ICCJ. Decizia nr. 4069/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4069/2009
Dosar nr. 557/83/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Tribunalul Satu Mare, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 162 din 24 iunie 2009 dată în Dosar nr. 557/83/2009, soluţionând în fond cauza penală a hotărât condamnarea inculpatului G.P., porecla „H.” (fiul lui A. şi M. născut în comuna Turulung, domiciliat în localitatea natală, sat Digului, cetăţenie română, nu ştie carte, fără ocupaţie, văduv, recidivist) pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 174, 176 lit. c) şi d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedepsele principale de 10 ani închisoare, detenţiune pe viaţă şi respectiv 10 ani închisoare, aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen. pedeapsa principală rezultantă a detenţiunii pe viaţă (în care a fost contopită în final, potrivit art. 61 C. pen. şi restul rămas neexecutat de 383 zile din condamnarea anterioară la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 19/2000 a Tribunalului Satu Mare).
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. ca pedeapsă accesorie.
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului potrivit art. 350 C. proc. pen. constatându-se că această măsură preventivă potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost luată cu începere de la 19 noiembrie 2008 la zi.
Pe latură civilă s-a luat act că numita D.I., fiica victimei nu se constituie în cauză parte civilă.
În baza art. 439 lit. b) C. proc. pen. au fost confiscate în vederea distrugerii corpurilor delicte, înregistrate la poziţia nr. 62/2009 în Registrul de Corpuri delicte al instanţei.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare, statului către Baroul Satu Mare din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Instanţa a reţinut că inculpatul prezintă în antecedenţă săvârşirea unor fapte grave de violenţă, de furt, tâlhărie, încăierare, ultraj contra bunelor moravuri, incluzând şi o altă condamnare pentru omor prin Sentinţa penală nr. 19 din 25 ianuarie 2009 a Tribunalului Satu Mare, la pedeapsa de 7 ani închisoare din a cărei executare a fost liberat condiţionat (rest rămas de executat 383 zile închisoare - la 4 martie 2008; după liberare s-a stabilit în comunitatea de rromi din localitatea Turulung, unde s-a şi născut, asigurându-şi existenţa din activităţi ocazionale la diverşi cetăţeni din zona respectivă.
În cursul zilei de 12 noiembrie 2008 inculpatul a consumat cantităţi apreciabile de ţuică la braseria din Turulung, singur sau împreună cu alte persoane ajungând în stare de ebrietate. Spre seară ajungând în locuinţa acestuia a continuat să consume băuturi spirtoase, după care s-a hotărât să se deplaseze la domiciliul victimei N.I. din aceiaşi localitate, în vârstă de 69 ani, văduvă.
În intenţia ca - sub pretextul de a cumpăra băuturi alcoolice - odată pătruns în interior să-i sustragă prin violenţă bani ori alte bunuri.
În realizarea hotărârii infracţionale amintite în jurul orei 21:00 inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor, i-a cerut victimei să-i deschidă, şi după ce a intrat în locuinţă, i-a aplicat lovituri repetate cu un scaun în cap şi peste membre iar în continuare cu picioarele până ce aceasta a rămas inconştientă la podea; a controlat bucătăria şi dormitorul unde a găsit într-o pungă din plastic un lănţişor cu medalion şi doi cercei din aur, pe care i-a sustras; la întoarcere spre domiciliu realizând consecinţele faptelor sale, pentru a nu fi identificat, a aruncat punga cu obiectele de aur în râul Tur din localitate.
Din raportul medico-legal întocmit în cauză a rezultat că moartea victimei N.I. în vârstă de 69 ani a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic şi traumatic consecutiv unui politraumatism cranio-toracic şi al membrelor cu multiple echimoze şi fracturi multiple costale; leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure (posibil scrumieră, pumni, picior scaun, etc.); poziţia victimă-agresor a putut fi dinamică iniţial ambii în ortostatism iar ultimele lovituri fiindu-i aplicate victimei căzute la pământ.
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost ridicate mai multe fragmente de urme digitale dintre care prin excludere un număr de 3 s-a dovedit că au fost create de degetul mijlociu de la mâna stângă respectiv, degetul mare de la mâna dreaptă şi degetul mare de la mâna stângă ale inculpatului, toate fiind ridicate de pe mobilierul din bucătărie, aspecte evidenţiate în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopic nr. 28057 din 24 noiembrie 2008.
Iniţial, de frica aparţinătorilor victimei, inculpatul a susţinut că este nevinovat, ulterior însă a revenit şi a recunoscut faptele comise, poziţie procesuală menţinută şi cu ocazia audierii sale cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, 70 şi 171 C. proc. pen., la cercetarea judecătorească [„înainte cu 10 zile de incident soţia mea a decedat iar eu am început să beau; în ziua respectivă consumasem mai mult de 1,5 litri ţuică acasă şi la Braserie şi plecând de la Braserie intenţionând să joc biliard am trecut pe lângă casa victimei pe care o cunoşteam de multă vreme şi ştiam că, are la domiciliu alcool am strigat-o, aceasta a ieşit şi m-a întrebat ce doresc; i-am spus că vreau să-mi dea de băut aceasta a început să strige la mine să plec acasă că nu mai îmi trebe de băut nimic, eu am împins-o în locuinţă pentru a nu mai striga şi în acel moment victima a luat o scrumieră de pe masă şi a încercat să mă lovească, m-a nimerit în umăr eu m-am enervat am luat scaunul de la masă şi i-am dat în cap; după această lovitură victima a căzut însă nu mai îmi aduc aminte câte lovituri i-am aplicat şi unde; în bucătărie într-un sertar am găsit o cutie în care se găsea un lănţişor de aur şi o pereche de cercei pe care le-am luat şi am plecat”].
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2040/14/ 189 efectuat de S.M.L. Satu Mare - în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. - a concluzionat că inculpatul G.P., în vârstă de 38 ani, condamnat anterior pentru săvârşirea altei infracţiuni de omor, furt, lovire, neşcolarizat, intelect minim (QI-80 minimum potrivit Test Raven) prezintă dg. ”structurare dizarmonică a personalităţii de tip antisocial” având păstrat discernământul raportat la faptele comise.
Vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de violare domiciliu, omor deosebit de grav şi tâlhărie fiind dovedite în cauză potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa a dispus condamnarea pentru fiecare din ele la pedepse privative de libertate, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav apreciindu-se că se impune condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În stabilirea acestei pedepse, cea mai gravă dintre pedepsele prevăzute de Codul penal, s-au avut în vedere condamnările anterioare pentru infracţiuni comise cu violenţă, faptul că a mai comis un omor şi concluziile Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare atestând că acesta este imprevizibil, iar această caracteristică a comportamentului său împiedică posibilitatea prevenirii manifestărilor agresive.
2. Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia penală nr. 69/A/2009 din 29 septembrie 2009 în apelul inculpatului criticând netemeinicia pedepselor şi în special aplicarea detenţiunii pe viaţă, a desfiinţat sentinţa sub aspectele arătate iar în rejudecare, descontopind pedeapsa rezultantă în pedepsele componente: (i) a redus pedeapsa stabilită în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, menţinând condamnarea în primă instanţă pentru infracţiunea de tâlhărie; (ii) a înlocuit pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav condamnând pe inculpat în baza art. 174, 176 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 61 C. pen. la pedeapsa principală de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 5 ani [astfel încât în final prin recontopire potrivit art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b), art. 35 şi 61 alin. (2) C. pen. s-a decis ca inculpatul G.P. să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă principală rezultată de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 5 ani ca pedeapsă complementară].
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Decizând astfel, Curtea a motivat că faptele săvârşite de inculpat sunt de o gravitate sporită, rezultând din materialitatea acestora însă instanţa de judecată nu poate supralicita aceste elemente de individualizare, ignorând şi alte aspecte în cauză relevante sub acest aspect.
În speţă, sunt de asemenea relevante - în opinia instanţei de apel - datele atestând că inculpatul are un nivel de instrucţie scăzut (neşcolarizat), a comis faptele sub influenţa băuturilor alcoolice, a recunoscut şi regretă sincer săvârşirea acestora şi a cooperat cu organele de cercetare penală în vederea identificării autorului faptei de omor; totodată, astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului, a consumat alcool pe fondul stării depresive în care se afla, întrucât cu puţin timp în urmă îi decedase soţia; în consecinţă instanţa de apel a apreciat că se impune modificarea/înlocuirea tratamentului sancţionator pentru infracţiunea de violare de domiciliu şi omor deosebit de grav în sensul celor anterior arătate.
3. Împotriva deciziei amintite sub aspectul individualizării greşite a pedepselor în raport cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen. - corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi partea vătămată D.I. - pentru menţinerea tratamentului sancţionator din sentinţă - şi inculpatul G.P., în sens contrar, privind reducerea mai semnificativă a pedepselor stabilite în apel.
Înalta Curte verificând decizia atacată în raport cu motivele de netemeinicie invocate de recurenţi, pe baza materialului probator aflat la dosar - potrivit art. 3856 C. proc. pen. constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală” (alin. (1)) iar „când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, şi a se ţine seama de dispoziţiile alineatului precedent pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea acesteia” (alin. (2)).
Modificarea/înlocuirea tratamentului sancţionator stabilit de prima instanţă a fost efectuată în apel prin aplicarea greşită a criteriilor de individualizare sus-menţionat prevăzut de art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen.
În speţă, instanţa de apel trebuia să constate că există cauze de agravare a răspunderii penale (starea de recidivă postcondamnatorie şi concursul de infracţiuni), cărora nu le-a dat nici un fel de eficienţă.
O analiză a modului de săvârşire a faptei conduce la concluzia că inculpatul este o persoană deosebit de violentă. A bătut victima până a omorât-o.
Atitudinea acestuia de violenţă rezultă şi din analiza cazierului judiciar - majoritatea infracţiunilor, în număr foarte mare (7 condamnări) sunt pentru infracţiuni de violenţă (tâlhărie, omor, ultraj, încăierare, vătămare corporală gravă).
Infracţiunile de furt pe care le-a comis sunt dublate de infracţiuni de violare de domiciliu.
Inculpatul este în stare de recidivă atât postcondamnatorie cât şi postexecutorie.
Raportul medico-legal psihiatric, arată că inculpatul este o personalitate impulsivă şi că nu este impresionat de fapta comisă.
Toate aceste date conduc la concluzia că inculpatul este o persoană deosebit de periculoasă şi că detenţiunea pe viaţă este pedeapsa legală şi temeinică, singura în măsură să asigure finalitatea prevăzută de legiuitor prin art. 52 C. pen. şi să contribuie la stabilirea unui climat de linişte şi siguranţă pentru ceilalţi cetăţeni, astfel cum în mod just s-a apreciat de către prima instanţă.
În consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. a) raportat la art. 3869 pct. 14 C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi partea vătămată, casându-se decizia atacată, şi se va menţine ca legală şi temeinică Sentinţa penală nr. 162 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală (recursul în sens contrar privind atenuarea tratamentului sancţionator formulat de inculpatul G.P. urmând a fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.).
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2008 la 7 decembrie 2009.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul - recurent la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de partea vătămată N.I. împotriva Deciziei penale nr. 69/A din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală sus-menţionată şi menţine, ca fiind legală şi temeinică, Sentinţa penală nr. 162 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Satu Mare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2008 la 7 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limbă maghiară pentru inculpatul G.P. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3599/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3606/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
