ICCJ. Decizia nr. 822/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 822/200.
Dosar nr. 2423/1/200.
Şedinţa publică din 23 aprilie 2009
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Prin cererea formulată la data de 2 aprilie 2008 petentul A.I., domiciliat în municipiul Arad, judeţul Arad a solicitat revizuirea deciziei nr. 338 din 18 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în dosarul nr. 2520/1/2007 – în calitate de instanţă de recurs – cu motivarea că „este lovită de nulitate prin aplicarea prevederilor art. 185 C. proc. pen., datorită încălcării prevederilor art. 310 pct. 2 din acelaşi cod, situaţie în care se aplică prevederile art. 52(48) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI" [prin Decizia amintită a fost respins ca nefondat recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 16 februarie 2007 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce a respins ca inadmisibilă plângerea în baza art. 222 C. proc. pen., formulată de acelaşi titular împotriva procurorului D.O. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 189 C. pen., constatându-se nulitatea actului de sesizare în raport cu dispoziţiile art. 221 şi urm. C. proc. pen.].
Cererea amintită a fost înregistrată ca atare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, şi a format obiectul dosarului nr.3051/1/2008 cu termen de judecată, în condiţiile art. 291 C. proc. pen., pentru data de 7 iulie 2008.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, prin încheierea nr. 454 din 7 iulie 2008 a admis excepţia necompetenţei funcţionale în judecarea cererii de revizuire invocată de procuror, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea sa spre soluţionare secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art. 401 C. proc. pen., în care se prevede „competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă".
După înregistrarea sa pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub numărul de dosar 7727/1/2007, cererea de revizuire a fost trimisă pentru efectuarea actelor de cercetare prealabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen. – Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – fiind restituită cu concluziile aferente astfel cum acestea au fost formulate prin referatul nr. 5492/1214/III/6/2009 din 12 martie 2009 al Secţiei judiciare, Serviciul judiciar penal din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A fost stabilit termen de judecată cu citarea petentului pentru examinarea în principiu a cererii de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 C. proc. pen.
2. Cererea de revizuire în cauză este inadmisibilă, în acelaşi sens fiind formulate concluzii de procuror prin referatul nr. 5492/1214/III-6/2009, urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 403 raportat la art. 394 C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti definitive, pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen. – unde sunt reglementate limitativ cazurile de exercitare a acestei căi de atac, revizuirea poate fi cerută numai atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia".
Din conţinutul dispoziţiilor legale precizate - cât şi din precizările făcute în alin. (2)-(4) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire - rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare"; tot astfel, prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea „constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice"; în fine, pentru cazul „când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia" - în art. 394 alin. (4) C. proc. pen. s-a prevăzut - că „toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă, că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
În speţă, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor/ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de procedură s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen./respectiv condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 338 din 18 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de nouă judecători, cerere formulată de petiţionarul A.I..
Obligă revizuientul petiţionar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4301/2009. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 879/2009. Penal → |
|---|
