ICCJ. Decizia nr. 914/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.914/200.
Dosar nr. 2824/1/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Prin plângerea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 martie 2009, petiţionarul A.I. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 1175/P/2008 din 12 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (6)şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) de către magistratul S.M.S., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, întrucât fapta nu există.
2. Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că, prin plângerea înregistrată la data de 23 septembrie 2008, petentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia dispusă de către sus-numitul magistrat, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, nr. 710/P/2008, arătând că „a înserat, în această rezoluţie, o mulţime de falsuri intelectuale pentru a justifica soluţia dată".
Astfel, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, nr. 710/P/2008 din 28 august 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul P.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constatându-se că, în cauză nu există indicii privind săvârşirea faptelor reclamate de către petentul A.I.
După cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, soluţia a fost dispusă pe considerente juridice clare, bine determinate, în cauză nefiind săvârşit niciun fals intelectual. Mai mult, prin rezoluţia nr. 9279/5493/II-2/2008 din 3 octombrie 2008, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 710/P/2008, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Faţă de cele mai sus expuse, procurorul a constatat că în cauză nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni de către procurorul S.M.S., întrucât împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţia dispusă prin rezoluţia nr. 710/P/2008 din 28 august 2008 nu poate conduce la concluzia că sus-numitul magistrat-procuror a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
A mai reţinut că, în legislaţia română, verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de către magistraţii procurori se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu prin repunerea lor în discuţie în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.
3. Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 2527/1243/ll-2/2009 din 16 martie 2009 dată de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. În motivarea plângerii înregistrate la instanţă la data la data de 30 martie 2009, petentul a arătat că plângerile formulate la parchet au fost respinse fără a fi cercetate susţinerile sale iar procurorii refuză să constate infracţiunile reclamate, comise de magistraţi.
Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 1175/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, Curtea constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
Referitor la rezoluţia nr. 1175/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, ce face obiectul plângerii în prezenta cauză, Înalta Curte constată că procurorul a apreciat în mod corect că, prin soluţia dispusă într-o cauză penală în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în limitele competenţelor stabilite prin lege, magistratul - procuror intimat nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în motivarea soluţiei menţionând argumentele pe care Ie-a avut în vedere pentru a dispune, fără a se putea afirma că acestea realizează conţinutul infracţiunii de fals intelectual.
În concret, prin rezoluţia nr. 710/P/2008 din data de 28 august 2008, intimata - procuror a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul P.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constatând că, în cauză, nu există indicii privind săvârşirea faptelor reclamate de către petent.
Înalta Curte constată că, în mod corect, procurorul a apreciat că intimata magistrat - procuror nu se face vinovată de săvârşirea vreunei fapte penale, respectiv a infracţiunii de fals intelectual, după cum apreciază petentul, întrucât în legătură cu modul de soluţionare a unor lucrări penale, în virtutea atribuţiilor de serviciu, în principiu, procurorii nu pot fi traşi la răspundere penală, în lipsa unor indicii infracţionale, iar soluţiile de netrimitere în judecată pot fi cenzurate doar pe calea controlului judecătoresc, în procedura plângerii formulate în baza dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen.. Cum, în speţă, petentul a uzitat de această procedură, nu poate recurge la calea plângerii penale împotriva magistraţilor - procurori, în lipsa oricăror indicii privind săvârşirea de către aceştia a unor fapte penale, doar pentru a aborda o altă cale de retractare a acestei hotărâri.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi prevederile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petentului A.I. şi, pe cale de consecinţă, va menţine rezoluţia atacată, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 1175/P/2008 din 12 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 880/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 938/2009. Penal → |
|---|
