ICCJ. Decizia nr. 895/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 895/2009
Dosar nr. 2197/1/200.
Şedinţa publică din 12 martie 200.
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, învestită cu judecarea apelului declarat, printre alţii, de inculpatul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 19 martie 2007 a Tribunalului Olt, a dispus, în baza art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 37 lit. b) teza a treia C. pen. şi art. 126 lit. b) C. pen., formulată de inculpat, ca inadmisibilă.
S-a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepţia de neconstituţionalitate invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât dispoziţiile prevăzute de art. 126 lit. b) C. pen., criticate ca fiind neconstituţionale nu sunt incidente în cauză, iar contradicţia dintre acest text de lege şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (starea de recidivă reţinută pentru inculpat) nu are vreo legătură cu soluţionarea cauzei, nici chiar prin raportare la art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie.
S-a mai reţinut că, în realitate, autorul excepţiei nu critică art. 37 C. pen., ci este nemulţumit de reţinerea stării de recidivă prin actul de sesizare, ceea ce, în opinia sa, îi încalcă accesul liber la justiţie.
Împotriva încheierii sus-menţionate, inculpatul a declarat recurs.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că încheierea atacată este legală şi temeinică şi, pe cale de consecinţă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate invocată de inculpat este inadmisibilă.
Examinând excepţia invocată de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită una dintre cerinţele cumulative impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul ca excepţia de neconstitutionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În cauză, dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 126 lit. b) C. pen., invocate de inculpat ca fiind neconstituţionale, întrucât ar fi contradictorii şi redactate neclar şi că, în acest fel, ele ar permite judecătorilor aprecieri subiective pentru stabilirea diferenţiată a modului de reţinere a stării de recidivă, prin substituirea legiuitorului, încălcându-se astfel drepturile personale ca urmare a înlăturării posibilităţii de invocare şi apreciere a textului mai favorabil, nu au legătură cu soluţionarea apelului inculpatului, întrucât modalitatea de stabilire a incidenţei unor instituţii penale, cum sunt recidiva sau prescripţia executării pedepsei, nu face obiectul investirii instanţei de apel.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat P.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.C. împotriva încheierii din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 883/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 896/2009. Penal → |
|---|
