ICCJ. Decizia nr. 4295/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4295/2009
Dosar nr. 9982/1/2009
Şedinţa publică din 23 decembrie 200.
Asupra recursurilor penale de faţă ;
Din actele şi lucrările cauzei constată următoarele :
Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2084.2/103/2009, printre altele, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.D., A.A., şi S.M.
Pentru a proceda astfel, Curtea de Apel Bacău, pe al cărei rol se află spre soluţionare apelurile declarate de aceşti inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 188/P din 28 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, a reţinut următoarele .
Prin sentinţa sus-arătată, inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de conducerea unui autoturism de către o persoană având permisul de conducere anulat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 pentru inculpatul S.M.
În cadrul apelurilor declarate, instanţa de apel a procedat, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., la examinarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest, constatând că se menţin în continuare temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri preventive şi este necesară în continuare privarea de libertate.
În termen legal, împotriva acestei soluţii au declarat recurs inculpaţii care, în esenţă, au susţinut că se pot judeca în libertate în contextul în care nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor deduse judecăţii, iar partea vătămată nu a fost supusă constrângerii, operând pentru toţi inculpaţii prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Încheierea atacată a fost examinată în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se pentru considerentele ce urmează că, recursurile sunt nefondate.
Astfel, menţinerea stării de arest este justificată, în raport de art. 5 paragraful 1 lit. a) CEDO, atâta timp cât inculpaţii sunt condamnaţi chiar şi nedefinitiv de o instanţă de judecată independentă şi imparţială.
Ori, în speţă, inculpaţii au fost condamnaţi pentru faptele deduse judecăţii la pedepse privative de libertate, respectiv 5 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni şi 4 ani închisoare, reţinându-se, că în noaptea de 6 decembrie 2008, au violat pe minora D.T.V. care la 31 august 2009 a născut din aceste relaţii un copil.
Desigur, în acest context, respectând prezumţia de nevinovăţie se poate afirma că există indicii temeinice de comitere a unei fapte penale de către inculpaţi şi că se menţin – atât temeiurile de fapt cât şi drept – care au justificat iniţial măsura preventivă, acestea impunând şi în continuare menţinerea ei, aşa cum corect a procedat instanţa de apel.
Conform jurisprudenţei CEDO, existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie factori care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive a inculpaţilor fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenţie.
Concluzionând, cum în cauză nu au intervenit elemente noi care să creeze convingerea că starea de arest nu se mai justifică şi nici nu se constată motive de casare a încheierii atacate, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi se vor respinge, ca nefondate.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.D., A.A. şi S.M. împotriva încheierii din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2084.2/103/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4291/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4299/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
