ICCJ. Decizia nr. 4311/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4311/2009
Dosar nr. 10095/1/2009
Şedinţa publică din 29 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 882/109/2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, printre altele, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3021 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen., art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., T.A.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 3021 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 31 şi art. 33 C. pen., C.D. pentru art. 26 raportat la art. 3021 alin. (1) C. pen., art. 29 C. pen. cu aplicarea art. 31 şi art. 33 C. pen., T.C. pentru art. 26 raportat la art. 3021 alin. (1) C. pen., art. 290 cu aplicarea art. 33 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 222 din 24 ianuarie 2006, pronunţată de Judecătoria Piteşti au fost condamnaţi inculpaţii la pedepse rezultante după cum urmează: A.G. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; T.A.C. şi C.D. la câte 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen.; T.C. la 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 14 din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Argeş a admis apelurile declarate de inculpaţi şi de partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL Piteşti, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, a descontopit pedepsele şi a înlăturat toate condamnările, dispunând achitarea inculpaţilor pe diferite temeiuri prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 491/R din 22 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 822/109/2007, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti împotriva deciziei penale nr. 14 din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Argeş, a casat în totalitate Decizia menţionată şi sentinţa penală nr. 222 din 24 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piteşti, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi a reţinut cauza spre rejudecare.
La data de 18 decembrie 2009, inculpaţii A.G., C.D. şi T.C. au formulat o excepţie de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile art. 3021 C. pen. sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 45 şi art. 136 din Constituţia României.
Curtea de Apel Piteşti a respins, ca inadmisibilă, învederând că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu cuprinde nicio referire la o contradicţie de natură constituţională între art. 3021 C. pen. şi cele două texte din Constituţie invocate de autorii excepţiei.
Curtea de Apel Piteşti a mai invocat dispoziţiile art. 57 din legea fundamentală a României, care instituie îndatorirea persoanelor fizice de a-şi exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună credinţă. Or, inculpaţii au mai invocat anterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti, alte excepţii de neconstituţionalitate, respinse de instanţele de control judiciar, inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către Curtea Constituţională.
Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 121, art. 122 şi art. 124 C. pen. că prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor se va împlini în luna aprilie 2010 şi în aceste condiţii este evident că numeroasele cereri, incidente şi excepţii, inclusiv o nouă excepţie de neconstituţionalitate sunt formulate cu eludarea finalităţii urmărite de lege şi cu scopul evident de a se tergiversa soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpaţii A.G., C.D. şi T.C. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând să se constate că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi, pe cale de consecinţă, suspendarea judecării cauzei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Aşadar, din analiza textului anterior citat, se desprinde, pe de o parte, necesitatea ca excepţia ridicată să vizeze neconstituţionalitate unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, iar pe de altă parte, să fie îndeplinită condiţia relevanţei.
În speţă, inculpaţii au invocat excepţia neconstituţionalităţii art. 3021 C. pen., respectiv o infracţiune de deturnare de fonduri, în raport de dispoziţiile art. 45 şi art. 136 din Constituţia României.
În ceea ce priveşte condiţia relevanţei, se impune a observa că aceasta nu este îndeplinită.
Articolul 45 din Constituţie prevede că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate, iar art. 136 din legea fundamentală prevede tipul de proprietate (publică sau privată), garantarea dreptului de proprietate, inalienabilitatea bunurilor proprietate publică şi inviolabilitatea proprietăţii private în condiţiile legii organice.
Or, în speţă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu relevă o contradicţie între dispoziţiile art. 3021 C. pen. şi textele constituţionale invocate. De altfel, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu au motivat conflictul de natură constituţional, ci doar au solicitat să se constate îndeplinirea formală a condiţiilor primare de admisibilitate fără a face o analiză a contradicţiei care să poată fi calificată ca fiind o reală excepţie de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională, în mod constant în jurisprudenţa sa, a respins ca inadmisibile sesizările care nu relevau un conflict constituţional, respectiv o contradicţie între o normă juridică de care depinde soluţionarea litigiului dedus judecăţii şi o normă înscrisă în constituţie.
Numeroasele cereri inadmisibile formulate de inculpaţi, privind neconstituţionalitatea unor texte din Codul penal şi Codul de procedură penală reprezintă un abuz de drept, aşa cum bine a reţinut şi Curtea de Apel Piteşti.
Jurisprudenţa C.E.D.O. nu garantează admiterea cu titlu absolut a oricăror cereri formulate de părţi, ci garantează posibilitatea reală şi efectivă acordată părţilor de a invoca anumite excepţii şi obligaţia instanţelor naţionale de a se pronunţa cu privire la admiterea sau respingerea lor, în funcţie de concludenţa, utilitatea, pertinenţa, relevanţa sau admisibilitatea acestora, ţinându-se seama şi de obiectul cauzei.
Cum în speţă relevanţa excepţiei de neconstituţionalitate invocată nu a fost demonstrată, în mod corect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care recursul declarat de inculpaţi este nefondat şi va fi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi A.G., C.D. şi T.C. împotriva încheierii din 18 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 882/109/2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4307/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1185/2009. Penal → |
|---|
