ICCJ. Decizia nr. 3993/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3993/2009
Dosar nr. 549/35/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din data de 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.M. - directorul P. Satu Mare, agent şef V.V. şi inspector principal I.I., toţi din cadrul P. Satu Mare, cu toţii având statut de funcţionari publici, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi supunere la rele tratamente, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 267 C. pen., pe considerentul inexistenţei faptelor de natură penală pentru care R.R.D. a formulat plângere penală, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reţinut următoarele:
În data de 1 august 2008, petentul R.R.D., deţinut în P. Satu Mare în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, a formulat o plângere penală faţă de directorul P. Satu Mare - C.M., a inspectorului principal I.I. şi a agentului principal V.V., susţinând că aceştia, în mod abuziv, au procedat la sancţionarea lui disciplinară cu izolarea pe o durată de 3 zile, ignorând faptul ca petentul suferă de afecţiuni medicale, pe care le consideră deosebit de grave şi că făptuitorii au procedat de această manieră, în scopul supunerii lui la rele tratamente.
Din lucrările dosarului rezultă că petentul R.R.D. a fost depus în P. Satu Mare începând cu data de 7 iunie 2007, în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată de către Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 2761/337/2007, în care a fost emis mandatul de executare în baza Sentinţei 413, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
În data de 4 mai 2008, petentul a fost implicat într-un incident violent cu persoana privată de libertate B.G., zis ";G.";, pe care l-a agresta fizic şi verbal şi pe care l-a înţepat cu o coadă de lingură în zona toracică. Mobilul altercaţiei s-a stabilit ca fiind o serie de afaceri judiciare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti din ţară şi pe care petentul dorea să le influenţeze cu ajutorul deţinutului B.G. În cauză s-a intervenit cu o cercetarea prealabilă disciplinară şi pentru stabilirea acestei stări de fapt s-au luat declaraţii persoanelor implicate în acest incident: T.C., F.V., P.I. şi R.G. Abaterea lui R.R.D. a fost încadrată în prevederile art. 70 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 275/2006, pentru care a fost sancţionat disciplinar cu izolarea pe 3 zile. Hotărârea comisiei de disciplină privind hotărârea izolării pe 3 zile a fost luată în data de 27 iunie 2008, când s-a comunicat deţinutului R.R.D., stabilindu-se că sancţiunea urmează a fi efectuată în perioada 30 iulie 2008 orele 1730 şi expiră în data de 2 august 2008 orele 1730. Înaintea executării sancţiunii petentul a fost examinat de către doctor D.D., care a aplicat viza ";apt izolare";.
În perioada de izolare subiectul a fost zilnic examinat conform registrelor de consultaţii medicale. Trebuie menţionat că în data de 30 iulie 2008, R.R.D. se afla transferat la P. Gherla, unde a executat sancţiunea izolării pe o durată de 3 zile sub supraveghere medicală de specialitate. Din lucrările cauzei mai rezultă că R.R.D. a fost sancţionat disciplinar de 6 ori pentru diferite abateri disciplinare.
Având în vedere starea de fapt mai sus reţinută, fundamentată pe mijloace de probă legal administrate, rezultă ca petentul R.R.D. a fost în mod legal sancţionat disciplinar pentru abateri la regimul stabilit prin Legea nr. 275/2006 al executării pedepselor şi, în consecinţă, susţinerile sale privind subzistenţa infracţiunii de abuz în serviciu şi supunere la rele tratamente este lipsită de fundamentaţie probaţională, neavând concordanţă cu realitatea. În contradicţie cu susţinerile petentului reţinem că funcţionarii publici cu statut special, având calitatea de făptuitori în prezenta cauză, asupra cărora s-a realizat cercetarea, au procedat în mod legal, temeinic şi just, când au încadrat şi stabilit sancţiunea disciplinară a deţinutului şi, în consecinţă, apreciem că faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi supunere la rele tratamente nu există, cât timp aceştia şi-au îndeplinit întocmai şi de bună-credinţă atribuţiile de serviciu, aplicând o sancţiune legală şi în cadrul normelor care reglementează executarea pedepselor.
Din plângerea petentului rezultă că acesta iniţial a solicitat cercetarea şi a altor funcţionari publici cu statut special din cadrul P. Satu Mare, precum numiţii A., Ţ. şi B.D., cărora însă nu le impută în concret fapte determinate de natură penală şi despre care nu face vorbire în declaraţia de parte vătămată din 27 ianuarie 2009. Oricum actele premergătoare din prezenta cauză, vizând în primul rând faptele de natură penală reclamate de către petentul R.R. şi apoi persoanele presupuse a fi autorii acestor fapte, cât timp cercetarea penală din prezenta cauză reţine inexistenţa faptelor reclamate, ea produce efecte şi asupra altor presupuse persoane faţă de care petentul a formulat plângere penală. Cu certitudine s-a stabilit însă că petentul, în esenţă, se plânge faţă de cei 3 făptuitori care au avut un rol hotărâtor în sancţionarea sa disciplinară.
Plângerea petentului R.R.D. a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 31 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 105/II.2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Actele premergătoare administrate confirmă concluzia la care a ajuns procurorul în soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de directorul P. Satu Mare - C.M., a inspectorului principal I.I. şi a agentului principal V.V., motiv pentru care considerăm că soluţia este legală şi temeinică.
Din rezoluţia procurorului nr. 277/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezultă că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petentul R.R.D. s-a adresat instanţei competente.
Prin Sentinţa penală nr. 63/PI/2009 din data de 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei din 24 februarie 2009 dată în Dosar 277/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a rezoluţiei din 31 martie 2009 dată în Dosar nr. 105/II.2/2009 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a menţinut în totalitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa Curţii de Apel Oradea a reţinut că plângerea formulată este nefondată, rezoluţiile parchetului fiind legale şi temeinice.
Împotriva sentinţei sus-amintite, petentul a formulat recurs, criticile formulate fiind depuse printr-un memoriu aflat la dosar, prin care se critică soluţia instanţei de apel, ca fiind nelegală şi netemeinică, pe motiv că făptuitorii reclamaţi de petent nu au fost pedepsiţi.
Petentul R.R.D. nu s-a prezentat pentru a-şi susţine recursul deşi a fost citat la domiciliu, deoarece s-a constatat că a fost pus în libertate, la data de 2 noiembrie 2009, pentru termenul din data de 30 noiembrie 2009, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Deşi legal citaţi şi intimaţii V.V., I.I. şi C.M., nici aceştia nu s-au prezentat.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei recurate, atât din punctul de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru soluţionarea plângerii formulate de petentul R.R.D., procurorul a efectuat acte menite să stabilească existenţa faptelor reclamate şi vinovăţia celor reclamaţi, aşa cum rezultă din conţinutul rezoluţiei din 24 februarie 2009 şi a actelor Dosarului nr. 277/P/2008. Astfel s-a luat declaraţie petentului R.R.D., făptuitorilor C.M., I.I., V.V., s-au depus acte doveditoare după registrul de consultaţie al cabinetului medical, copie după hotărârea comisiei de disciplină, copie după situaţia medicală a deţinutului petent R.R.D., precum şi un întreg set de acte din penitenciar, care reflectă cercetarea disciplinară prealabilă a petentului.
Se poate constata astfel că procurorul a efectuat o anchetă efectivă cu privire la faptele reclamate de R.R.D.
În lipsa unor dovezi contrare, în mod corect procurorul care a cercetat plângerea penală a deţinutului R.R.D., procurorul ierarhic superior şi, respectiv, prima instanţă au apreciat că nu se confirmă acuzaţiile din plângerea penală.
Mai mult chiar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Din actele de la dosar rezultă că, prin rezoluţia din 24 februarie 2009 dată în Dosar nr. 277/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.M., directorul P. Satu-Mare, agent şef V.V. şi inspector principal I.I. din P. Satu-Mare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 267 C. pen., pe motiv că faptele imputate nu există. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia din 31 martie 2009 dată în Dosar 105/II.2/2009 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a reţinut că petentul se află în P. Satu-Mare din data de 7 iunie 2007, în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani închisoare şi a formulat prezenta plângere, întrucât a fost sancţionat disciplinar în mod abuziv cu izolarea pe o durată de 3 zile, ignorându-se faptul că acesta suferă de afecţiuni medicale, scopul fiind acela al supunerii lui la rele tratamente.
În data de 4 mai 2008 petentul a fost implicat într-un incident violent cu deţinutul B.G., zis ";G.";, pe care l-a agresat fizic şi verbal, înţepându-l cu o coadă de lingură în zona toracică, motiv pentru care petentul a fost sancţionat disciplinar cu izolarea pe o durată de 3 zile prin hotărârea comisiei de disciplină luată în data de 27 iunie 2008. Înaintea executării sancţiunii, petentul a fost examinat de către doctor D.D., care a aplicat viza ";apt medical";. Din lucrările dosarului rezultă că petentul a mai fost sancţionat disciplinar de 6 ori pentru diferite abateri disciplinare.
În perioada de izolare, subiectul a fost zilnic examinat conform registrelor de consultaţii medicale, dosar urmărire penală. La data de 30 iulie 2008, petentul R.R. se afla transferat în P. Gherla unde a executat sancţiunea izolării pe o durată de 3 zile sub supraveghere medicală de specialitate.
Faţă de starea de fapt invocată, susţinerile petentului privind existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv cea de rele tratamente, sunt lipsite de fundament. Dimpotrivă, făptuitorii în mod corect au stabilit sancţiunea disciplinară a deţinutului, îndeplinindu-şi cu bună-credinţă obligaţiile de serviciu, aplicând o sancţiune legală în cadrul normelor care reglementează executarea pedepselor.
Pe de altă parte, împotriva hotărârilor de sancţionare, petentul ar fi putut formula plângere în baza Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, în cazul în care a considerat că sancţiunile sunt abuzive.
În plângerea adresată instanţei, petentul mai face referire şi la alte cadre de la P. Satu-Mare, fără a indica faptele pe care le impută acestora, aspecte care, nefiind cuprinse în plângerea adresată parchetului, nu le va analiza în prezenta cauză, instanţa nefiind învestită decât cu faptele indicate expres în rezoluţia procurorului.
Având în vedere cele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.R.D. împotriva Sentinţei penale nr. 63/P din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3064/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3994/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
