În acelaşi timp, instanţa de fond a ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite de lege, de caracterul continuat al faptelor săvârşite de inculpaţi, degravitatea şi gradul de pericol social al acestora şi de faptul că inculpaţii au dat dovadă de nesinceritate pe parcursul procesului penal.

Este adevărat, reţine instanţa de apel, că potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante coborârea pedepselor sub minimul special nu este obligatorie, dar s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a stabilit pedepse pentru fiecare inculpat, iar acestea nu se impun a fi majorate, ţinând seama de împrejurările săvârşirii lor, de mediul în care au fost săvârşite, de persoana inculpaţilor şi de gradul lor de instrucţie şi percepere a faptelor. Sub toate aceste aspecte, în opinia instanţei de apel, pedepsele aplicate sunt temeinice şi corespund scopului astfel cum a fost definit în conţinutul disp. art. 52 C. pen.

În ce priveşte motivul de apel al D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la neaplicarea de către instanţa de fond a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. şi a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d) C. pen. în ce o priveşte pe inculpata P.C.L., acest motiv a fost apreciat ca întemeiat. Astfel, inculpata P.C. are doi copii minori iar faţă de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, cu precădere asupra unor persoane minore, se impune ca acesteia să-i fie interzise drepturile părinteşti ca pedeapsă accesorie şi complementară, calitatea de părinte fiind incompatibilă cu faptele săvârşite.

În apelul său, inculpata P.C.L. a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism afirmând, pe de o parte că nu se face vinovată de săvârşirea lor, iar pe de altă parte, că s-ar impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor în infracţiunea de prostituţie. S-a susţinut că de fapt inculpata practica prostituţia alături de persoanele vătămate, nu le-a constrâns sau exploatat în nici un fel pe acestea, iar găzduirea nu a oferit-o în scopul obţinerii unor venituri, ci în scop de binefacere. S-a mai afirmat că nu s-a dovedit că le-ar fi constrâns pe minorele H.A., M.A.M. şi A.M. să practice prostituţia, acestea acuzând-o în declaraţiile date pentru a scăpa de răspunderea penală pentru prostituţie.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, atât cele administrate în cursul urmăririi penale cât şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în fond a cauzei, curtea de apel a apreciat că apelul inculpatei este nefondat.

Astfel, în mod constant minorele H.A., M.A.M. şi A.M. au arătat în declaraţiile date că au fost recrutate, transportate cazate şi obligate să practice prostituţia în favoarea inculpatei P.C.L., alături de aceasta fiind implicaţi şi inculpaţii S.T.A. şi S.G.G. Deşi inculpata contestă conţinutul declaraţiilor date de părţile vătămate, nu a putut face vreo dovadă că acestea nu au relatat constant adevărul. Mai mult, partea vătămată M.A.M. a declarat în primă instanţă (fila 29 dos. fond.) că a fost contactată de rudele inculpatei P. care i-au dat şi o sumă de bani ca parte a câştigului sau şi pentru a-şi schimba declaraţiile date în defavoarea inculpatei.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata practica prostituţia dar, în acelaşi timp a racolat, găzduit şi transportat minore în vederea practicării prostituţiei în scopul de a obţine sume mai mari de bani, în săvârşirea acestor fapte fiind implicaţi şi inculpaţii S.T.A. şi S.C.G. Faptul că şi inculpata se prostitua nu exclude activitatea infracţională a acesteia de a exploata minori în folosul propriu, astfel că această apărare a inculpatei nu se susţine.

Deşi inculpata P.C. a susţinut constant că nu a găzduit minorele pe care la exploata obligându-le să practice prostituţia în propriul folos, în apel a afirmat că a oferit găzduire acestora în scop de binefacere, fapt contrazis de declaraţiile părţilor vătămate şi a martorilor audiaţi.

Declaraţiile părţilor vătămate sunt susţinute şi de declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti. Se remarcă declaraţiile martorilor H.A. (fila 107 dos. fond.) şi M.G. (fila 108 dos. fond ) din care rezultă cu certitudine că inculpata P. era persoana care plasa contra cost clienţilor în vederea practicării de relaţii sexuale pe minorele H.A. şi M.A.M., încasa în avans sumele de bani convenite şi transporta minorele la locul convenit cu clientul.

Probele testimoniale care dovedesc vinovăţia inculpatei sunt susţinute şi de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatei şi din care a reieşit activitatea infracţională a acesteia, faptul că racola victimele şi le plasa în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, clienţilor. Relevante în acest sens sunt convorbirile telefonice redate la filele 1-4, 7-19, 21-32, 36-37, 43-48, 50-58, 92-110 - din vol. I - interceptări.

S-a dovedit şi săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de proxenetism Inculpata P. a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către martorele G.A. şi S. (T.) E. Faptele au fost dovedite prin declaraţiile martorelor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate aflate în vol. I - interceptări, la filele 5, 6, 19, 20, 117, 118, 121, precum şi de prinderea în flagrant a inculpatei pe când încerca să plaseze martorele unui investigator sub acoperire, ocazie cu care inculpate, pentru a nu fi depistată a înghiţit banii plătiţi de investigator.

De altfel, s-a reţinut că inculpata P.C.L. a recunoscut în mare parte în cursul urmăririi penale săvârşirea faptelor, dar a revenit asupra declaraţiilor date în cursul cercetării judecătoreşti, fără a justifica credibil această revenire.

În ce priveşte solicitarea subsidiară a inculpatei de reducere a pedepsei şi de schimbare a modalităţii de executare a acesteia, aşa cum s-a mai arătat, curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată şi având în vedere gravitatea faptelor săvârşite, nu se impune a fi schimbată modalitatea de executare a acesteia. În aceste condiţii Curtea apreciază că apelul inculpatei este nefondat şi va fi respins.

Înn apelurile lor, inculpaţii S.T.A. şi S.C.G. au solicitat, în principal, achitarea invocând că nu se fac vinovaţi de săvârşirea nici unei fapte reţinute în sarcina lor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate şi executarea acestora într-o modalitate care să excludă detenţia deoarece au o situaţie materială şi familială grea.

Instanţa de apel a apreciat că apelurile inculpaţilor S. şi S.A. sunt nefondate din următoarele considerente:

Din probele administrate rezultă că inculpaţii apelanţi au săvârşit cu vinovăţie faptele ce li se reţin în sarcină. Astfel, părţile vătămate M.A.M., A.M. şi H.A. au arătat în declaraţiile lor că au fost transportate la locurile în care urmau să întreţină relaţiile sexuale cu clienţii găsiţi de către inculpata P., atât de către inculpatul S. cât şi de către inculpatul S.A. Mai mult, partea vătămată M.A.M. a arătat că a fost agresată atât de către inculpată cât şi de către inculpatul S.

Declaraţiile părţilor vătămate sunt susţinute de declaraţiile martorilor H.R. (filele 128-129,155-157 dos. urm. pen. şi fila 73 dos. fond), HG (filele 130-131, 152-154 dos urm. pen. şi fila 106 dos. fond), martor care arată că a fost lovit de către inculpatul S.T. care o căuta pe sora sa, partea vătămată H.A. care fugise.

Conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate relevă de asemenea vinovăţia inculpaţilor apelanţi S. şi S.A. Astfel, din conţinutul convorbirilor telefonice redate la filele 23, 24, 35 şi 59 din vol 1 - interceptări rezultă că inculpatul S. era implicat în activitatea infracţională de plasare a victimelor unor clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale. La fel din convorbirile redate la filele 83-86 vol. 1 - interceptări rezultă implicarea inculpaţilor alături de inculpata P. în transportul şi supravegherea părţilor vătămate, precum şi modalitatea în care inculpaţii împărţeau banii rezultaţi din activitatea infracţională (fila 33 vol. 1 - interceptări).

Şi inculpatul S.T.A. a recunoscut cu ocazia audierilor de la urmărire penală atât activitatea sa infracţională cât şi cea a inculpaţilor P. şi S., dar ulterior a revenit asupra declaraţiilor date, fără a justifica credibil această revenire.

S-a apreciat că nici sub aspectul solicitării subsidiare apelurile inculpaţilor S.T. şi S.C. nu sunt fondate. Instanţa de fond a aplicat celor doi inculpaţi pedepse sub minimul special dând dovada de clemenţă raportat la faptele dovedit a fi săvârşite de inculpaţi şi la gravitatea acestora, astfel că nu se mai impune reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate şi nici schimbarea modalităţii de executare, în caz contrar nemaifiind atins scopul pedepsei astfel cum a fost acesta prevăzut în disp. art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei, M.P. - D.I.I.C.O.T. şi cei 3 inculpaţi au declarat prezentele recursuri.

În motivele scrise de recurs (fil. 4-9), dezvoltate cu ocazia dezbaterilor, M.P. a solicitat, pentru toţi inculpaţii, înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) din C. pen. şi aplicarea unor pedepse situate între limitele textului incriminator al faptelor săvârşite (caz de casare - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).

Inculpaţii au depus motive scrise de recurs (fil. 43-44) în care, fără a se indica temeiuri de drept ori cazuri de casare, s-a solicitat, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepselor şi aplicarea unor modalităţi neprivative de executare a acestora. Dezvoltarea de către apărare a motivelor scrise de recurs cu ocazia dezbaterilor - inclusiv cazurile de casare şi temeiurile de drept invocate - a fost consemnată în încheierea de dezbateri care face parte integrantă din prezenta decizie.

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul lor, inculpaţii au fost ascultaţi şi au dat declaraţii la fond (fil. 46-48, 49, 50) şi în apel (fil. 30, 31, 32); în recurs inculpaţii au fost, de asemenea, ascultaţi (fil. 99, 100) cu excepţia inculpatului S.T.A. care nu s-a mai prezentat la judecarea recursurilor;

- inculpatul S.T.A., fiul coinculpatei P.C.L., citat la adresa indicată organelor judiciare, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate de instanţa de recurs;

- motivele de recurs sunt identice cu motivele de apel, astfel cum rezultă din compararea înscrisurilor de la fil. 27-28 dosar apel şi, respectiv, fil. 43-44 dosar recurs. De asemenea, din examinarea încheierii de dezbateri la fond, rezultă că solicitările apărării inculpaţilor a fost aceleaşi şi la prima instanţă: în principal, achitarea, iar în subsidiar, aplicarea unor pedepse reduse fără executarea lor în penitenciar.

În concluzie, se constată că apărările şi cererile inculpaţilor, identic formulate la fond, în apel şi în recurs, au fost supuse examinării primelor 2 instanţe.

Asupra recursurilor declarate de M.P. şi cei 3 inculpaţi:

Atât în apel, cât şi în recurs, M.P. a criticat reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen., apreciind că nu este suficientă constatarea lipsei antecedentelor penale.

Critica este întemeiată.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale.

A accepta o astfel de opinie ar presupune, pe de o parte, ignorarea voinţei legiuitorului care, cu certitudine, dacă ar fi dorit să pună egalitate între „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" şi „lipsa antecedentelor penale" ar fi făcut-o el însuşi la edictarea textului art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pe de altă parte, obligativitatea reţinerii „ab initio" a acestei circumstanţe atenuante în toate cazurile şi în favoarea tuturor inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Or, în interpretarea legii (desluşirea şi înţelegerea voinţei legiuitorului exprimată în norma de drept), indiferent de metoda de interpretare folosită, judecătorul nu poate modifica, lărgi sau restrânge voinţa legiuitorului, menirea activităţii lui fiind cea de aplicare a legii, în litera şi spiritul ei.

Astfel, în Avizul nr. 11 (2008) al C.C.J.E. în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, la pct. 46 şi 47, se arată că „Examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea atât a conţinutului regulii de drept cât şi a aplicării sale şi contribuie la calitatea sistemului judiciar".

Cu toate acestea, este justificată reţinerea în favoarea inculpaţilor a unor circumstanţelor judiciare în sensul celor la care se referă art. 74 alin. (2) C. pen.

De altfel, chiar instanţa de apel a făcut referire la unele împrejurări în sensul celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. (pag. 13 a deciziei): mediul în care faptele au fost săvârşite, datele personale ale inculpaţilor, inclusiv gradul acestora de cultură şi educaţie care, cu certitudine, a influenţat modul de percepere a pericolului social al faptelor săvârşite.

Este întemeiată şi critica M.P. cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor P.C.L. şi S.T.A.

Chiar în condiţiile reţinerii în favoarea acestora a unor circumstanţe atenuante se impune majorarea pedepselor ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 72 din C. pen., observând - în acest sens - contribuţia efectivă a fiecărui inculpat în săvârşirea faptelor, gradul de pericol social concret şi, mai ales, modul concret de concepere şi realizare efectivă a faptelor faţă de părţile vătămate minore, de comportamentul agresiv al acestora faţă de persoanele exploatate sexual, astfel cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi din declaraţiile minorelor, dar şi a martorilor audiaţi în cauză.

Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată critica M.P. cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului S.C.G.

În raport cu contribuţia sa concretă în săvârşirea infracţiunii (transportarea celor 2 persoane exploatate sexual, la solicitarea celor 2 coinculpaţi), cu sumele mici de bani obţinute pentru această contribuţie la săvârşirea infracţiunii, pedeapsa de 3 ani închisoare corespunde atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopului impus de art. 52 din C. pen., fiind stabilită în acord cu principiul general al proporţionalităţii între gravitatea concretă a infracţiunii şi datele personale ale infractorului.

Înalta Curte apreciază însă ca întemeiată critica inculpatului S.C.G. cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

Aceeaşi cerinţă a proporţionalităţii, contribuţia sa efectivă la săvârşirea infracţiunii, dar şi dispoziţiile art. 52 C. pen., justifică aplicarea pentru inculpatul S.C.G. a modalităţii de executare prevăzută de art. 81 din C. pen. „suspendarea condiţionată a executării pedepsei".

Inculpatul S.C.G. nu a mai fost condamnat iar scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., va putea fi realizat chiar şi fără executarea efectivă în regim de detenţie deoarece, pe de o parte, acesta a fost arestat preventiv 4 luni, împrejurare care, cu siguranţă, va contribui la efectul educativ şi preventiv al condamnării, iar pe de altă parte, acesta va fi pus în situaţia respectării riguroase a legii pe parcursul termenului maxim de încercare (având o durata de 5 ani) sub sancţiunea, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, a executării întregii pedepse de 3 ani închisoare prin privare de libertate.

Pentru acest inculpat se va face aplicarea art. 359 C. proc. pen şi art. 71 alin. (5) C. pen.

Recursurile inculpaţilor P.C.L. şi S.T.A. sunt neîntemeiate pentru motivele ce se vor arăta.

Cu privire la individualizarea pedepselor (caz de casare invocat, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) - cuantum şi modalitate de executare - Înalta Curte apreciază că nu se mai impune reluarea argumentelor deja expuse la examinarea recursului M.P.

Nu este întemeiată nici critica inculpatei P.C.L. cu privire la încadrarea juridică a faptelor (caz de casare invocat, art. 3859 pct.17 C. proc. pen.) - în sensul că, pentru toate actele materiale şi faptele ce au constituit obiectul judecăţii, încadrarea juridică corectă ar fi, exclusiv, infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen.

În declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, inculpata P.C.L. arată că „nu mă consider vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane .. minorele lucrând benevol pentru mine care eram prostituată.." (fil. 99, d.r.).

Înalta Curte constată că ambele instanţe, cu argumente probatorii care nu se justifică a fi reiterate, au reţinut corect săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în raport cu cele 3 minore (pag. 3-4 şi 7 sentinţă, respectiv, pag. 14 decizie). Apărarea inculpatei, în sensul că nu a racolat, transportat, nu a găzduit şi nu a obligat, prin constrângere, pe cele 3 minore să practice prostituţia, a îmbrăcat forma alegaţiei, probele administrate - declaraţiile minorelor, martorilor, precum şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice - infirmând susţinerile inculpatei potrivit cărora doar le-ar fi ajutat, din compasiune, pe cele 3 minore.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, Înalta Curte mai constată că este incidenţă Decizia nr. 16/2007 (M.Of. nr. 542 din 17 iulie 2008) a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat asupra raportului dintre infracţiunile de proxenetism (art. 328 C. pen.) şi trafic de persoane (art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001).

Recurenţii-inculpaţi S.T.A. şi S.C.G. au criticat ambele hotărâri şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. aceştia solicitând, în final, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. („fapta nu există").

Nici această critică nu este întemeiată.

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel.

Motivele invocate de apărare pentru susţinerea acestui caz de casare, în sensul că „..nu au avut cunoştinţă de activitatea desfăşurată de recurenta inculpată P.C.L. şi nu au ajutat-o în nici-un fel pe aceasta" (încheierea de dezbateri) şi, respectiv, că „..în cazul subsemnaţilor nu subzistă probe certe de vinovăţie", că s-a dat curs la „o rugăminte a unui părinte" ori că „..nu mă interesa pe cine şi unde transportam.." (pag. 2 a motivelor scrise de recurs) reprezintă doar alegaţii insuficiente să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător existenţa faptelor în materialitatea lor şi vinovăţia ambilor inculpaţi prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal (pag. 3-7 sentinţă, respectiv, 15 decizie).

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă.

În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.

În condiţiile în care apărarea inculpaţilor s-a limitat doar la afirmaţii în care şi-au declarat nevinovăţia pe seama unei pretinse necunoaşteri a activităţii coinculpatei P.C.L., fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, şi fără a arăta care probă este în contradicţie cu situaţia de fapt expusă în cele două hotărâri judecătoreşti, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea argumentelor probatorii prezentate de cele două instanţe în hotărârile judecătoreşti atacate (pag. 3-7 sentinţă, respectiv, pag. 15 decizie).

De altfel, principalul argument al inculpaţilor S.T.A. şi S.C.G. pentru susţinerea acestui caz de casare - necunoaşterea activităţii infracţionale a coinculpatei P.C.L., practic invocarea art. 51 C. pen. „eroarea de fapt" - este în contradicţie cu temeiul achitării la care s-a făcut referire (art. 10 lit. a) C. proc. pen. „fapta nu există"). Spre deosebire de cazul „erorii de fapt", când fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există în materialitatea ei dar făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, în cazul temeiului de achitare prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. însăşi fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu există în materialitatea ei, deci nu se pune problema existenţei unei „erori de fapt".

Nu în ultimul rând, se reţine că inculpatul S.T.A. este fiul coinculpatei P.C.L., acesta fiind direct implicat în activitatea infracţională de exploatare sexuală a minorelor iar inculpatul S.C.G. era, practic, şoferul aceleiaşi coinculpate, inclusiv când erau transportate minorele către locurile unde trebuiau să presteze activităţi sexuale, fiind plătit în funcţie de „încasări" - astfel cum rezultă din probele menţionate de ambele instanţe.

În consecinţă, faţă de neinvocarea concretă de către apărare (nici cu ocazia dezbaterilor, şi nici în motivele scrise de recurs) a unor aspecte de contrarietate între situaţia de fapt reţinută de instanţe, pe de o parte, şi una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţiei inculpatului, pe de altă parte, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Faţă de cele arătate, şi conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., respectiv, art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., observând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpatul S.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 6/ A din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpaţii P.C.L. şi S.T.A.

Casează, în parte, Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 268 din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Alba, secţia penală, numai sub aspectul circumstanţei atenuante reţinută în favoarea inculpaţilor şi sub aspectul cuantumului pedepselor principale, după cum urmează:

- reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. în loc de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C.L., în pedepsele componente de 5 ani închisoare şi 1 an închisoare;

- majorează pedepsele aplicate inculpatei P.C.L. de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare şi, respectiv, de la 1 an închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare;

- majorează de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului S.T.A.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.G.

În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.G., pe o durată de 5 ani care constituie termen de încercare.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 şi 84 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei penale.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.C.L. şi S.T.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 9 ianuarie 2008 la 24 noiembrie 2009 pentru P.C.L., de la 9 ianuarie 2008 la 8 iulie 2008 pentru S.T.A. şi de la 9 ianuarie 2008 la 7 mai 2008 pentru S.C.G.

Obligă recurenţii inculpaţi P.C.L. şi S.T.A. la plata sumei de câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpatul S.C.G. rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3781/2009. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 3916/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3898/2009. Penal