ICCJ. Decizia nr. 803/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 803/2009
Dosar nr. 1982/1/2009
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea dată în Şedinţa publică din 13 februarie 2009 a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor M.E., fiul lui I. şi O., născut la data de 24 martie 1988, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 206/UP din 8 octombrie 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul de urmărire penală nr. 1035/P/2008 şi I.E., fiica lui N. şi E., născută la data de 12 aprilie 1986, arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 204/UP din 8 octombrie 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul de urmărire penală nr. 1035/P/200.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor, impun în continuarea privarea de libertate şi în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile nu sunt fondate.
Temeiul legal al măsurii arestării preventive este art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile impuse de acest text de lege, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile comise, este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor, prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, rezultă din natura infracţiunilor, modalitatea concretă de săvârşire a acestora şi gradul de pericol social al faptelor.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că temeiurile care au determinat aretarea impun în continuare privarea de libertate şi a menţinut arestarea preventivă.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţiila cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.E. şi M.E. împotriva încheierii din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 41395/3/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 812/2009. Penal → |
|---|
