ICCJ. Decizia nr. 4138/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4138/2009

Dosar nr. 332/45/2009

Şedinţa publică din 10 decembrie 2009

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 88 din 01 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul P.G., împotriva rezoluţiei din 8 aprilie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi (Dosar nr. 261/II/2/2009) şi a rezoluţiei din 11 martie 2009 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi (Dosar nr. 394/P/2008) - rezoluţii pe care le-a menţinut.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Petentul P.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în Dosarul nr. 394/P/2008, menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în Dosar nr. 261/II/2/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D.L., C.M. şi C.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 249 şi art. 264 C. pen., fiind nemulţumit de cercetările efectuate de poliţişti în dosarul în care el a reclamat săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu, cât şi de soluţia pronunţată de procuror.

Prin rezoluţia din 11 martie 2009 emisă în Dosarul nr. 394/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii D.L., procuror şef secţia urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui şi ofiţer de poliţie C.M., inspector şef al I.P.J. Vaslui şi C.D. - şef al poliţiei oraş Murgeni, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 249 şi art. 264 C. pen.

P.G. a susţinut că persoanele reclamate şi-au exercitat în mod abuziv ori au refuzat să-şi exercite atribuţiile de serviciu cu ocazia administrării probelor şi soluţionării Dosarului penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui sub nr. 515/P/2008, în care petentul avea calitatea de parte vătămată.

Acesta a reclamat că magistratul procuror nu s-a deplasat personal la locuinţa sa şi nici nu a delegat un alt procuror pentru a realiza o reconstituire a faptei de furt reclamate iar, pe de altă parte, iar ofiţerii de poliţie cu funcţii de conducere din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi nu au verificat activitatea poliţistului I.A.C. din cadrul Postului de Poliţie Epureni şi nu au dispus ca cercetarea penală în cauză să fie efectuată de alţi lucrători de poliţie.

Soluţia a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, D.L. şi-a exercitat în mod legal atribuţiile specifice funcţiei şi a dispus conform normelor procedural penale şi a mijloacelor de probă soluţia în Dosarul nr. 515/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

De asemenea s-a constatat inexistenţa unor exercitări abuzive a atribuţiilor de serviciu a agentului I.A.C.

Împotriva soluţiei a formulat plângere la procurorul general petentul P.G., apreciind rezoluţia din 11 martie 2009 ca nelegală.

Prin Rezoluţia nr. 261/II/2/2009 din 08 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, apreciindu-se că procurorul şef secţie urmărire penală nu a săvârşit vreo faptă de natură penală.

Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerii sale, petentul P.G. s-a adresat în termen legal, instanţei în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., apreciind că atât procurorul D.L. cât şi ofiţerii de poliţie se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care a solicitat cercetarea acestora deoarece procurorul nu a efectuat personal sau printr-un procuror din subordine cercetarea la faţa locului şi reconstituirea faptei .

Prin Sentinţa penală nr. 88 din 01 octombrie 2009 Curtea de Apel Iaşi a respins plângerea petentului, apreciind că aspectele criticate de petent constituie simple afirmaţii ale acestuia, fără suport probator, actele dosarului demonstrând respectarea normelor procedurale, cât şi îndeplinirea în mod legal a atribuţiilor de serviciu de către intimaţi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, apreciind că rezoluţiile procurorului, sunt nelegale în cauză neefectuându-se cercetări temeinice şi la faţa locului pentru a se constata situaţia de fapt reală.

Înalta Curte, examinând recursul petentului P.G., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Judecând plângerea petentului, instanţa de fond a verificat rezoluţia dată de procuror pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, analizând amănunţit toate împrejurările şi aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate şi concluziile stabilite de organul de urmărire penală.

Începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârşirea unei infracţiuni. Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus o soluţie legală şi temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva procurorului şef D.L., cât şi împotriva ofiţerilor de poliţie C.M. - inspector şef al I.P.J. Vaslui şi C.D. - şef al poliţiei oraşului Murgeni pentru săvârşirea infracţiunilor sesizate în plângerea adresată de petiţionar.

Soluţia adoptată de procurorul D.L. s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, petentul înţelegând să valorifice criticile şi nemulţumirile faţă de aceasta, nu prin exercitarea unui control judiciar efectuat exclusiv de instanţa competentă, ci formulând direct plângere penală împotriva magistratului.

Administrarea mijloacelor de probă invocate de petent (cercetare la faţa locului şi reconstituire) nu este obligatorie pentru organul de urmărire penală, în condiţiile în care situaţia de fapt poate fi lămurită prin administrarea altor mijloace de probă: audierea părţii vătămate, învinuitului, a martorilor. Astfel, în cauza penală nr. 515/P/2008, împrejurările de fapt reclamate au fost de deplin lămurite cu ajutorul altor mijloace de probă, procurorul apreciind că efectuarea reconstituirii nu ar fi condus la stabilirea unor noi date de natură a contribui la justa soluţionare a cauzei.

Altfel spus, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către intimaţi, în cadrul atribuţiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credinţă, nu pot constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor sesizate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca nefondat recursul petentului şi în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. îl va respinge.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 88 din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4138/2009. Penal