ICCJ. Decizia nr. 903/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 903/2009
Dosar nr. 1991/85/2007
Şedinţa publică din 13 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul, în calitate de administrator al SC I.S. SRL a folosit şi a stocat în format digital în cadrul societăţii, programul de calculator fără acordul titularului de drepturi, a închiriat calculatoarele fundaţiei pe care o coordona către diverse persoane fizice în scopul rulării programelor reproduse pe acestea şi fără a avea consimţământul titularilor de drepturi şi că a vândut sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fără consimţământul titularilor de drepturi.
Prin sentinţa penală 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu s-a dispus:
- achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c). C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că prin probele administrate nu s-a făcut dovada că această faptă a fost săvârşită de inculpat, iar acţiunea penală se poate exercita doar împotriva celui care a săvârşit infracţiunea;
- achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a). rap. la art. 10 lit. d). C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 33 lit. a). C. pen., reţinându-se că deşi inculpatul ar fi vândut un calculator cu soft preinstalat, fără a avea licenţă, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi implicat în instalarea soft-ului personal, sau că ar fi dat cuiva indicaţii în acest sens, şi prin urmare, faptei îi lipseşte intenţia;
- achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d). C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 33 lit. a). C. pen., reţinându-se de asemenea că faptei îi lipseşte latura subiectivă, întrucât inculpatul nu a avut cunoştinţă despre împrejurarea că pe calculatoarele fundaţiei sunt reproduse programe fără licenţă şi nici nu a realizat vreun profit personal în urma acestor închirieri.
Urmare a soluţiilor de achitare pronunţate de instanţa de fond, în temeiul prev. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a respins şi acţiunea civilă formulată de partea civilă M.C.
Apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 75 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 78/A din 11 septembrie 2008.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi partea civilă M.C.
În susţinerea recursului său, Parchetul a invocat art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constând în comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare. S-a susţinut în recurs că, din probele administrate rezultă că inculpatul avea calitatea de asociat unic şi administrator al SC I. SRL, fiind singura persoană cu drept de decizie în firmă, calitate în care a achiziţionat licenţe de programe în mod separat de componente hard şi a dispus decontarea facturilor prin care s-au achiziţionat acestea, astfel încât, în mod cert, acesta cunoştea diferenţa şi sensul unei componente hard sau a unei componente soft.
Din declaraţiile martorului M.C. şi ale inculpatului rezultă că martorul i-a solicitat inculpatului să-i vândă un calculator pe care să instaleze programele necesare vizionări şi ascultării de fişiere multimedia (filme şi muzică). În faţa instanţei de fond, inculpatul şi-a modificat declaraţia, în sensul că el a solicitat reprezentanţilor firmei X.T.C., de la care a comandat să configureze un calculator cu componentele hardware capabile să ruleze filme, muzică etc., în scopul de a induce în eroare instanţa de judecată. Cu toate acestea, prin dispoziţia dată, este evident că inculpatul avea reprezentarea că se vor instala de către angajaţi programe fără licenţă şi prin urmare că se încalcă legea dreptului de autor, astfel încât, se face vinovat de distribuire de mărfuri pirat, în scop comercial.
Apărarea inculpatului, luată în considerare ca fiind credibilă, de către cele două instanţe, în sensul că nu a avut cunoştinţă despre faptul că sistemele de calcul vândute prin firma pe care o administra se vând cu programe instalate fără licenţă şi de evidentă rea-credinţă.
Nu se poate accepta o astfel de apărare, deoarece inculpatul în calitatea sa de administrator este direct răspunzător pentru activitatea firmei, astfel încât, are obligaţia să depună diligentă, în desfăşurarea activităţii în limite legale şi pentru că era singura persoană interesată material în numărul de vânzări în condiţii cât mai atractive pentru clienţi, respectiv, în vânzarea de calculatoare cu programe instalate, la un preţ care nu include şi valoarea licenţei pentru aceste programe.
Este lipsit de sens, să se creadă că nişte simpli angajaţi ai firmei, ar instala din proprie iniţiativă, fără dispoziţia administratorului, programe pe calculatoarele vândute clienţilor, aşa cum au apreciat instanţele de fond şi de apel.
Prin urmare, s-a apreciat că vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1366 alin (2) din Legea nr. 8/1996 a fost pe deplin dovedită.
Cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 1399 şi ale art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, s-a arătat că din probatoriul administrat s-a făcut dovada săvârşirii acestor infracţiuni de către inculpat, cu vinovăţie.
În cauză, s-a constatat că atât pe calculatoarele SC I. SRL cât şi pe cele aparţinând Fundaţiei G.C.M. erau instalate programe de calculator fără licenţă, iar inculpatul administra ambele societăţi.
Chiar dacă, în cauză, nu s-au putut stabili persoanele care au instalat programele pe calculatoarele aparţinând atât societăţii cât şi fundaţiei, inculpatul în calitatea sa de preşedinte şi administrator de drept al acestora, prin faptul că nu a luat măsuri active pentru intrarea în legalitate, fie prin achiziţionarea licenţelor pentru programe, fie prin desemnarea unui angajat cu cunoştinţe în domeniu care să verifice legalitatea instalării şi utilizării programelor pentru calculator, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
În sensul Legii nr. 8/1996 modificată, art. 143 prin „închiriere" se înţelege „punerea la dispoziţie spre utilizare pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial, direct sau indirect".
Or, în speţă, programele pentru calculator au fost puse la dispoziţie pentru o perioadă limitată cursanţilor, ele fiind instalate, stocate şi rulând pe calculatoarele pe care aceştia desfăşurau activităţi de învăţare, pentru aceste cursuri, percepându-se taxe de şcolarizare, astfel, încât închirierea programelor pentru învăţare se realiza contra unui avantaj economic.
Din programa didactică pentru modulul de informatică, pentru şcoala postliceală de informatică, disciplina Sisteme de operare, anul I rezultă că exista obligaţia de predare a sistemului de operare W.(98, M.E., 2000 şi X.P.) programe ce au fost depistate de organele de poliţie ca fiind instalate pe calculatoarele aparţinând fundaţiei şi închiriate în vederea desfăşurării cursurilor.
În raport cu cele arătate, în recurs s-a apreciat că dacă s-ar fi făcut o analiză obiectivă a tuturor aspectelor rezultate din probatoriul administrat, instanţele nu ar fi reţinut o stare de fapt eronată, ci una conformă cu probele, care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată .
Faţă de cele arătate, subzistând motivul de recurs precizat, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei, pronunţându-se o soluţie de condamnare a inculpatului.
Numita M.C., în recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a invocat motivele de recurs prev. de art. 3859, alin. (1), pct. 10,17 şi 18 C. proc. pen. .
În motivarea recursului s-a arătat că „ Nici un calculator nu poate funcţiona fără sistem de operare (cum ar fi M.W., L. etc.) Nici un alt fel de program pentru calculator (cum sunt aplicaţiile pentru redactare de documente - Office pentru vizionare de filme sau pentru a asculta muzică – M.P., W., B.S.P. etc., jocurile pentru calculator) nu pot rula pe un calculator dacă pe acel calculator nu se află un sistem de operare, adică un sistem de bază.
I. Pentru faptele de pre-instalarea de programe pentru calculator fără licenţă pe calculatoarele vândute prin SC I. SRL şi apoi de distribuire a acestor programe fără licenţă ( care constituie „mărfuri pirat" în înţelesul art. 1396 alin. (8) din Legea nr. 8/1996) către clienţii cumpărători de calculatoare de la SC I. SRL
Instanţa de fond a pronunţat în mod greşit achitarea inculpatului Luca Ioan pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
S-a spus că instanţa a apreciat greşit că faptei îi lipseşte un element constitutiv al infracţiunii şi că „inculpatul nu a avut reprezentarea sau conştiinţa caracterului şi a urmărilor faptei, cât şi voinţa de a o săvârşi". Pe baza declaraţiei martorului B.C.I. s-a arătat că din moment ce anterior se comandau, pentru a fi vândute, calculatoarele cu licenţe, este evident că inculpatul L.I. cunoştea faptul că pentru a fi utilizate legal programele de calculator, necesită licenţe.
În sfârşit se critică nediscutarea în considerente a infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, respectiv, a faptei de instalare si stocare de programe pentru calculator fără licenţă pe calculatoarele vândute clienţilor-cumpărători de la SC I. SRL.
Conchizând asupra hotărârii atacate, partea civilă a arătat că din întreaga motivare a hotărârii rezultă că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, atât situaţia de fapt învederată de partea civilă şi rezultă din rechizitoriu şi probatoriul administrat, cât şi argumentele de drept aduse în sprijinul învinuirii şi a acţiunii civile, ceea ce a condus, la o soluţie netemeinică şi nelegală.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de partea civilă M.C., în raport de probele dosarului, Curtea constată că, acestea sunt întemeiate.
Într-adevăr, analiza celor două recursuri, în raport, nu numai de probatoriul cauzei, dar şi de soluţiile pronunţate prin cele două hotărâri, date în cauză, demonstrează că, aşa cum a arătat Parchetul, dar mai ales, partea civilă, hotărârile sunt supuse casării, conform art. 3859 alin. (4) pct. 10,17 şi 18 C. proc. pen., în sensul că: instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului; a dat faptei, o altă încadrare juridică şi a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţe, pronunţarea unor soluţii de achitare.
Astfel, instanţa a pronunţat hotărâri criticabile sub aspectul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., nedispunând, în considerente şi nepronunţându-se prin dispozitiv asupra infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, constând în fapta de instalare şi stocare de programe pentru calculator, fără licenţă, pe calculatoarele vândute clienţilor, cumpărători, de la SC I. SRL, când n-a analizat şi nu s-a pronunţat, asupra probelor invocate în rechizitor şi de partea civilă şi când, interpretându-le trunchiat ori superficial, a ajuns, la soluţiile de achitare, întemeiate pe art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Instanţa a pronunţat hotărâri criticabile sub aspectul art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. atât atunci când nu a reţinut ca infracţiune distinctă, cu încadrarea juridică corespunzătoare, a faptei asupra căreia a omis a se pronunţa, aşa cum, deja, am arătat, când şi atunci când instanţa a omis să pună în discuţia părţilor cazul infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 şi a alin. (3) C. proc. pen., activitatea desfăşurată de inculpat, fiind, fără discuţie, o activitate comercială.
În sfârşit hotărârile sunt criticabile şi, pe cale de consecinţă, casabile şi pentru că soluţiile de achitare pronunţate, sunt rezultatul unei erori grave de fapt a instanţei, în aprecierea, coroborarea şi interpretarea faptelor şi probelor dosarului, cu consecinţa reţinerii greşite a lipsei caracterului penal al faptelor şi a lipsei tragerii la răspundere penală a inculpatului, deşi a comis, cu intenţie, faptele ce i se impută.
Faţă cu cele arătate, Curtea, admiţând cele două recursuri împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală va trebui să caseze Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu.
Casarea se va face, conform art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, pentru a da posibilitatea inculpatului de a se apăra, în raport de încadrările juridice ale faptelor imputate şi a nu-l lipsi de vreun grad de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării, se va audia, inculpatul cu privire la fiecare dintre faptele ce i se impută şi se vor avea în vedere, toate motivele de recurs, invocate de parchet şi partea civilă.
În cauză, prezentându-se apărător ales, se va achita onorariul parţial, în cuantum de 25 lei, pentru avocatul desemnat din oficiu, ce se va achita din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de partea civilă M.C. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu şi, trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va achita din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 902/2009. Penal. Infracţiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 916/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
