ICCJ. Decizia nr. 4072/2009. Penal. Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4072/2009
Dosar nr. 6060/1/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 4447 din 13 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4681/2002 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curţii de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 433/A din 5 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a casat în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală 105 din 15 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la greşita achitare a inculpaţilor T.A.Ş. şi P.I.Ş. şi s-au respins recursurile inculpaţilor, printre care şi cele declarate de inculpatul B.M.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul condamnat B.M., invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a invocat faptul că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs procedura de citare a fost nelegal îndeplinită întrucât nu a fost citat în străinătate unde se afla la acea dată, fapt adus la cunoştinţa instanţei de recurs prin înscrisul aflat la dosar recurs, iar în fond a fost citat la o adresă greşită.
În plus, citarea prin afişare la Consiliul Local Breaza a fost greşită, această procedură trebuind să fi fost realizată, în opinia contestatorului, la Consiliul Local în a cărei rază teritorială se afla instanţa de recurs.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., este făcută în termenul stabilit de art. 388 C. proc. pen. şi că se sprijină pe dovezi aflate la dosar, astfel că, prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, a admis-o în principiu, stabilind termen pentru judecarea pe fond a acesteia.
În urma analizării probelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Susţinerea contestatorului că se impune citarea sa în Belgia, potrivit dispoziţiilor art. 177 alin. (8) C. proc. pen. este nejustificată.
Este adevărat că apărătorul ales al inculpatului B.M., avocat C.C. a depus la Dosarul nr. 4681/2002 al Curţii Supreme de Justiţie una memoriu prin care făcea cunoscut instanţei de recurs că inculpatul pe care-l apără se află în Belgia din anul 2000 şi locuieşte la adresa L., Stationstraat-107, unde urmează a fi citat.
Acelaşi avocat însă, la termenul din 18 septembrie 2003, fiind întrebat de instanţă în legătură cu motivele pentru care recurentul B.M. nu s-a întors în ţară în condiţiile în care este liber şi nu există dovezi în sensul că ar avea interdicţie de a părăsi teritoriul Belgiei, a arătat că nu este în măsură să prezinte astfel de dovezi şi nu cunoaşte adresa la care se află inculpatul şi nici motivele pentru care nu a revenit în ţară pentru a participa la procesul despre care are, de altfel, cunoştinţă.
În atare situaţie, necunoscându-se adresa din străinătate, dispoziţia instanţei de a-l cita pe inculpatul B.M. în conformitate cu dispoziţiile art. 177, alin. (4) C. proc. pen. şi nu potrivit dispoziţiilor art. 177, alin. (8) C. proc. pen. este perfect legală.
Aşa cum rezultă din art. 177, alin. (4) C. proc. pen., dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte inculpatul şi nici locul de muncă, citaţia se afişează la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Cum în speţă infracţiunea de lipsire de libertate săvârşită de inculpat a căpătat caracterul de infracţiune continuă, iar epuizarea acesteia a avut loc în vila inculpatului din localitatea Breaza, în mod justificat acesta a fost citat prin afişare la consiliul local Breaza. Nici un text de lege din procedura penală nu prevede că atunci când nu se cunoaşte adresa inculpatului citarea prin afişare se face la consiliul local în raza căruia se află sediul instanţei, aşa cum a solicitat contestatorul, prin apărătorul ales.
Neîntemeiată este şi critica privind nelegala citare la domiciliul din Bucureşti.
Deşi în cererea de contestaţie în anulare, contestatorul a afirmat că va depune copie după actul de identitate din care să rezulte că locuinţa sa se află pe ";strada Viitorului";, nu a făcut acest lucru. De altfel, pe dovada de citare, din dosarul de recurs, rezultă că inculpatul B.M. a fost citat pe Strada I.V., nicidecum doar pe I.V. aşa cum a susţinut contestatorul.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că citarea inculpatului B.M. în Dosarul nr. 4681/2002 al Curţii Supreme de Justiţie pentru termenul de judecată din 18 septembrie 2003 s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile procesual penale, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de contestaţie formulată de contestatorul condamnat B.M., împotriva Deciziei penale nr. 4447 din 13 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4681/2002.
Potrivit art. 192, alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.M. împotriva Deciziei penale nr. 4447 din 13 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4681/2002.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3630/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3637/2009. Penal → |
|---|
