ICCJ. Decizia nr. 3781/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3781/2009
Dosar nr. 1581/44/2008
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80/ F din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A.V. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale nr. 4992/P/2006 din 27 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, menţinând rezoluţia atacată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut în fapt că petenta, în calitate de persoană vătămată, a formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în ceea ce priveşte punerea în executare a Deciziei civile nr. 234/2005 a Tribunalului Galaţi.
A mai reţinut instanţa că prin Decizia civilă menţionată s-a dispus ieşirea din indiviziune a numiţilor A.V., A.L. şi A.A.E. şi atribuirea fiecăruia dintre ei a unei părţi din imobilul succesoral supus partajării, petenta A.V. fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, A.L. s-a adresat executorului judecătoresc M.C., intimat în cauza de faţă, pentru punerea în executare a deciziei, iar intimatul a solicitat încuviinţarea executării silite, admisă de către instanţă prin încheierea din 14 iulie 2006.
Intimatul a somat pe debitoare şi a procedat la compensarea obligaţiilor dintre părţi, iar apoi s-a deplasat la imobilul respectiv pentru a pune părţile în posesie potrivit lotizării dispuse de instanţă.
Petiţionara A.V., care a fost prezentă la punerea în posesie, nemulţumită fiind de partajarea făcută de instanţă şi de împrejurarea că executorul judecătoresc nu a avut în vedere uzucapiunea intervenită, a refuzat să semneze procesul verbal întocmit de executor.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că intimatul, în calitate de executor judecătoresc a respectat dispoziţiile legale, îndeplinindu-şi corespunzător atribuţiile de serviciu, în condiţiile în care, potrivit legii, nu are calitatea de a analiza o hotărâre definitivă a instanţei, rolul său fiind limitat la punerea în executare întocmai a dispoziţiilor instanţei, aşa încât procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul infracţiunii imputate.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiţionara, în temeiul art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia nr. 489/II/2/2007 din 4 februarie 2002 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi plângerea i-a fost respinsă ca nefondată.
Petenta s-a adresat ulterior Judecătoriei Galaţi cu o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., care i-a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 693 din 16 aprilie 2008.
Tribunalul Galaţi investit cu soluţionarea recursului declarat de petentă, a casat hotărârea recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Galaţi constatând că, potrivit art. 28 lit. b) C. proc. pen., astfel cum a fost modificată, competenţa de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârşite de executorii judecătoreşti aparţin curţilor de apel.
Ca urmare, pe rolul Curţii de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr. 1581/44/2008, petiţionara reiterând şi în faţa acestei instanţe susţinerile invocate anterior.
Investită cu soluţionarea plângerii, Curtea de Apel Galaţi a concluzionat, în urma examinării actelor dosarului, că în cauză nu se poate reţine în sarcina intimatului săvârşirea infracţiunii imputate.
Critica petentei referitor la modalitatea de partajare dispusă prin hotărârea pusă în executare de către intimat nu poate constitui temei pentru admiterea plângerii cât timp hotărârea respectivă a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 63/R din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi şi a intrat astfel sub autoritatea de lucru judecat.
Instanţa a apreciat că petenta avea deschisă calea contestaţiei la executare pentru a-şi exprima criticile, ocazie cu care activitatea executorului judecătoresc putea fi cenzurată, ceea ce însă, în speţă nu s-a întâmplat, petiţionara nefăcând dovada promovării unei astfel de contestaţii.
Referitor la susţinerea că intimatul, în mod greşit ar fi dedus cheltuielile de judecată din sulta cuvenită petentei, s-a constatat că executorul judecătoresc nu a făcut decât să respecte prevederile art. 3717 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs petiţionara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a reiterat susţinerile din plângerea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând hotărârea recurată, respectiv actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror faţă de intimatul M.C. este întemeiată.
În condiţiile în care atribuţiile executorului judecătoresc sunt limitate, potrivit legii, la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, nefiind de competenţa sa cenzurarea soluţiilor pronunţate de instanţe (posibilă doar ca urmare a exercitării căilor legale de atac), iar criticile invocate de recurenta petiţionară vizează aspecte care privesc modul în care instanţa de judecată a dispus partajarea bunurilor succesorale şi lotizarea acestora, în mod corect s-a reţinut de către procuror că în cauză nu se justifică începerea urmăririi penale faţă de intimat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe prin care s-a menţinut rezoluţia de neînceperea urmăririi penale ca o consecinţă a respingerii plângerii formulată de petenta A.V. apare ca fiind legală şi temeinică, neexistând motive de casare a acesteia.
Pentru considerentele arătate recursul declarat de petiţionară este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara A.V. împotriva sentinţei penale nr. 80/ F din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3733/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3898/2009. Penal → |
|---|
