ICCJ. Decizia nr. 745/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.745/2009
Dosar nr. 1833/1/2009
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1592/113/2008, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor M.L., B.M. şi M.T. în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpaţii au fost condamnaţi în fond la pedepse privative de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 24, 25 şi 27 din Legea nr. 365/2002, iar împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel inculpaţii.
Instanţa de apel a constatat că dispoziţia de menţinere a măsurii arestării preventive este legală şi că această măsură este în continuare necesară în cauză pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Astfel, în cauză a fost pronunţată o hotărâre de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunile de săvârşirea cărora sunt acuzaţi, hotărâre care chiar dacă nu se bucură de autoritatea lucrului judecat. A menţionat existenţa la dosar a unor probe care susţin acuzaţiile aduse inculpaţilor.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a constatat că infracţiunile pentru care sunt acuzaţi inculpaţii aduc o atingere severă securităţii sistemului bancar şi încrederii populaţiei în siguranţa tranzacţiilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice şi impun, pentru menţinerea unui climat de securitate socială, luarea şi menţinerea unor măsuri preventive ferme faţă de persoanele judecate pentru comiterea faptei.
În plus, s-a constatat că inculpaţii sunt arestaţi de la data de 28 aprilie 2008, astfel încât nu se poate considera că detenţia preventivă a depăşit un termen rezonabil, dată fiind complexitatea specifică cauzei şi faza procesuală în care acesta se află.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.L., solicitând cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.L. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de falsificare, deţinere şi punere în circulaţie de instrumente de plată electronică, de deţinere de echipamente hardware sau software pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice şi de utilizare a instrumentelor de plată electronică, inclusiv date de identificare care permit utilizarea acestora fără consimţământul titularului de cont, prevăzute de art. 24, 25 şi 27 din Legea nr. 365/2002.
Temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel pe rolul căreia cauză se află în prezent.
Astfel, în condiţiile în care inculpatul este deja condamnat în primă instanţă, există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce aduc atingere securităţii sistemului bancar şi încrederii populaţiei în siguranţa tranzacţiilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice şi care justifică, prin natura lor şi modalitatea în care se reţine că ar fi fost comise, aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aceste condiţii, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva încheierii din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1592/113/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 560/2009. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 975/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
