ICCJ. Decizia nr. 4142/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4142/2009
Dosar nr. 6700/2/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 259/F din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins plângerea formulată de petentul B.N. împotriva ordonanţei din data de 19 mai 2009, adoptată în Dosarul nr. 76/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 853/11-2/2009 din 9 iunie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondată.
A obligat petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 27 noiembrie 2008 petentul B.N. La data de 27 noiembrie 2008 petentul B.N. a formulat plângere penală împotriva numiţilor M.A. şi P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 109 din Legea nr. 67/2004. Această plângere în care petentul i-a acuzat pe sus-numiţii de ";mită electorală"; formează obiectul Dosarului nr. 4706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Actele premergătoare în cauza de mai sus au fost efectuate de C.S.M., inspector de poliţie din cadrul Poliţiei Jilava, care a audiat făptuitorii, precum şi pe numiţii C.N., P.N.V., P.T., L.A. şi G.N. în calitate de martori. Dintre martorii audiaţi numai numitele C.N. şi P.N.V. au declarat că au primit bani de la numitul M.A. pentru a-l vota, însă acestea nu s-au prezentat la vot.
La data de 8 decembrie 2008 numiţii B.N., P.N.V. şi C.N. au formulat plângere penală prin care au solicitat organelor judiciare efectuarea de cercetări faţă numitul M.A., primar al comunei Jilava, sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 2611 C. pen., precum şi faţă de numitul C.S.M., inspector de poliţie în cadrul Biroului de Poliţie Jilava, sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 246, 264 şi 263 C. pen.
În motivarea plângerii, petenţii au arătat că în data de 2 decembrie 2008 s-au deplasat la sediul Biroului de Poliţie Jilava pentru a da declaraţii într-o cauză penală în care lucrătorul de poliţie mai sus-menţionat efectua cercetări faţă de numitul M.A. pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de Legea 67/2004. La sediul biroului de poliţie a fost chemat şi primarul M.A. care le-a ameninţat pe numitele P.N.V. şi C.N. în prezenţa lucrătorului de poliţie care nu a dorit să consemneze tot ce au declarat martorele.
La data de 22 decembrie 2008 numitul B.N. a formulat o nouă plângere penală împotriva numitului M.A. sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art 2611 C. pen. şi împotriva numitului C.S.M. sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 246, 263, 264, art. 26 rap. la art. 2611 C. pen. în care a reiterat aceleaşi aspecte.
La data de 5 ianuarie 2009 numitul B.N. a formulat plângere penală împotriva numitului C.S.M. sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 246, 2611 şi 264 C. pen. constând în aceea că în data de 7 decembrie 2008 a determinat-o pe numita U.N. să dea declaraţii în favoarea numitului M.A. într-o cauză penală în care se efectuau cercetări faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 109 din Legea nr. 67/2004.
Cele trei plângeri au format obiectul Dosarului nr. 76/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În urma actelor premergătoare efectuate în dosarul sus-menţionat, prin ordonanţa din data de 19 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în baza art. 10 lit. d) şi c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de inspector C.S.M., sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen., art. 2611 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 2611 C. pen.
S-a dispus disjungerea cauzei faţă de persoana cercetată M.A. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu în vederea continuării cercetărilor.
Analizând aspectele invocate în plângerea penală, precum şi actele premergătoare efectuate în cauză (declaraţiile petentului şi ale intimatului precum şi declaraţiile martorilor C.N., U.N., L.M. şi M.N.) procurorul a constatat că în sarcina persoanei cercetate C.S.M. nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizare a infractorului. Astfel, se reţine că inspectorul de poliţie a instrumentat cercetările în cauza penală mai sus-menţionată cu respectarea normelor de procedura penală fără a avea intenţia de a acorda ajutor numitului M.A., iar împotriva modului de administrare a probatoriului de către organele judiciare petenţii au la dispoziţie căile procesuale prevăzute de art. 275 - 277 C. proc. pen. În consecinţă, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infr. prev. de art. 246 şi 264 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective, nici al laturii subiective.
În ceea ce priveşte săvârşirea infr. prev. de art. 26 rap. la art. 2611 C. pen. şi art. 2611 C. proc. pen. s-a reţinut că intimatul C.S.M. nu a împiedicat participarea numitelor C.N. şi P.N. care au fost audiate în calitate de martore, iar în raport de numita U.N. s-a constatat că declaraţiile acesteia nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză,
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 266 C. pen. s-a constatat că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă cu certitudine că făptuitorul a folosit mijloace de constrângere în sensul obţinerii de declaraţii de la persoanele audiate în cauză, iar dacă această certitudine nu există, prezumţia de nevinovăţie este susţinută de principiul potrivit căruia orice îndoială este în favoarea făptuitorului. Sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 263 C. pen. s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în raport de latura obiectivă deoarece ameninţările săvârşite de numitul M.A. împotriva persoanelor audiate de lucrătorul de poliţie nu sunt infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea acesta.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul la procurorul general, care prin rezoluţia nr. 853/II-2/2009 din 9 iunie 2009 a respins-o ca neîntemeiată, constatând că din actele prealabile efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind comiterea faptelor reclamate.
Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerii sale, petentul s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. pen. instanţei de judecată, apreciind că cercetările efectuate în cauză sunt incomplete, că procurorii anchetatori nu au audiat martorii oculari propuşi, că i-au fost respinse probe prin care dovedea vinovăţia intimaţilor, solicitând desfiinţarea ordonanţei şi rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au dezvăluit indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului de către intimatul C.S.M., acesta instrumentând cercetările în Dos. 4706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu cu respectarea normelor de procedură penală şi fără să existe date că a încercat să-l ajute pe M.A. în timpul cercetărilor, prin neconsemnarea în declaraţiile martorilor a unor aspecte defavorabile acestuia sau prin determinarea martorilor să nu facă declaraţii incriminatoare la adresa sus-numiţilor.
De asemenea, săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2611 C. proc. pen., 266, art. 263 C. pen., nu au putut fi reţinute în sarcina intimatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petentul B.N., solicitând casarea hotărârii, desfiinţarea atât a ordonanţei din 19 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 76/P/2009 cât şi a rezoluţiei din 9 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 853/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor C.M. şi M.A. pentru infracţiunile sesizate.
În motivele de recurs depuse la dosarul cauzei (dosar instanţă) acesta reiterează motivele din plângerea adresată instanţei de fond, şi apreciază cercetările efectuate în cauză ca incomplete, în sensul că nici organele de anchetă şi nici procurorii de caz nu au identificat şi nu au audiat pe cele două funcţionare din cadrul Primăriei Jilava, şi nici pe poliţistul care a însoţit pe inspectorul de poliţie C., de asemenea nu au fost audiaţi martorii L.J., C.M., T.G., T.L., C.M., P.M., G.N., L.A., C.L., T.P., P.C., şi s-a refuzat administrarea probei cu înregistrările audio şi video, toate cu scopul de a-i favoriza pe C. şi M.
Înalta Curte, analizând recursul petentului prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat soluţia dată de procuror pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, analizând în mod amănunţit toate împrejurările şi aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în probele administrate şi concluziile stabilite de organul de urmărire penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contextul cauzei a constatat că nu poate fi reţinută existenţa faptelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen., art. 2611 C. pen. şi art. 26 raportat la art. 2611 C. pen. în sarcina intimatului, deoarece acesta şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, neexistând date din care să rezulte încercarea acestuia de a-l ajuta pe M.A., nu a împiedicat participarea în proces a martorilor, nu a întrebuinţat promisiuni, ameninţări sau violenţe pentru obţinerea de declaraţii din partea martorilor, aceştia prezentându-se de bună voie şi dând declaraţii, iar pretinsele ameninţări adresate de numitul M.A. martorelor C.N. şi P.N., în prezenţa intimatului nu sunt infracţiuni în legătură cu serviciu în cadrul căruia acesta îşi îndeplineşte sarcinile, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 263 C. pen.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine criticile formulate de petent adresate Instanţei supreme, referitoare la insuficienta cercetare prin neaudierea unor martori propuşi de acesta şi neidentificarea unor persoane prin ale căror depoziţii se putea demonstra vinovăţia intimatului, deoarece, pe de o parte, în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente, iar pe de altă parte au fost efectuate numeroase acte premergătoare.
Invocarea de către petent a neadministrării probelor de către procuror, conform art. 63 - 64 C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
În etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.
În acest context, criticile petentului adresate instanţei de recurs privind neaudierea şi neidentificarea persoanelor învederate de către acesta, apar ca nefondate.
În concluzie, neadministrându-se alte probe care să releve o altă situaţie de fapt şi vătămarea intimatelor, instanţa de fond a respins legal plângerea cu care a fost sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.
Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire penală şi instanţa de fond, care să ducă la concluzia săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen., art. 2611 C. pen. şi art. 26 raportat la art. 2611 C. pen. de către intimat, aşa încât simplele afirmaţii ale acestuia, nesusţinute de materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea sentinţei atacate şi pronunţarea altei sentinţei penale.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petenţilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.N. împotriva Sentinţei penale nr. 259/F din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4063/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4073/2009. Penal → |
|---|
