ICCJ. Decizia nr. 735/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 735/2009
Dosar nr.2120/99/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 845 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului laşi, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.O. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. Nicolae Oblu (fostul Spital Clinic de Urgenţă Sfânta Treime) daune materiale în cuantum de 205,95 lei şi părţii civile Serviciul de Ambulantă al Judeţului laşi daune materiale în cuantum de 337 lei.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi a fost trimis în judecată inculpatul C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 13 mai 2006 inculpatul s-a ocupat de însămânţarea culturilor de cereale din grădina locuinţei tatălui său, timp în care a consumat băuturi alcoolice. Şi C.N., tatăl a consumat băuturi alcoolice la mai multe magazine din sat.
După ce inculpatul a terminat de însămânţat cereale, a mers la locuinţa tatălui său pentru a se odihni.
Din cauza faptului că uşa camerei unde acesta dormea de obicei era încuiată, a mers la tatăl său şi i-a cerut să deschidă lacătul ce asigura acea încăpere.
C.N., tatăl a început să îi aducă injurii fiului său şi între aceştia a avut loc o altercaţie, iar inculpatul I-a împins pe tatăl său care a căzut în faţa uşii, de la înălţimea prispei.
Imediat după aceasta, inculpatul i-a aplicat tatălui său câteva lovituri cu pumnii, l-a prins de gât şi l-a târât în camera unde acesta dormea, după care a mers şi s-a culcat în camera sa.
La puţin timp după aceasta, victima a fost găsită de martorii M.A.E. şi fratele său, M.P.J.
Cei doi martori au început să-i acorde primul ajutor, întrucât prezenta urme de violenţă pe faţă şi cap şi fiind întrebată ce s-a întâmplat, victima a afirmat că „a fost lovit de fiul său".
Cei doi martori vizitau frecvent victima, care în mai multe rânduri, i-au spus că fiul său l-ar fi lovit. Imediat martora M.A.E. a mers la martora B.D.I. căreia i-a spus că numitul C.N. este bătut, se află într-o stare gravă la domiciliul său şi a solicitat să fie anunţată salvarea.
Victima a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic de Urgenţă Sfânta Treime laşi, iar ulterior a decedat.
Această situaţie de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de sesizare;
- proces-verbal de cercetare la fata locului şi planşe foto;
- acte medicale aparţinând victimei C.N.;
- raport de constatare medico-legală;
- declaraţiile inculpatului;
- declaraţiile martorilor M.P., B.D., M.A.E., B.D.I., S.D. şi C.E.
- raport de constatare tehnico-ştiinţifică.
În cursul judecăţii au fost audiaţi inculpatul C.N. şi martorii B.D., S.D., C.E., C.O., L.C., B.D.I., M.P.J. şi s-a dat citire declaraţiei date de martora M.A.E. în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii că, în 13 mai 2006, în urma refuzului tatălui său de a-i descuia camera în care locuia, l-a îmbrâncit şi acesta a căzut la pământ, iar când l-a ridicat pentru a-l transporta în camera sa, l-a lovit de câteva ori cu genunchiul. După ce a reuşit să îl aşeze în patul său, inculpatul a mers să se culce, fiind trezit din somn mai târziu de martorii M.A. şi M.P., care i-au spus că au chemat salvarea pentru tatăl său.
În urma loviturilor aplicate în 13 mai 2006 de inculpatul C.N., tatăl său, C.N. a suferit un traumatism toracic şi cervical cu fracturi costale şi infiltrat cervical anterior care, pe fond de pneumome bacteriană abcedată, a dus la decesul acestuia.
Între fapta inculpatului C.N. şi decesul tatălui său există raport de cauzalitate care nu este întrerupt de pneumonia bacteriană abcedată preexistentă traumatismului toracic, deoarece fără activitatea infracţională a inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs.
Fapta inculpatului C.N. care, în ziua de 13 mai 2006, a lovit pe tatăl său, provocându-i astfel un traumatism toracic şi cervical ce a condus la moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, se reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei depăşi te, având reprezentarea clară a faptei sale, însă fără a prevedea rezultatul socialmente periculos al faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, gradul concret de pericol social, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, reţinându-se lipsa antecedentelor penale, dar şi conduita procesuală sinceră.
Faţă de ansamblul acestor criterii, Tribunalul a constatat că formarea unei noi atitudini a inculpatului faţă de valorile sociale ocrotite de norma penală se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.
Sub aspectul laturii civile, se reţine că prin fapta sa culpabilă inculpatul a provocat părţilor civile Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. Nicolae Oblu şi Serviciului de Ambulanţă al Judeţului laşi un prejudiciu material cert constând în cheltuielile efectuate cu acordarea asistentei medicale victimei, Tribunalul obligându-l pe inculpat la acoperirea acestui prejudiciu.
În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea a fost apelată de inculpatul C.N. şi criticată pentru netemeinice.
Inculpatul a solicitat o pedeapsă mai blândă şi o altă modalitate de executare, având în vedere circumstanţele reale şi personale.
Prin Decizia penală nr. 51 din 13 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
A fost obligat apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel a reţinut că în cauză, instanţa de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art. 63 C. proc. pen.
Coroborând procesul verbal de sesizare, procesul verbal - de cercetare la faţa locului şi plantele foto, actele medicale ale victimei şi raportul de constatare medico-legală, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor B.D., M.A.E., B.D.I., S.D. şi C.E., rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului C.N. care, la data de 13 mai 2006, l-a lovit pe C.N., tatăl său, producându-i un traumatism toracic şi cervical cu fracturi costale şi infiltrat cervical anterior, leziuni care, pe fondul pneumoniei bacteriene abcedate, au condus la deces.
Este adevărat că pneumonia bacteriană abcedată de care suferea victima era preexistentă traumatismului cauzat de inculpat, dar actele medicolegale concluzionează asupra existenţei legăturii de cauzalitate între activitatea infracţională şi moartea victimei.
În apel, la solicitarea inculpatului a fost audiat martorul Z.M., martor care a relatat despre existenţa unei stări conflictuale mai vechi între inculpat şi victimă.
Din probele dosarului nu rezultă, însă, existenţa provocării, aşa cum solicită inculpatul, dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., nefiind incidente în cauză.
În considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât şi de cele care o atenuează, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, aşa încât critica ce vizează netemeinicia este nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N., solicitând atât prin motivele scrise, cât şi cu ocazia dezbaterilor redozarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia (aplicarea art. 861 C. proc. pen.).
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput şi analizat atât de către instanţa de fond, cât şi de cea de apel, reţinându-se întemeiat săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în condiţiile în care acesta nu a contestat săvârşirea faptei, în materialitatea sa.
Sub aspectul sancţiunii ce i-a fost aplicată, Curtea apreciază că aceasta reflectă criteriile de individualizare prevăzute de lege, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, astfel încât criticile inculpatului nu sunt fondate.
Circumstanţele personale favorabile acestuia (se află la primul contact cu legea penală, are un copil minor, beneficiază de caracterizări favorabile din partea comunităţii în care locuieşte şi munceşte, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului) au fost avute în vedere, alături însă şi de gradul de pericol social concret al faptei comise, determinat de împrejurările în care fapta a fost comisă (victima conduitei violente a inculpatului fiind chiar tatăl său în vârstă de 69 de ani, între cei doi având loc anterior dese conflicte, pe fondul consumului de alcool), ca şi de conduita indiferentă a inculpatului imediat după agresarea părţii vătămate (el ducându-se să se culce, fără a acorda vreun ajutor acesteia).
În funcţie de aceste criterii, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă aptă să asigure atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare (privare de libertate) reeducarea sa, cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, neexistând motive care să justifice clemenţa instanţei de recurs.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 51 din 13 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1458/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 150/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
