ICCJ. Decizia nr. 4068/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4068/2009
Dosar nr. 815/116/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 79 din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 815/116/2009 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, în baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2009 la zi.
A fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut faptul că, în ziua de 15 ianuarie 2009, inculpatul D.D., intervenind într-un prezumtiv conflict dintre fratele său D.G. şi partea vătămată A.A. a lovit-o pe aceasta din urmă cu un cuţit în regiunea pieptului.
În urma agresiunii partea vătămată a fost internată cu diagnosticul ";plagă penetrantă toracică dreapta, secţiune arteră mamară dreaptă, hemotorax drept, şoc hemoragic decompensat"; şi supus în regim de urgenţă intervenţiei chirurgicale. Leziunile au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Prin Decizia penală nr. 199/A din 7 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 815/116/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost admis apelul declarat de inculpatul D.D. împotriva sentinţei penale sus-arătate.
În rejudecare, în baza art. 20 rap. la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) şi art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
S-a constatat ca fiind achitat integral prejudiciul cauzat părţii civile S.J.U. Călăraşi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2009 la zi.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul D.D. a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport de comportamentul său în societate până la acest incident şi faţă de împrejurarea că a achitat o parte din despăgubirile civile.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu hotărârea atacată, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât, inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
În speţa de faţă, condiţiile concrete în care a fost săvârşită infracţiunea şi gradul ridicat al pericolului social concret al faptei, nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care a operat instanţa de apel, care, de altfel, a reţinut în sarcina inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., fapt ce a permis coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Aşa fiind, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 199/A din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2009 la 7 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4067/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3570/2009. Penal → |
|---|
