ICCJ. Decizia nr. 3733/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3733/2009
Dosar nr. 10187/95/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 712 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D.D., fiul lui C. şi M., la 5 ani închisoare, în condiţiile art. 64 alin. (1) lit. a), teza II-a, b) şi e) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), e) C. pen. pe timp de 2 ani.
Inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Judeţean Gorj a sumei de 1826,25 lei despăgubiri civile cu dobânzile aferente, până la achitarea prejudiciului.
S-a respins cererea părţii civile C.G.M. de acordare a despăgubirilor materiale.
Inculpatul a mai fost obligat la 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.G.M. şi la o rentă lunară de 108 lei, în favoarea aceleiaşi părţi civile, începând cu data pronunţării 25 noiembrie 2008 şi până la încetarea stării de infirmitate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, următoarea stare de fapt:
Inculpatul a întreţinut relaţii de concubinaj cu martora B.L. o perioadă de aproximativ 8 ani, având, împreună cu aceasta, un copil de 5 ani.
La finele anului 2007 şi începutul anului 2008, relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar în seara de 30 august 2008, martora B.L. a abandonat copilul la locuinţa părinţilor inculpatului.
În cursul zilei de 31 martie 2008, inculpatul a purtat mai multe discuţii telefonice cu sus-numita, încercând să o convingă să reia relaţiile de concubinaj şi, totodată, a discutat telefonic cu partea vătămată C.G., aceştia ameninţându-se reciproc.
În jurul orelor 21,00, inculpatul s-a deplasat cu un taxi condus de martorul C.D., de la domiciliul său în oraşul Ţicleni, unde intenţiona să discute cu fosta concubină şi cu partea vătămată, luând asupra sa şi un cuţit.
În oraşul Ţicleni, inculpatul s-a deplasat la un cămin de nefamilişti unde locuia partea vătămată C.G.M. şi i-a cerut martorului C.D.D. să-l aştepte în autoturism, după care a intrat în această clădire.
Auzind vocea părţii vătămate, inculpatul s-a deplasat spre grupul sanitar (baie şi toaletă comună) unde a întâlnit-o pe partea vătămată, moment în care între aceştia a izbucnit un conflict în cadrul căruia inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul părţii vătămate în zona toracico-abdominală, după care a părăsit în fugă clădirea până la autoturismul unde era aşteptat de martorul C., fiind urmărit de martorii V.A. şi M.D.
După aceea, inculpatul a părăsit oraşul Ţicleni, aruncând pe traseu, mai întâi, cuţitul şi apoi tricoul cu care a fost îmbrăcat.
Conform certificatului medico-legal nr. 419 din 15 aprilie 2008 emis de S.M.L. Gorj, partea vătămată C.G.M. a prezentat leziuni traumatice ce i-au pus viaţa în primejdie, iar în lipsa tratamentului chirurgical aplicat de urgenţă putea surveni decesul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă C.G.M. şi inculpatul C.D.D.
Prin Decizia penală nr. 63 din 25 martie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte sentinţa atacată, şi procedând la rejudecare în aceste limite, a făcut aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată la 3 ani închisoare.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate şi s-a respins, ca nefondat, apelul părţii civile C.G.M.
În considerente s-a reţinut că pentru o justă individualizare a pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se impune constatarea circumstanţelor judiciare atenuante şi coborârea pedepsei principale sub limita minimă legală, dar cu menţinerea modalităţii de executare a pedepsei.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În esenţă, sub aspectul laturii penale, recurentul a solicitat aplicarea art. 81 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Sub aspect civil s-a solicitat reducerea la jumătate a despăgubirilor civile şi a prestaţiei periodice acordate părţii civile. Au fost invocate dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate în raport de aceste critici, de cazul de casare invocat, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează, că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Apreciind pericolul faptei, dar şi datele ce caracterizează pe făptuitor, instanţa de apel a redus pedeapsa sub limita minimă, dar a menţinut, în mod corect, modalitatea de executare în regim de detenţie.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa trebuie să fie eficientă şi aptă să realizeze cerinţele înscrise în art. 52 C. pen. şi aceste deziderate ce se realizează atât prin cuantumul cât şi modalitatea de executare a pedepsei stabilite.
Reducând pedeapsa sub limita minimă legală şi menţinând modalitatea executării în regim de detenţie, pedeapsa corespunde atât pericolului social al faptei cât şi al făptuitorului şi în acelaşi timp, respectă dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Pe cale de consecinţă, sub aspectul pedepsei - în cuantum şi modalitate de executare – nu se constată motive de casare, critica formulată fiind nefondată.
Cât priveşte înjumătăţirea despăgubirilor civile şi a prestaţiei periodice acordate, precum şi reaprecierea lor în raport de probele administrate, constituie o critică ce nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare expres şi limitativ reglementate prin art. 3859 alin. (1) pct. 1-21 C. proc. pen.
De altfel, verificând din oficiu hotărârile atacate – sub aspectul hotărârii penale şi civile – nu se constată motive care să atragă casarea, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3568/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3781/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
