ICCJ. Decizia nr. 3997/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3997/2009
Dosar nr. 680/64/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 16 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.E. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., pe motiv că fapta nu există.
Pentru a dispune această soluţie, procurorul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 17 februarie 2009, C.N. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând efectuarea de cercetări faţă de judecătorul E.B. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), săvârşită cu ocazia pronunţării Sentinţei nr. 331 din 20 ianuarie 2009, în Dosarul civil 9360/197/2008 al Judecătoriei Braşov.
Din motivarea plângerii, rezultă că judecătorul B.E. a menţionat în cuprinsul Sentinţei civile nr. 331 din 20 ianuarie 2009 faptul că în ";acea instanţă a dispus ca întreg etajul, ca echivalent al cotei de 1/2 parte din construcţie, să-i fie atribuit intimatei";.
În declaraţia dată procurorului, C.N. a susţinut că magistratul a comis infracţiunea de fals intelectual, întrucât trebuia să menţioneze în cuprinsul sentinţei, ";1/2 din apartament"; şi nu ";1/2 din imobil";, întrucât aşa cum rezultă din Ordinul nr. 2373/C/22 decembrie 1997, cele două noţiuni nu sunt distincte.
Audiat în legătură cu obiectul plângerii penale, magistratul B.E. a declarat că aspectele reclamate de C.N. pot fi îndreptate în baza art. 281 C. proc. civ.
Având în vedere situaţia de fapt expusă, precum şi actele premergătoare efectuate, se constată că nu se poate reţine în sarcina magistratului infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.
Reglementând Statutul judecătorilor şi procurorilor, în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, legiuitorul a statuat că ";Judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali";.
Conform art. 17 din Legea nr. 304/2004, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti poate fi obţinută numai prin exercitarea căilor de atac, iar nu ca urmare a stabilirii unei eventuale răspunderi penale a magistratului care a pronunţat-o.
A devenit o practică constantă ca justiţiabilii să depună plângeri penale împotriva magistraţilor atunci când obţin hotărâri nefavorabile.
În speţă, Sentinţa nr. 331 din 12 ianuarie 2009 a fost pronunţată potrivit convingerii formate pe baza probatoriului administrat şi nu urmare săvârşirii unor infracţiuni.
În acest sens, răspunderea judecătorului nu poate fi angajată pentru exprimarea unei opinii într-o hotărâre judecătorească, aceasta fiind consecinţa procesului de interpretare a probelor administrate prin prisma dispoziţiilor legale incidente.
Împotriva acestei soluţii, petentul C.N. a formulat plângere, care prin rezoluţia din 26 august 2009 pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov i-a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei soluţii, petentul C.N. formulează, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. plângere la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Braşov, care prin Sentinţa penală nr. 83F din data de 6 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul penal nr. 680/64/2009, respinge ca nefondată plângerea formulată.
Petentul formulează recurs împotriva Sentinţei penale nr. 83F din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov.
În şedinţa publică din data de 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se constată că la dosar există o cerere din partea petiţionarului-recurent C.N., care solicită să se ia act că îşi retrage recursul formulat, rugând Înalta Curte să-i fixeze cheltuieli minime de judecată.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., să ia act de manifestarea de voinţă a petentului-recurent, privind retragerea recursului declarat de acesta, împotriva Sentinţei penale nr. 83F din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de petiţionarul C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 83/F din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3995/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3127/2009. Penal → |
|---|
