ICCJ. Decizia nr. 3949/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3949/2009

Dosar nr. 30804/3/2008

Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 524 din data de 12 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului C.C.V. (fiul lui A. şi M.) la 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a), c rap. la art. 76¹ lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (două) luni închisoare (parte vătămata S.S.S.).

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c rap. la art. 76¹ lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (două) luni închisoare parte vătămata T.V.).

În baza art. 71 C. pen. s-a interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 180. alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a), c rap. la art. 76¹ lit. e) C. pen. a fost condamnă acelaşi inculpat la 2 (doua) luni închisoare (parte vătămata G.A.).

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 a), b), C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul C.C.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata prevenţiei de la 18 februarie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului T.E.R. (fiul lui R. şi V.) la 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 262 alin. l C. pen. condamnarea inculpatului T.E.R. la 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 - art. 34 C. pen. inculpatul T.E.R. urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei stabilind termen de încercare, în condiţiile art. 82 C. pen. pe o perioada de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus perioada reţinerii si arestării preventive de la 18 februarie 2008 la 28 februarie 2008.

În baza art. 262 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului M.I. (fiul lui M. şi P.) la 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei, stabilind termen de încercare, în condiţiile art. 82 C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a deduce din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reţinerii din data de 18 februarie 2008.

În baza art. 262 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 109 C. pen. condamnarea inculpatului N.M.T. (fiul lui M. şi O.) la 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind termen de încercare, in condiţiile art. 110 C. pen. pe 6 perioada de 1 an.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reţinerii din data de 18 februarie 2008.

S-a luat act că Spitalul Clinic de Urgenta B.A. nu s-a constituit parte civila în cauza.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.C.V. un briceag cu lama cu vârf ascuţit, rabatabila având lungimea de 10 cm.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile T.S. şi T.F. şi a obligat pe inculpatul C.C.V. la plata, către fiecare parte civila, a sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plaţii efective, reprezentând daune morale.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civila formulata de părţile civile T.V., S.S.S. şi G.A. şi obliga pe inculpatul C.C.V. la plata către dintre aceste părţi civile a sumei de 1500 lei reprezentând daune morale.

S-a respins ca neîntemeiata cererea părţii civile S.S.S. privind acordarea de daune materiale.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.C.V. la plata către părţile civile: S.S.S. a sumei de 1000 lei, G.A. a sumei de 2700 lei şi către T.V. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.C.V., T.E.R., M.I. şi N.M.T. in solidar cu partea responsabila civilmente la plata fiecare a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariile avocaţilor din oficiu urmând a fi avansate din fondurile M.J.L.C.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, înregistrat sub nr. 416/P/2008 din 14 august 2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi lovire, fapte prev. şi ped. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.; T.E.R., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului şi de nedenunţare a unor infracţiunii, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. şi art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.I., in stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nedenuntare a unor infracţiunii, prev.de art. 262 alin. (1) C. pen.; N.M.T., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiunii, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

Prin rechizitoriu s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpatului C.C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., referitor la plângerile penale formulate împotriva sa de către S.S.S., T.V.A. şi G.A.

În esenţa, prin actul de inculpare s-a reţinut că în seara zilei de 11 februarie 2008, pe fondul unui conflict spontan, victimei T.A.R. i-au fost aplicate mai multe lovituri de către inculpatul C.C.V., dintre care una în zona arterei femurale drepte, provocându-i-se grave leziuni traumatice ce au determinat decesul acesteia.

De asemenea, s-a mai reţinut ca tot pe fondul acestui conflict spontan inculpatul C.C. a aplicat, cu un cuţit tip briceag, mai multe lovituri si părţilor vătămate S.S.S., T.V.A. şi G.A., care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.E.R. s-a reţinut ca a luat de la autorul infracţiunii de omor C.C. obiectul infracţiunii, briceagul, şi l-a aruncat, în scopul de a îngreuna urmărirea penala, acordându-i în acest fel un ajutor nemijlocit acestuia şi deşi a avut cunoştinţa de săvârşirea infracţiunii de omor comisă de către C.C. la data de 11 februarie 2008 nu a denunţat de îndată săvârşirea acesteia deşi a cunoscut urmarea acesteia.

S-a mai reţinut că inculpaţii M.I. şi N.M.T. au avut cunoştinţa de săvârşirea infracţiunii de omor de către inculpatul C.C.V. şi nu au denunţat de îndată săvârşirea acesteia.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a avut la bază următoarele mijloace de probă: Situaţia de fapt expusă mai sus, se probează cu următoarele mijloace de probă: planşă fotografică cu aspecte fixate şi urmele ridicate la data de 12 februarie 2008, la I.N.M.L. M.M., pe parcursul efectuării autopsiei cadavrului numitului T.A.R.; acte medicale; planşă fotografică cu aspectele fixate, urmele şi obiectele ridicate la data de 12 februarie 2008, în B-dul A.O., sector 4, Bucureşti, cu ocazia cercetării la faţa locului efectuate în cauză privind omorul comis asupra lui T.A.R.; raport de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică din data de 05 martie 2008; fişă de deces; planşă fotografică cu aspecte de la cercetarea locului faptei privind pe T.A.R., T.V.A., G.A. care în seara zilei de 11 februarie 2008 au fost agresaţi de către persoane necunoscute în timp ce se aflau pe B-dul A.O., staţia RATB S. (C.C.); declaraţiile părţilor vătămate S.S.S., G.A., T.V.; declaraţiile martorilor S.A.M., N.C., M.M.A., R.R.M., C.L.N., I.E.C., R.N.D., M.A., T.D., N.C., Ş.D., V.F.I.; proces-verbal de recunoaştere de persoane după fotografie; planşă fotografică cu fotografiile judiciare făcute la data de 22 februarie 2008 la Sediul Serviciului Omoruri - D.G.P.M.B, privind pe numitul M.I.G. şi bunurile ce au fost ridicate de acesta; planşă fotografică cu aspectele fixate la data de 18 februarie 2008, cu ocazia reconstituirii efectuate cu numitul T.E.R. în cauza privind decesul numitului T.A.R., de 18 ani, din data de 11 februarie 2008; declaraţie parte vătămata T.F.; proces-verbal de recunoaştere persoane din grup; planşă fotografică cu fotografiile judiciare efectuate la data de 13 februarie 2008, la Sediul Secţiei Poliţie, Biroul Investigaţii Criminale, cu ocazia predării de către numitul M.C. a unui briceag pe care l-a găsit la data de 12 februarie 2008, pe spaţiul verde aferent situat în str. L., sector 4; fişă de custodie (fragment ziar în care se află ambalat cuţitul pus la dispoziţie de numitul M.C.); planşă fotografică cu fotografiile judiciare efectuate la data de 13 februarie 2008, pentru a indica locul unde la data de 12 februarie 208 a găsit un briceag, respectiv pe spaţiul verde situat pe str. L., sector 4; declaraţiile inculpaţilor N.M.T., C.C.V., M.I., T.E.R.; planşă fotografică cu aspectele fixate la data de 18 februarie 2008 la sediul Serviciului Omoruri - D.G.P.M.B., cu ocazia prezentării pentru recunoaştere din grup; planşă fotografică cu aspectele fixate la data de 18 februarie 2008, cu ocazia recunoaşterii de bunuri efectuată cu inculpaţii T.E.R., C.C.V. şi N.M.T.;

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de proba: declaraţiile inculpaţilor C.C., T.E.R., M.I. şi N.M.T.; declaraţiile părţilor vătămate T.S., T.V., G.A., S.S.S., declaraţiile martorilor N.C., S.A., M.M.A., C.L., I.E.C., N.C., Ş.D., M.A., V.F.I., T.S.D. şi D.L.I., înscrisuri în circumstanţiere privind pe inculpaţii M.I., C.C.; referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind pe inculpatul N.M.T.

În baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorilor R.R.M., R.N.D., iar declaraţiile acestora date în faza de urmărire penala au fost avute în vedere în măsura în care s-au coroborat cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Analizând în ansamblul probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În după amiaza zilei de 11 februarie 2008, inculpaţii C.C.V., M.I., N.M.T. şi T.E.R. au mers la un restaurant de pe Şoseaua O., apoi s-au mutat la Restaurantul C. în cartierul Berceni, pe B-dul A.O., unde însoţiţi de alţi patru prieteni, au consumat o cantitate importantă de alcool.

La plecarea din restaurant s-au despărţit şi au plecat către C.C., M.I., N.M.T. şi T.E.R. mergând mai în faţă, iar C.C.V. rămânând ceva mai în spatele lor. La aproximativ 100 m de C.C., cei trei care erau în faţă s-au intersectat cu G.A. şi M.M.A., la adresa cărora au făcut un comentariu maliţios legat de aspectul celor doi. Acest lucru a fost auzit de către G.A., care s-a enervat extrem de tare, dar care, neavând tupeul necesar să se ducă să le ceară socoteală celor trei, s-a grăbit să ceară ajutorul prietenilor din zonă.

Astfel, G.A. s-a despărţit de M.M.A., care a rămas la un chioşc să ia un suc, şi l-a sunat imediat pe T.A.R., băiat cunoscut în zonă, cu o statură atletică şi fără îndoială cu mai mult tupeu decât G.A.

Întâmplător, T.A.R. era chiar în apropiere, pe cealaltă parte a bulevardului, însoţit de T.V. zis M. şi S.A.M., iar aceştia au traversat repede şi i-au prins pe cei trei la mijloc. În acelaşi timp, dintr-un bloc din apropiere, fără o înţelegere prealabilă, au apărut S.S. şi N.C.

Fiind impulsionat de sosirea rapidă a prietenilor, G.A. l-a lovit pe N.M.T. cu pumnul în faţă, şi fără nici un cuvânt sau explicaţie şi ceilalţi i-au lovit pe M.I. şi T.E.R.

Inculpaţii M.I. şi N.M.T. au reuşit să fugă după foarte puţin timp, iar T.E.R. fiind lovit şi culcat la pământ, moment în care, fără să fi fost implicat până atunci în niciun fel în conflict, inculpatul C.C.V. a scos cuţitul din buzunar şi a început să lovească victimele.

Cei din grup nu au văzut imediat cuţitul, astfel că nu s-au împrăştiat imediat, iar N.C. a ţipat la ceilalţi că „are cuţit" doar după ce T.A.R. fusese deja înjunghiat, acţiunea inculpatului C.C.V. a durat cel mult 10-15 secunde, acesta lovind practic la întâmplare, stimulat de consumul de alcool şi de faptul că prietenul său era bătut, fără nici un motiv aparent.

Acţiunile sale nu pot fi înscrise în logica premeditării în nici un fel, totuşi, din felul în care s-au desfăşurat evenimentele putându-se trage concluzia clară că lovirea expresă, de mai multe ori a victimei T.A.R. relevă intenţia de a ucide, starea de beţie voluntară, pe care inculpatul nici nu o invoca în mod expres nefiind de natură a diminua în nici un fel întinderea răspunderii penale.

Fără îndoială, însă este faptul că fapta săvârşită de acesta este de omor, iar inculpatul C.C.V. nu a fost atacat în niciun fel ci pur şi simplu a scos cuţitul din buzunar şi a început să lovească cu el, ţinta clară fiind victima T.A.R., pe care a încercat să o lovească de două ori.

Prima dată acesta s-a apărat cu mâna, îndepărtând cuţitul, care l-a tăiat pe flancul abdominal drept, provocându-i o plagă tăiată superficială de 9,5 cm, urmele fiind relevate la necropsie, a doua oară lovitura sa fiind ceva mai jos, victima nemaiputându-se apăra şi fiind înjunghiat în coapsă dreaptă, secţionându-i-se complet artera femurală dreaptă, ceea ce a dus la o hemoragie masivă şi deces în câteva minute.

Faptul că acţiunea inculpatului a fost îndreptată direct asupra victimei T.A.R. este explicabilă datorită faptului că acesta era „de facto" liderul grupului său, fiind probabil cel mai activ în bătaia iscată. Tocmai acesta este motivul pentru care nu s-a putut invoca legitima apărare şi nici măcar circumstanţa atenuantă a depăşirii legitimei apărări, prevăzută de art. 73 lit. d) din C. pen.

Se consideră a fi în legitimă apărare cel care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, sau a altuia. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

În declaraţia sa, inculpatul C.C.V. a arătat că în momentul în care a văzut că cei trei prieteni ai lui sunt bătuţi s-a apropiat şi fără motiv a început şi el să fie lovit cu pumnii de către mai multe persoane, moment în care s-a lipit de o maşină parcată, a băgat mâna în buzunarul drept de unde a scos briceagul cu care a lovit fără să îşi dea sama pe cine sau unde.

Instanţa a constatat ca leziunile victimei T.A.R. sunt ambele pe partea dreaptă, atât plaga tăiată de pe flancul abdominal drept, cât şi lovitura fatală care i-a secţionat artera femurală, însă, analizând dinamica loviturilor, se constată că acestea nu s-ar fi putut produce dacă victima şi agresorul ar fi stat faţă în faţă, pentru că lovitura fatală este pe interiorul piciorului, astfel că cel care l-a lovit cu cuţitul ar fi trebuit să facă o fandare largă pentru a lovi în zona respectivă, şi de-asemenea plaga din flancul abdominal drept nu se poate realiza printr-o lovire cu mâna dreaptă ci cu mâna stângă.

De aceea, poziţia victimei faţă de agresor a fost lateral dreapta, prima lovitură cu cuţitul a lui C.C.V. l-a lovit superficial pe abdomen pe T.A.R., care s-a ferit răsucindu-se spre dreapta, a doua lovitură fiind directă către zona expusă ca urmare a răsucirii acestuia, şi de la foarte mică distanţă. Este extrem de importantă explicarea acestui mecanism de producere a plăgilor, deoarece poziţia victimei arată că aceasta fiind în lateral, nu îl agresa în acel moment pe inculpat, nu îl lovea pentru că nu avea cum, nefiind faţă în faţă, şi nu era nici o altă persoană care să-l agreseze, deoarece atunci inculpatul ar fi lovit-o pe aceea.

Potrivit fişei de deces, moartea numitului T.A.R. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, consecinţa unei plăgii înjunghiate coapsă dreaptă cu secţiune completă arteră femurală dreaptă, secţiune incompletă venă femurală dreaptă.

Leziunea traumatică tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor - înţepător cu un singur tăiş (posibil cuţit sau similar) - în legătură directă necondiţionată de cauzalitate cu decesul, iar moartea poate data din data de 11 februarie 2008.

Datorită faptului că rana a fost penetrantă şi a lezat un vas mare de sânge, moartea victimei a fost foarte rapidă.

După săvârşirea faptei, inculpatul C.C.V. nu şi-a mai continuat drumul către C.C., ci s-a întors din direcţia în care venise, făcând dreapta către piaţă, după florăria din colţul străzii, în zona pieţei, inculpatul s-a întâlnit cu ceilalţi, care, aşa cum aceştia declară erau bătuţi, cel mai rău lovit dintre aceştia fiind T.E.R. Nici unul dintre ei nu s-a prezentat la vreun spital sau la I.N.M.L. pentru a-şi obţine vreun certificat medico-legal.

Cei patru s-au deplasat apoi printre blocuri, ieşind în strada L. unde a avut loc o discuţie între ei, iar T.E.R. văzând cuţitul plin de sânge pe care îl avea inculpatul C.C.V. şi dându-şi seama că se întâmplase ceva grav, că cel puţin o persoană a fost înjunghiată cu acel cuţit, s-a gândit pe moment să încerce să şteargă urmele infracţiunii, i-a cerut cuţitul, a încercat să-l şteargă cât mai bine cu ce avea la îndemână, după care l-a aruncat pe spaţiul verde din faţa blocului M., situat în str. L.

Declaraţiile celor patru sunt concordante, şi în toate se arată că nu a existat între ei nici o înţelegere pentru a se ascunde, mai ales că niciunul dintre ei nu a realizat pe moment ceea ce se întâmplase de fapt, şi anume faptul că murise un om.

Inculpatul C.C.V. a arătat că a aflat faptul că victima murise, abia a doua zi din mass-media, lucru valabil şi pentru ceilalţi inculpaţi, însă, niciunul din cei trei nu au anunţat organele de poliţie, sperând că nu vor fi identificaţi.

Nu s-a putut dovedi în niciun fel o înţelegere ulterioară între cei patru pentru ascunderea urmelor infracţiunii, dar, nici unul dintre aceştia, deşi au aflat ce se întâmplase, nu au anunţat acest lucru organelor în drept.

În cauză au fost efectuate mai multe constatări tehnico-ştiinţifice, din care a rezultat că orificiile tăiat-înţepate de pe obiectele de vestimentaţie prezentate ar fi putut fi produse cu lama cuţitului prezentat examinării.

Astfel, ca urmare a presiunii exercitate de mijloacele mass-media, datorită faptului că portretul robot era difuzat aproape la fiecare emisiune informativă, şi apăruse practic în toate ziarele, autorul a luat hotărârea sa se predea.

Ulterior, s-a constatat că numele lui şi adresa exactă fuseseră indicate de o persoană care sunase la dispeceratul Poliţiei Capitalei, verificarea fiind programată chiar în ziua în care acesta s-a predat.

Astfel, la sfatul părinţilor, autorul C.C.V., s-a prezentat însoţit de avocat la Poliţia Capitalei în dimineaţa zilei de 18 februarie 2008.

Declaraţiile pe care acesta le-a dat au fost sincere, tot el indicând şi pe ceilalţi membrii ai grupului, despre care nu existau niciun fel de informaţii la acel moment.

Referitor la vătămările corporale suferite de către ceilalţi participanţi, se poate aprecia că aceştia sunt victimele colaterale, neexistând indicii că inculpatul C.C.V. a intenţionat şi uciderea lor.

În cauză, S.S.S., T.V.A. şi G.A. au formulat plângere penală împotriva inculpatul C.C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, iar aceştia au depus certificate medico-legale din care rezultă că au suferit vătămări corporale care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit certificatelor medico-legale depuse în cauză de către părţile vătămate instanţa a reţinut că acestea au fost lovite cu corpuri tăietor-înţepătoare S.S., având diagnosticul de „plagă tăiată regiunea occipitală", T.V. a fost diagnosticat cu „plagă tăiată - cuţit - faţă posterioară braţ stânga", iar G.A. cu diagnosticul „plagă tăiată - plagă cuţit - punctiformă regiunea posterioară braţ stâng".

Având în vedere cele expuse, nu se poate concluziona că inculpatul ar fi avut în vreun fel intenţia de a le lua viaţa celor trei, astfel că referitor la vătămările acestora C.C.V. a fost trimis in judecata doar de săvârşirea infracţiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C.C.V. constând în aceea că le-a lovit pe părţile vătămate, cauzându-le leziuni traumatice care au necesitat câteva zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În drept fapta comisă de către inculpatul C.C.V. care pe fondul unui conflict spontan, cu un cuţit tip briceag i-a aplicat lovituri victimei T.A.R., provocându-i grave leziuni traumatice ce au determinat decesul acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 174 - art.175 lit. i) C. pen.

Faptele comise de către inculpatul C.C.V. care pe fondul unui conflict spontan, cu un cuţit tip briceag a aplicat lovituri victimelor S.S.S., T.V.A. şi G.A., fără a avea intenţia de a le lua viaţa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, din probele administrate a rezultat că pe fondul conflictului spontan, inculpatul C.C. a acţionat cu intenţie directă de a lovi victima precum si pe părţile vătămate, rezultatul socialmente periculos, respectiv moartea victimei si lovirea părţilor vătămate producându-se din culpa inculpatului care nu a prevăzut acest rezultat deşi putea şi trebuia să îl prevadă.

Fapta inculpatului T.E.R. care a luat de la autor obiectul infracţiunii, briceagul, şi l-a aruncat, în scopul de a îngreuna urmărirea penală, acordându-i în acest fel un ajutor nemijlocit acestuia, şi deşi a avut cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., comisă la data de 11 februarie 2008 în Bucureşti pe B-dul A.O. în faţa C.C., sector 4, de către inculpatul C.C.V., nu a denunţat de îndată săvârşirea acesteia, deşi infracţiunea a fost intens mediatizată şi a cunoscut urmarea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului şi de nedenunţarea unor infracţiunii, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., şi art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 Iit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.l. - care a avut cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., comisă la data de 11 februarie 2008 în Bucureşti, pe B-dul A.O. în faţa C.C., sector 4, de către învinuitul C.C.V., victimă fiind T.A.R., şi nu a denunţat de îndată săvârşirea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiunii, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului N.M.T. - care a avut cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., comisă la data de 11 februarie 2008 în Bucureşti, pe B-dul A.O. în faţa C.C., sector 4, de către învinuitul C.C.V., victimă fiind T.A.R., şi nu a denunţat de îndată săvârşirea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiunii, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor şi modalitatea de executare a acestora, Tribunalul le-a aplicat acestora câte o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., pericolul social concret al faptei, dedus din împrejurările şi modalitatea în care au acţionat inculpaţii ca şi din urmările produse, cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, datele care circumstanţiată persoana inculpaţilor (necunoscuţi cu antecedente penale, vârsta tânăra a acestora).

Astfel, in ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C.V., Tribunalul a apreciat că nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă legală a depăşirii limitelor legitimei apărări, aşa cum susţine apărătorul inculpatului.

Cu privire la acest aspect vizând depăşirea limitelor legitimei apărări, probele administrate în cauză nu au evidenţiat o atare situaţie. Riposta inculpatului nu a fost rezultatul unui atac material direct şi injust şi care să fi pus în pericol grav drepturile vreunei persoane ci, mai degrabă, se poate vorbi despre o „îmbrânceală" şi de insulte reciproce dintre grupul victimei şi inculpaţii N.M.T., M.I. şi T.E.R., astfel că nu se poate vorbi despre o faptă săvârşită în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări.

Cât priveşte circumstanţele atenuante judiciare instanţa a retinut prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, îşi câştiga mijloacele de existenta prin munca, s-a predat singur în fata autorităţilor, a manifestat puternice sentimente de regret a săvârşirii faptelor, profilul său moral şi a coborât pedeapsa aplicata pentru fiecare dintre infracţiuni sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.C.V., ca pedeapsă complementara (pentru infracţiunea de omor calificat), exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. şi jurisprudeţa C.E.D.O. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciindu-se că nu se poate dispune interzicerea dreptul de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii atâta vreme cât în cauză faptele comise sunt omor calificat şi lovire.

Constatând că infracţiunile comise de inculpatul C.C.V. sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., Tribunalul a aplicat regulile prev de art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. şi a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 350 C. proc. pen. constatându-se că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.C.V.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.E.R., N.M.T. şi M.l. instanţa nu a retinut faţă de aceştia aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen., având în vedere că deşi aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale totuşi aceştia nu sunt la primul conflict cu legea penala, nu au avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal si nu au contribuit la înlesnirea descoperirii autorului infracţiunii, însă circumstanţele lor personale au fost avute in vedere la stabilirea cuantumului pedepselor orientate către minimul special.

În baza art. 71 C. pen. şi jurisprudeţa C.E.D.O. pe durata executării pedepsei li s-au interzis acestor inculpaţi drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciindu-se că nu se poate dispune interzicerea dreptul de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii atâta vreme cât în cauză faptele comise sunt acelea de favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni (în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.E.R.) şi de nedenuntare a unor infracţiuni (în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M.I. şi N.M.T.).

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor T.E.R., N.M.T. şi M.I. instanţa a apreciat că scopul preventiv şi educativ al acestora va putea fi atins şi fără executarea acestora, fiind întrunite condiţiile prev. de art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionata a acestora pe perioada unui termen de încercare ce a fost calculat în condiţiile art. 82 C. pen., iar pentru inculpatul minor in condiţiile art. 110 C. pen.

Instanţa a atras atenţia inculpaţilor T.E.R., N.M.T. şi M.I. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate acestor inculpaţi.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.C.V. un briceag cu lama cu vârf ascuţit, rabatabila, având lungimea de 10 cm.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa a luat act ca Spitalul Clinic de Urgenta B.A. nu s-a constituit parte civila in cauza.

În ceea ce priveşte acţiunea civila formulata de către părinţii victimei T.R.A. care au solicitat obligarea inculpatului C.C.V. la plata daunelor morale, având in vedere că părţile civile sunt părinţii victimei şi ştiut fiind că suferinţele psihice persistente pe care le încearcă părinţii prin moartea prematura a fiului lor care rămân lipsiţi de bucuriile şi mulţumirile fireşti procurate de defunct şi nu în ultimul rând, de suportul moral si afecţiunea reciproca pe care şi-o datorau în virtutea relaţiilor de rudenie, dau dreptul la despăgubiri ca o compensare a suferinţelor produse, instanţa a constatat că sumele pretinse cu titlu de daune morale de către părţile civile T.S. şi T.F. sunt de natura a compensa durerea sufleteasca cauzata de moartea violenta a fiului lor în urma infracţiunii de omor calificat săvârşita de către inculpat.

Astfel, având in vedere dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - art. 999 C. civ. instanţa va admite acţiunea civilă formulată părţile civile T.S. şi T.F. şi va obligă inculpatul C.C.V. la plata, către fiecare parte civila, a sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plaţii efective, reprezentând daune morale.

În ceea ce priveşte acţiunile civile formulate de către părţile vătămate T.V., S.S.S. şi G.A. instanţa a constatat că cererea părţii vătămate S.S.S. de acordare a daunelor materiale fără a fi însoţita de vreun mijloc de proba şi cum pentru repararea unui prejudiciu se cere ca acesta să fie actual şi cert şi având în vedere şi dispoziţiile art. 1169 C. civ. este neîntemeiată, astfel încât a respins aceasta cererea de obligare a inculpatului C.C.V. la plata daunelor materiale.

În ceea ce priveşte cererile părţilor vătămate de obligare a inculpatului C.C. la plata daunelor morale instanţa a constatat că la originea declanşării acestui incidentului a fost şi comportamentul părţii vătămate G.A., iar de asemenea celelalte părţi vătămate au avut şi ele un comportament agresiv faţă de grupul din care făcea parte inculpatul şi în consecinţa acesta a reacţionat în mod violent.

Având în vedere că părţile vătămate nu au o culpa determinantă la producerea prejudiciului, că urmările grave s-au datorat inculpatului care avea posibilitatea de a le evita, iar pe de alta parte vârstele apropiate ale acestora de cea a inculpatului, instanţa, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - art. 999 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civila formulata de părţile civile T.V., S.S.S. şi G.A. şi a obligat pe inculpatul C.C.V. la plata către fiecare dintre aceste părţi civile a sumei de 1500 Iei reprezentând daune morale.

În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul C.C.V. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către părţile civile S.S.S., G.A., T.V. (reprezentând onorarii avocaţi).

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii C.C.V. şi N.M.T., precum şi părţile civile T.S. şi T.F.

Prin Decizia penală nr. 182/ A din data de 28 august 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile T.S. şi T.F.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 524 din 12 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi, rejudecând în fond:

A descontopitpedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.C.V. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.V. la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.,

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A respins apelurile declarate de inculpaţii C.C.V. şi N.M.T., ca nefondate.

A dedus prevenţia inculpatului C.C.V. de la 18 februarie 2008 la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.

A constatat că inculpatul T.E. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 18 februarie 2008 până la 27 februarie 2008.

A obligat pe inculpaţii apelanţi C.C.V. şi N.M.T. la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii T.E. şi M.l. - în cuantum de câte 300 lei – urmând a fi suportate din fondurile M.J.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pe motivul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, fie sub aspectul cuantumului pe inculpatul C.C., fie sub aspectul modalităţii de executare, pentru inculpaţii T.E.R., M.I. şi N.M.T. şi pentru greşita deducere a prevenţiei pentru inculpatul T.E.R., acesta executând măsura preventivă în perioada 18 februarie 2008 - 27 februarie 2008, iar nu 28 februarie 2008 cum a reţinut prima instanţă (motivele au fost depuse la dosar filele 4 şi urm.); inculpatul C.C.V., pe motiv că fapta a fost săvârşită în legitimă apărare, acesta ripostând unui atac material direct, imediat şi injust, de natură a crea un pericol grav asupra sa şi asupra inculpatului T.R. şi, în subsidiar, pentru motivele depăşirii limitelor apărări legitime, a lipsei formei de vinovăţie necesare pentru reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de omor calificat, subliniindu-se că acesta a acţionat cu intenţia directă de a lovi, însă rezultatul mai grav moartea victimei s-a produs din culpă, rezultat ce nu a fost urmărit de către inculpat şi pe motivul săvârşirii faptei în stare de provocare, întrucât reacţia inculpatului a fost determinată de tulburarea şi temerea generată de conflictul existent (motivele au fost depuse la dosar filele 42 şi urm.); părţile civile T.S. şi T.F., pe motiv că faţă de modul în care a operat inculpatul, cu intenţia evidentă de a ucide, în condiţiile în care personal nu fusese atacat în nici un fel, însă a folosit în contextul altercaţiei preexistente un cuţit ce se afla aspra sa, lovind cu mare violenţă, soluţia pe latura penală este prea blândă. Acest mod de operare arată că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea sa.

Pe latură civilă, părţile civile au apreciat că nu a fost riguros determinat cuantumul daunelor morale, având în vedere suferinţele psihice ce le-au fost cauzate de moartea fiului acestora.

Inculpatul N.M.T. a precizat oral că solicită achitarea sa întrucât faptei reţinute în sarcină îi lipseşte unul dintre elementele constitutive, respectiv vinovăţia, apreciind că nu putea aduce la cunoştinţă organelor de urmărire penală săvârşirea infracţiunii de omor, întrucât în contextul în care s-a întors la locul incidentului, organele de poliţie se aflau deja la faţa locului ceea ce presupune că luaseră cunoştinţă de infracţiunea comisă.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor de apfel invocate şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, a preciat căile de atac declarate de M.P. şi părţile civile ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă în urma unei riguroase analize a ansamblului probator, a reţinut corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.

Fără a relua pe larg analiza probatoriului realizat de instanţa de fond, Curtea a reţinut că acţiunea inculpatului C.C.V., faţă de părţile vătămate, s-a realizat în contextul unei altercaţii generate între două grupuri relativ echilibrate din punct de vedere numeric, context în care acesta a intervenit, tară a fi necesară o reechilibrare a forţelor, folosind un instrument vulnerant, apt să provoace leziuni letale, de altfel fiind singurul participant care a folosit o armă în sensul art. 151 C. pen.

În plus, astfel cum a arătat părţile vătămate T.V., G.A. (filele 39 şi urm.), S.S.S., inculpatul C.C.V. a venit din spatele pârtilor vătămate lovind cu cuţitul, în contextul în care ceilalţi nu posedau nici un fel de armă şi se loveau reciproc cu pumnii şi cu picioarele.

Această situaţie este subliniată şi de martorii audiaţi, respectiv de N.C., martor ocular (fila 132), S.A. (fila 134) şi M.M.A. (fila 136).

Martorul C.L., de asemenea martor ocular, care a observat evenimentele datorită faptului că se afla pe stradă la momentul altercaţiei, fără a fi în legătură de rudenie sau de prietenie cu niciunul din cei implicaţi, a arătat că cei care părăsiseră locul incidentului s-au îndreptat spre el, context în care I-a observat pe inculpatul C. purtând în mână un cuţit. Martorul a evidenţiat atitudinea agresivă a inculpatului care era „pornit pe acei băieţi să-i taie", arătând însă şi faptul că acesta a proferat ameninţări similare şi la adresa sa. Martorul a arătat că el cuţit din mâna inculpatului prezenta urme de sânge, iar în contextul dat, el însuşi s-a simţit ameninţat. De asemenea, a subliniat că nu a observat nici o altă persoană care să fi avut asupra sa vreo armă, respectiv vreun baston telescopic, astfel cum susţin inculpaţii.

Ca urmare, la momentul la care inculpatul C.C. a intervenit lovind cu cuţitul, împotriva sa nu se exercita un atac material direct imediat şi injust, intervenţia sa fiind gratuită şi justificată doar de faptul că în incident erau implicaţi cunoscuţi de-ai săi. De altfel, chiar inculpatul precizează în declaraţia dată la instanţă că nu cunoştea motivul altercaţiei şi nici pe cei pe care îi aprecia ca fiind agresori (fila 103).

Este de subliniat că inculpatul a lovit victimele venind din spatele acestora, aspecte subliniate de acestea, dar şi de martorii menţionaţi, precum şi de probele ştiinţifice administrate, context în care este evident că nu se poate justifica un atac îndreptat împotriva sa care, în ptus, să întrunească existenţele art. 44 C. pen. De asemenea, atacul îndreptat împotriva coinculpaţilor de către victime, în condiţiile unei echivalenţe numerice a celor implicaţi de ambele părţi şi a creării cadrului lovirilor reciproce, însă fără obiecte contondente sau arme, nu a justificat riposta inculpatului prin folosirea unei arme ca o condiţie sine qua non pentru a proteja integritatea corporală a coinculpaţilor.

Ca urmare, fapta comisă de către inculpatul C.C.V. care, pe fondul unui conflict spontan, folosind un cuţit tip briceag, i-a aplicat o lovitură victimei T.A.R. provocându-i secţionarea arterei femurale şi la scurt timp decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, astfel cum a reţinut corect prima instanţă.

Din perspectiva laturii subiective, apare evident că acţionând cu un instrument vulnerant apt să producă o astfel de consecinţă, inculpatul a acţionat cu intenţie, acesta având reprezentarea clară a faptei şi urmărind sau cel puţin acceptând producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv decesul victimei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate faţă de inculpatul C.C.V., de către prima instanţă, Curtea a apreciat-o prea blândă. Ca urmare, având în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând modul de operare ce este caracterizat printr-o violenţă excesivă în contextul unei altercaţii spontane, urmarea produsă, respectiv decesul victimei, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, caracterizat printr-o lipsă de căinţă activă, curtea a preciat că o pedeapsă orientată spre minimul special cu executarea în regim de detenţie este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

La determinarea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere şi vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar şi conduita sa în societate, astfel cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosar (fila 144, 145 fond).

În ceea ce îi priveşte pe coinculpaţi, faptele reţinute în sarcina acestora sunt corect caracterizate juridic şi săvârşite cu forma de vinovăţie solicitată de textele de lege, fiind întrunite exigenţele tragerii la răspundere penală a acestora.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor pentru coinculpaţii T.E.R., M.I. şi N.M.T., Curtea a apreciat că prima instanţă a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), realizând o justă şi amănunţită analiză a acestora, în urma căreia a determinat corect cuantumul pedepselor şi modalităţile de executare, acestea fiind apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul N.M.T., la cele arătate anterior se adaugă faptul că acesta a avut cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii de omor calificat al cărui autor era C.C.V., cel puţin din mass-media, fără însă a aduce la cunoştinţa organelor de urmărire penală acest fapt. Astfel, acesta în declaraţia dată în faţa instanţei, a arătat că în cadrul incidentului a fost lovit însă s-a îndepărtat de grupul respectiv, reîntâlnindu-se ulterior cu inculpaţii la circa 1 km de zona incidentului, context în care a văzut asupra inculpatului C.C. un cuţit şi a observat când coinculpatul T.E.R. l-a aruncat în spaţiul verde dar, nu a înţeles să denunţe infracţiunea de teamă. De altfel şi inculpatul M.I. a evidenţiat în cuprinsul declaraţiilor sale că acelaşi a fost motivul pentru care nu a denunţat fapta, respectiv existenţa unei stări de teamă, subliniind, de asemenea, că inculpatul T. a fost acela care a aruncat cuţitul în spaţiul verde.

Inculpatul T.E.R. a avut Ia rândul său o atitudine sincera, arătând că a preluat de la inculpatul C.C.V., cuţitul pe care l-a aruncat (fila 105). De altfel, acest inculpat a mai subliniat că nu a înţeles să denunţe săvârşirea infracţiunii nici când din mass-media şi de la inculpatul C.V. a aflat despre urmările produse.

În ceea ce priveşte poziţia inculpatului C.C.V., acesta, de asemenea, arata că a aflat despre urmările faptelor sale din mass-media, însă nu a înţeles să se prezinte imediat la organele de poliţie datorită consecinţelor evidente de ordin juridic.

Declaraţiile acestor inculpaţi evidenţiază faptul că toţi au avut posibilitatea să cunoască urmarea infracţiunii coincuipatului C.C.V., luând hotărârea de a se abţine de la denunţarea infracţiunii de omor calificat.

În acest context probator, apărarea inculpatului N.M.T. în sensul că a săvârşit fapta fără vinovăţie nu se susţinere. Astfel cum s-a arătat anterior, toţi coinculpaţii au cunoscut urmarea infracţiunii săvârşite de inculpatul C.C. însă au înţeles să nu se prezinte în faţa organului judiciar, fie din teama faţă de eventualele consecinţe juridice, fie dintr-o loialitate neconformă normelor socio-morale, aspecte ce conturează pe latura subiectiva condiţiile prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. Chiar dacă o înţelegere post factum între inculpaţi nu poate fi susţinută probator, aceasta nu presupune şi negarea întrunirii condiţiilor tragerii la răspundere penală pentru fiecare inculpat în parte.

Deşi se poate pune problema unei greşite caracterizări în drept a faptelor inculpaţilor T.E.R., M.I. şi N.M.T. constând în neaducerea la cunoştinţa organului judiciar a identităţii autorului infracţiunii de omor calificat (art. 264 iar nu art. 262 C. pen.), acesta nu ar putea fi valorificată prima dată în calea de atac întrucât s-ar ajunge la încălcarea dreptului la apărare concluzie ce se impune având în vedere obiectul judecăţii determinat în funcţie de dispozitivul rechizitoriului, motivele de apel şi limitele de pedeapsă prevăzute de art. 264 superioare celor prevăzute la art. 262 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că este indubitabil faptul că decesul victimei a produs suferinţe imense, permanente şi ireversibile familiei sale, respectiv părinţilor, context în care s-a apreciat că prima instanţă a dozat corespunzător cuantumul daunelor morale, recunoscându-se astfel existenţa şi intensitatea suferinţelor îndurate de acestea.

Ca urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile T.S. şi T.F., pe latură penală şi în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.

Constatând că subzistă condiţiile ce au generat luarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 300² şi art. 160 C. proc. pen., Curtea a menţinut în continuare starea de arest a inculpatului C.C.V.

În baza art. 381 C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate prevenţiile executate, astfel: pentru inculpatul C.C.V. de la 18 februarie 2008 la zi şi a constatat că inculpatul T.E.R. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 18 februarie 2008 - 27 februarie 2008, dată la care a fost pus în libertate, conform menţiunilor din fişa de cazier (fila 150 verso dosar).

Împotriva deciziei au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul C.C.V. şi părţile civile T.S. şi T.F.

Asupra recursurilor declarate în cauză:

I) La termenul de astăzi, 26 noiembrie 2009, M.P. şi-a retras recursul astfel încât, potrivit art. 385⁴ raportat la art. 369 C.pr.pen., Înalta Curte urmează a lua act de această declaraţie de retragere.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului M.P. vor rămâne în sarcina statului.

II) Cu ocazia dezbaterilor, părţile civile T.S. şi T.F. au menţionat că pedeapsa aplicată inculpatului nu trebuie redusă, ci majorată, fără reţinerea circumstanţelor atenuante, şi că nu sunt îndeplinite condiţiile depăşirii legitimei apărări sau ale provocării.

Recursurile părţilor civile vor fi admise în sensul celor ce urmează.

Instanţa de apel a admis apelurile M.P. şi ale părţilor civile şi a dispus înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatului C.C.V. (prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.).

Prima instanţă de control judiciar a greşit însă deoarece, în urma înlăturării circumstanţelor atenuante, a procedat numai la majorarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de omor calificat, fără să aibă în vedere şi celelalte 3 pedepse aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, sub acest aspect, Decizia este supusă casării în temeiul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., urmând ca Înalta Curte să o caseze şi, în urma rejudecării potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., să majoreze cele 3 pedepse aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., menţinând pedeapsa pentru infracţiunea de omor calificat, astfel cum a fost majorată de instanţa de apel.

În final, se va face aplicarea art. 33 - art. 35 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, alături de care se va aplica pedeapsa complementară.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor părţilor civile vor rămâne în sarcina statului.

III) Recursul inculpatului C.C.V. a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante ale provocării şi ale depăşirii limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a) şi b) din C. pen.).

În declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, inculpatul - fără a nega existenţa faptelor - a menţionat că nu a acţionat cu intenţia de a ucide, ci doar s-a apărat, el fiind singur întrucât prietenii săi fugiseră.

Recursul inculpatului C.C.V. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Înalta Curte constată că chestiunile de fapt şi de drept privitoare la depăşirea legitimei apărări şi, respectiv, la starea de provocare în care inculpatul pretinde că ar fi acţionat - invocate în prezentul recurs - au fost supuse examinării instanţei de fond, dar şi instanţei de apel, la cererea apărării.

Aşa cum a argumentat prima instanţă, şi instanţa de apel, inculpatul C.C.V., potrivit probatoriului administrat, a scos cuţitul şi a lovit cu acesta fără a fi fost atacat de vreuna din persoanele respective.

În sentinţă (pag. 4-5) şi în decizie (pag. 12-13) este motivată nereţinerea în favoarea acestuia a celor 2 circumstanţe atenuante, Înalta Curte apreciind că nu se impune reluarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în cele două hotărâri judecătoreşti.

De asemenea, ambele instanţe, cu argumente probatorii şi de drept, au motivat şi existenţa intenţiei de omor cu care a acţionat inculpatul (pag. 13, decizie; pag. 4-5, sentinţă).

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul inculpatului C.C.V. va fi respins ca nefondat iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. acesta va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 182/ A din 28 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul C.C.V.

Admite recursurile declarate de părţile civile T.S. şi T.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Casează, în parte, Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 524 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai sub aspectul pedepselor aplicate inculpatului C.C.V., precum şi cu privire la circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond în favoarea acestuia după cum urmează:

Înlătură circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. reţinute în favoarea inculpatului pentru toate cele trei infracţiuni.

Menţine pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., majorată de instanţa de apel, pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Majorează cuantumul celor trei pedepse de câte 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. la câte 6 luni închisoare fiecare - părţi vătămate fiind S.S.S., T.V. şi G.A.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele majorate şi aplică inculpatului C.C.V. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.V., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 18 februarie 2008 la 26 noiembrie 2009.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Cheltuielile ocazionate de recursurile parchetului şi ale părţilor civile rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat C.C.V. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi N.M.T., T.E.R. şi M.I., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3943/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3966/2009. Penal. Menţinere măsură de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3781/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3898/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 3916/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 3943/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 3966/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 4011/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4064/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 4170/2009. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs