ICCJ. Decizia nr. 4255/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4255/2009
Dosar nr. 22752/3/2008
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 315 din 19 martie 2009 a condamnat pe inculpaţii:
1) A.C.V. (fiul lui D. şi V., recidivist), la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2) H.I. (fiica lui I. şi A.V., recidivistă) la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 667 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată sus-numitei inculpate, anterior, contopirea restului cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
La 9 aprilie 2008, D.R.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, a denunţat că fiind consumator de droguri de aproximativ 2 ani, îşi achiziţiona heroina de la un anume C., care, la rândul lui, se aproviziona de la o femeie ce locuia pe str. M., sector 2 Bucureşti.
Efectuându-se investigaţii, s-a constatat că cei doi erau A.C.V. şi H.I.
Pentru organizarea flagrantului, în prezenţa martorului asistent E.G., denunţătorului i-au fost înmânate 5 bancnote însumând 130 RON, s-au consemnat seriile lor într-un proces-verbal şi s-a stabilit ca cel în cauză să se întâlnească cu A.C.V.
Ca atare, întâlnirea celor doi a avut loc într-o zonă adiacentă Şoselei M.B. - Str. A., în apropiere fiind instalat şi un dispozitiv de supraveghere. La întâlnire, s-a prezentat şi H.I., ea fiind cea care i-a predat lui A.C.V. droguri, în schimb primind bani.
După prinderea celor doi, s-a constatat că inculpatul a primit 3 doze de heroină, pentru două din ele plătind 120 RON, restul de 10 RON rămânându-i, iar a 3-a doză, de asemenea, a rămas la el.
Percheziţionarea inculpaţilor a relevat că A.C.V. avea suma de 235 RON, în aceasta existând 3 bancnote a 10 RON ale căror serii erau identice cu cele din procesul-verbal, o seringă, un fragment de fiolă şi o spatulă, iar la H.I., s-au găsit 75 euro şi 766 RON, în aceasta din urmă fiind incluse două bancnote a câte 50 RON ale căror serii corespundeau celor din procesul-verbal.
Constatarea tehnico-ştiinţifică a relevat că substanţa găsită asupra inculpatului A.C.V., era heroină.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri inculpaţii, în această cale de atac inculpatul A.C.V., criticând hotărârea pentru greşita reţinere, în ce-l priveşte, a stării de recidivă post-condamnatorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi netemeinicia pedepselor aplicate, iar inculpata H.I. a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei, cu referire la incidenţa, în cauză, a unor împrejurări ce pot fi apreciate ca circumstanţe atenuante favorabile persoanei sale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia penală nr. 169 din 13 iulie 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa, a înlăturat, în ce priveşte pe inculpatul A.C.V., a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare şi a pedepsei complementare de la 4 ani, la 3 ani, reţinând aplicarea art. 74 lit. c), a art. 76 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a decis reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. d) C. pen., de la 3 ani închisoare, la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a decis contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ce o priveşte pe inculpata H.I., s-a decis reducerea pedepsei principale de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, reţinându-se dispoziţiile art. 74 lit. c) şi 76 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen. s-a decis contopirea pedepsei cu restul neexecutat, de 667 zile închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a mai decis reducerea cuantumului pedepsei complementare, de la 4 ani, la 3 ani.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpatul A.C.V., a sumei de 205 RON consemnată la C. cu recipisa din 23 aprilie 2008 şi către inculpata H.I., a sumelor de 75 euro şi 616 RON consemnate la C. cu recipisa nr. x, înlăturându-se dispoziţia privind confiscarea acestor sume.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi inculpaţii, cazul de casare invocat, atât în recursul parchetului care o vizează pe inculpata H.I., cât şi în cele ale inculpaţilor, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, se ţine seama, alături de limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii, de pericolul social al faptei, de împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că procedând la individualizarea pedepselor, instanţa de apel, comparativ instanţei de fond, a apreciat că nu s-a dat suficientă semnificaţie juridică criteriului relativ la persoana şi conduita procesuală a inculpaţilor, sens în care a motivat că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, H.I. a denunţat comiterea de fapte prevăzute de Legea nr. 143/2000 de către alte persoane, ceea ce denotă o dovadă de înţelegere a pericolului prezentat de traficul şi consumul ilicit de droguri, în plus, aceasta are un copil minor în întreţinere, iar inculpatul avea un loc de muncă, situaţii relevate de referatele de evaluare efectuate de consilierii de probaţiune.
În ce priveşte reţinerea, în cauză, a unor împrejurări ca circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor, acestea sunt de atributul instanţei, deci lăsate la aprecierea acesteia, ele fiind probate în cauză, ca atare, orientându-se la pedepsele de câte 7 ani închisoare cu privare de libertate, instanţa de apel a considerat, just, că acestea sunt îndestulătoare pentru atingerea scopului pedepsei, aşa cum este stabilit în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către inculpaţi, vor fi respinse ca nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii A.C.V. şi H.I. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 13 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2008 la 18 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat A.C.V. la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta inculpată H.I. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4259/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
