ICCJ. Decizia nr. 4252/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4252/2009
Dosar nr. 9853/1/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 403 din 22 mai 2009, Judecătoria Sectorului VI Bucureşti, secţia penală, în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 40 C. pen. raportat la art. 80 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul T.S.D. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 229/2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti rămasă definitivă prin neapelare, şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 9 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iunie 2006 la 14 februarie 2007 şi de la 20 februarie 2009 la zi.
A luat act că partea vătămată M.R. a renunţat la judecarea acţiunii civile.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 200 lei, obţinută din valorificarea bunului sustras.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.S.D., care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 574/A din 26 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat că fapta a fost săvârşită cu vinovăţie respectiv cu intenţie directă prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., inculpatul sustrăgând bunul pentru a şi-l însuşi pe nedrept şi a folosit ameninţarea pentru a atinge acest rezultat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.S.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 2678/303/2009 (2676/2009).
La termenul de judecată din data de 30 noiembrie 2009, potrivit art. 3002 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti învestită cu recursul inculpatului a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia şi prin încheierea din 30 noiembrie 2009 a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive, măsură care a fost menţinută.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, susţinând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii şi că se impune revocarea arestării preventive.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. ";încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac";.
Având în vedere că încheierea prin care s-a menţinut starea de arest a inculpatului de către Curtea de Apel Bucureşti este o hotărâre pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul T.S.D. împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.S.D. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2678/303/2009 (2676/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4302/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 507/2009. Penal → |
|---|
