ICCJ. Decizia nr. 4291/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4291/2009
Dosar nr. 9977/1/2009
Şedinţa publică din 23 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţată în dosar nr. 14722/63/2008, Curtea de Apel Craiova a menţinut starea de arest a inculpatului T.C.P., constatând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive în conformitate cu art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pe rolul acestei instanţe se află spre soluţionare apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi, printre care şi inculpatul T.C.P. împotriva sentinţei penale nr. 75 din 23 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj.
În şedinţa publică din 15 decembrie 2009, instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor amintite, a pus în discuţie menţinerea stării de arest a inculpatului T.C.P.
Pronunţând menţinerea stării de arest, instanţa a avut în vedere că s-au menţinut temeiurile existente la luarea măsurii, probele conferind în continuare motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Pe de altă parte, instanţa de apel a constatat că s-a respectat dreptul inculpatului prevăzut de art. 5 din Convenţie.
În termen legal, împotriva soluţiei de menţinere a arestării preventive, dispusă prin încheierea atacată, a declarat recurs inculpatul.
Recurentul inculpat nu a motivat în scris recursul declarat, dar oral a solicitat să fie judecat în continuare în stare de libertate, deoarece nu se face vinovat de constituirea grupului infracţional.
Examinând soluţia atacată în raport de această critică, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.
Prin sentinţa penală nr. 75 din 23 februarie 2009, Tribunalul Dolj a condamnat pe acest inculpat pentru mai multe infracţiuni printre care şi cea prevăzută de art. 7 pct. 1 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat, prin aplicarea art. 83 C. pen., şi pedeapsa de 6 luni închisoare, deci, în final, pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Cu respectarea şi considerarea necesară acordată prezumţiei de nevinovăţie, instanţa de apel, luând în examinare din oficiu măsura arestării preventive dispusă faţă de acest inculpat a făcut o atentă şi corectă analiză a condiţiilor de fond ce trebuie îndeplinite pentru dispunerea şi menţinerea unei astfel de măsuri restrictive de libertate.
Şi desigur, având în vedere chiar şi o soluţie de condamnare care nu este definitivă, instanţa a constatat existenţa indiciilor temeinice care îndreptăţesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a constituit un grup infracţional în scopul traficului de migranţi, infracţiuni de care este acuzat şi condamnat; sub acest aspect, probatoriul administrat a fost amplu prezentat şi minuţios evaluat prin încheierea recurată cu trimitere la pericolul concret pentru ordinea publică ce rezultă din natura faptelor dar şi prin sentimentul de insecuritate creat în rândul membrilor societăţii.
Aceste motive au determinat instanţa să constate că se menţin temeiurile de fapt şi de drept care au făcut necesară dispunerea acestei măsuri restrictive de libertate, măsură pe care Înalta Curte o apreciază proporţională şi necesară şi la acest moment în raport de toate datele prezentate, neconstatându-se motive de revocare sau înlocuirea ei.
Pe cale de consecinţă, încheierea atacată va fi menţinută, ca legală şi temeinică, prin respingerea recursului declarat de inculpat potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.P. împotriva încheierii din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 14722/63/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4283/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4295/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
