ICCJ. Decizia nr. 3916/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3916/2009
Dosar nr. 29417/3/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 707 din 7 august 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat R.M., fiul lui N. şi I., deţinut în Penitenciarul Giurgiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin referatul nr. 1188/III-6/2009 din 9 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a înaintat concluziile privind cererea de revizuire formulată de condamnatul R.M. împotriva sentinţei penale nr. 1423/ F din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că nu el este cel vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, ci celălalt coinculpat I.F.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că, în cauză, nu se regăsesc motivele care pot duce la revizuirea unei hotărâri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 184/ A din 28 septembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul R.M., împotriva sentinţei penale nr. 707/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs revizuientul R.M., reiterând motivele invocate în cererea iniţială şi în apel, respectiv că fapta nu a fost comisă de către el, solicitând reaudierea coinculpatului I.F. în acest sens.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, Curtea constată că R.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1423/ F din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 12 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174-176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text.
Or, revizuientul, prin motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate, nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanţă, dimpotrivă arată că dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuţios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probaţiunii, respectiv readministrarea unor probe.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanţa de apel.
Ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 184/ A din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3898/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3943/2009. Penal → |
|---|
