ICCJ. Decizia nr. 1356/2009. SECTIA PENALĂ -. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ -
Sentinţa nr. 1356/2009
Dosar nr. 3173/1/2009
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 noiembrie 2007 petiţionarul R.A.T. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva procurorului S.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi purtare abuzivă, prevăzute de art. 246 şi art. 250 alin. (1) C. pen., susţinând că acesta, în cursul urmăririi penale efectuate în Dosarele nr. 284/P/2007 şi nr. 315/P/2007 a folosit „cuvinte şi expresii jignitoare, urlete şi ameninţări cu scopul de a obţine probe în sprijinul acuzării” şi a încălcat mai multe prevederi ale Codului de procedură penală. A mai susţinut că în mod abuziv şi tendenţios procurorul reclamat a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa.
Prin rezoluţia nr. 1547/P/07 din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 250 alin. (1) C. pen., faţă de procurorul Cercel Saşa din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, întrucât în raport cu toate aspectele prezentate, nu se poate reţine săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală de către procurorul reclamat prin adoptarea unei maniere incisive de efectuare a anchetei.
Împotriva soluţiei procurorului, petiţionarul s-a adresat cu plângere procurorului şef al Secţiei urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin rezoluţia nr. 1691/933/II/2/2009 din 4 martie 2009, a dispus respingerea, ca neîntemeiate a plângerilor petiţionarilor R.A.T. şi B.P.T. formulate împotriva soluţiei dispusă în Dosarul nr. 1574/P/07 al Secţiei urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatându-se că din examinarea actelor din dosar, a rezultat că, în cauză nu există indicii în sensul săvârşirii de către magistratul menţionat a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., acesta îndeplinindu-şi în mod corect atribuţiile de serviciu, fără a cauza o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
De asemenea, nu se poate reţine în sarcina procurorului S.C. nici săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen., întrucât din verificările efectuate, din actele de la dosar şi potrivit adresei nr. 2489/IJ/985/SIP/07 din 14 februarie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, Serviciul Inspecţie Judiciară pentru procurori, nu au fost constatate nerespectări ale normelor de procedură pe parcursul instrumentării Dosarelor nr. 284/P/07 şi nr. 325/P/07 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul R.A.T. a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar la data de 9 aprilie 2009, a fost înregistrată pe rolul Secţiei penale, sub nr. 3172/1/2009, plângerea formulată de aceasta împotriva rezoluţiei nr. 1574/P/07 din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În motivarea plângerii, petiţionarul a reiterat motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului, respectiv faptul că procurorul C.S. nu a respectat normele procedurale cu ocazia efectuării urmăririi penale în dosarele în care, în mod abuziv, a dispus trimiterea sa în judecată.
A mai susţinut că procurorul reclamat a folosit „cuvinte şi expresii jignitoare la adresa sa, a celorlalţi inculpaţi şi a martorilor apărării, a făcut aprecieri personale la adresa sa, a amendat în mod abuziv şi tendenţios martorii apărării, i-a pus pe aceştia sub învinuire, a respins în mod abuziv şi tendenţios cererile de probaţiune ale martorului/învinuit P.V., a efectuat ascultări colective de martori şi părţi vătămate, a încercat să-i determine pe martori să-şi modifice declaraţiile sau să declare trunchiat, i-a cercetat abuziv şi nelegal pe învinuiţii P.V., V.F. şi B.P., iar la prezentarea pentru recunoaşterea din grup a refuzat să facă anumite menţiuni în procesul-verbal privind desfăşurarea acesteia.
Plângerea este nefondată.
Analizând rezoluţiile atacate prin prisma celor dintâi motive invocate în plângerea adresată instanţei, Curtea constată că acestea sunt aceleaşi cu cele pe care petiţionarul le-a invocat în plângerea iniţială adresată parchetului.
Ca atare, acestea au fost analizate în cele două rezoluţii prin care s-a dispus motivat, amplu şi temeinic, respingerea lor.
Simpla nemulţumire a petiţionarului faţă de soluţia adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistratului care a dispus-o, activitatea acestuia fără a se situa în afara legii penale şi fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.
De altfel, petiţionarul a avut posibilitatea formulării cererilor şi apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în faţa instanţelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a şi uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.
Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., reprezintă un drept procedural al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea soluţiilor.
Cât priveşte restul motivelor invocate, reprezentând faptul că a amendat în mod abuziv şi tendenţios martorii apărării, i-a pus pe aceştia sub învinuire, a respins în mod abuziv şi tendenţios cererile de probaţiune ale martorului/învinuit P.V., a efectuat ascultări colective de martori şi părţi vătămate, a încercat să-i determine pe martori să-şi modifice declaraţiile sau să declare trunchiat, i-a cercetat abuziv şi nelegal pe învinuiţii P.V., V.F. şi B.P., iar la prezentarea pentru recunoaşterea din grup a refuzat să facă anumite menţiuni în procesul-verbal privind desfăşurarea acesteia, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, este de esenţa principiului independenţei procurorului dreptul acestuia de a planifica ancheta penală, de a dispune asupra succesiunii administrării probelor, a importanţei şi semnificaţiei materialului probator, toate actele sale fiind supuse controlului judecătoresc.
Ca atare, faţă de cele arătate, se constată că cele două rezoluţii dispune în cauză, respectiv rezoluţia nr. 1574/P/07 din 15 ianuarie 2009 şi rezoluţia nr. 1691/933/II/2/09 din 4 martie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sunt legale şi temeinice, fără a se impune desfiinţarea lor.
Aşa fiind, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge,m ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.A.T. împotriva rezoluţiei nr. 1574/P/2007 din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o va menţine.
Potrivit dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.A.T. împotriva rezoluţiei nr. 1574/P/2007 din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1373/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
