ICCJ. Decizia nr. 3995/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3995/2009
Dosar nr. 1087/44/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2009
Examinând recursul de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 160/F din 2 octombrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.O., domiciliat în Brăila, str. P, jud. Brăila împotriva rezoluţiei nr. 579/P din 19 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi l-a obligat pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că, prin rezoluţia atacată în plângere, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.L., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila şi faţă de B.I.C., judecător la Judecătoria Brăila, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţie s-a reţinut că din actele premergătoare rezultă că cei doi magistraţi şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiunile de serviciu şi nu au vătămat în nici un mod interesele legale ale petiţionarului.
Instanţa a mai reţinut că, prin rezoluţia 523/II/2/2009 din 4 mai 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
De asemenea s-a reţinut că petiţionarul a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen. solicitând trimiterea în judecată a celor doi magistraţi.
S-a constatat că plângerea formulată nu este fondată.
Instanţa a avut în vedere că intimaţii au calitatea de procuror de şedinţă şi, respectiv, de judecată şi au exercitat atribuţiunile de serviciu cu bună-credinţă, respectând procedurile legale, astfel încât nu au comis faptele reclamate de petiţionar.
S-a reţinut astfel că în soluţionarea Dosarului nr. 7037/197/2009, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 1441 din 19 septembrie 2009, în mod corect instanţa a apreciat că nu există viciu de procedură pentru data de 7 mai 2008 întrucât din conţinutul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că acesta a fost întocmit la 5 mai 2008.
S-a mai reţinut că petiţionarul avea calea de atac a recursului, pe care însă a exercitat-o tardiv, astfel cum rezultă din Decizia nr. 352 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila.
Petiţionarul a declarat recurs susţinând că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere şi asupra unor probe administrate de natură să influenţeze soluţia procesului. S-a mai susţinut că prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii şi că dispozitivul hotărârii nu a fost semnat de judecător la pronunţarea hotărârii, aceasta fiind astfel nulă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Astfel, se constată că din considerente rezultă că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată, fiind nefondat primul motiv de recurs invocat de petiţionar.
De asemenea, nu este fondată susţinerea petiţionarului că prima instanţă ";nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere";. În motivarea recursului nu s-a precizat asupra cărei cereri a omis instanţa să se pronunţe, că din actele dosarului nu rezultă că petiţionarul ar fi formulat în faţa primei instanţe vreo cerere esenţială, de natură a-i garanta drepturile şi de a influenţa soluţia procesului, iar instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra acesteia.
Înalta Curte reţine că în cauză, nefiind începută urmărirea penală, procesul penal nu a început şi, în consecinţă, nici nu puteau fi administrate probe, iar cu ocazia judecării plângerii petiţionarul nu a depus la dosar nici un fel de înscrisuri. Aşa fiind, în mod evident este nefondată susţinerea că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate în cauză.
Se reţine, de asemenea, că nefondat s-a susţinut în motivarea recursului că hotărârea este contrară legii. Soluţia a fost legal şi temeinic pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. întrucât plângerea formulată de petiţionar a fost corect respinsă în condiţiile în care, din actele premergătoare, rezultă că magistraţii reclamaţi şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiunile de serviciu astfel încât faptele de care sunt acuzaţi de petiţionar nu există. În consecinţă, legal şi temeinic procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cele două intimate.
Se constată că practic petiţionarul a formulat plângere penală împotriva celor doi magistraţi fiind nemulţumit de soluţia pronunţată de judecătorul B.I.C. în Dosarul 1441 din 19 septembrie 2009 al Judecătoriei Brăila şi de concluziile puse de procurorul de şedinţă D.L. în acea cauză.
În mod evident simpla pronunţare a unei hotărâri de către judecător şi susţinerea unor anumite concluzii de către procurorul de şedinţă nu sunt fapte cu conotaţie penală.
Pe de altă parte legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti pot fi examinate exclusiv în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
În consecinţă, împrejurarea că petiţionarul consideră că, în mod greşit, procurorul de şedinţă şi judecătorul au apreciat că a fost legal citat de organele de cercetare penală în Dosarul nr. 50093/2008 al Poliţiei Municipiului Brăila, nu poate face obiectul examinării în soluţionarea plângerii de faţă şi în nici un caz nu poate constitui temei al răspunderii penale.
Se mai constată că atât minuta sentinţei recurate, cât şi hotărârea sunt semnate de judecătorul care a pronunţat soluţia, astfel încât şi ultimul motiv de recurs invocat este nefondat.
Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în examinare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din 2 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3106/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3997/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
