ICCJ. Decizia nr. 1373/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 1373/2009

Dosar nr. 2723/1/2009

Şedinţa publică din 15 iulie 2009

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia nr. 74/P/2008 din 29 decembrie 2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, în temeiul art. 10 lit. a) şi d) din C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de general brigada medic S.I. pentru fapta prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul - în urma efectuării actelor premergătoare - a reţinut următoarele:

1. Prin plângerea penală adresată Secţiei Parchetelor Militare, col. medic R.A.E. a declarat că la data de 21 august 2008, în cadrul şedinţei ocazionate de sărbătoarea „Zilei medicinii militare”, general medic S.I. a avut faţă de el o atitudine jignitoare, apreciată ca fiind încadrată în prevederile art. 250 alin. (1) C. pen. (fila 1-2).

În acest sens, se precizează că, după epuizarea ordinei de zi, generalul a indicat cu mâna în direcţia locului unde se afla colonel medic R.A.E., afirmând, în esenţă, că acesta reprezintă o ruşine pentru spital, referindu-se la faptul că respectivul fusese respins la un concurs pentru ocuparea postului de şef de lucrări din cadrul catedrei de endocrinologie a U.M.F. „C.D.”.

În opinia petentului, critica generalului de brigadă, medic S.I., era nejustificată, având în vedere că era vorba de un concurs pe linie ştiinţifică, universitară, în care „comisia de specialitate s-a limitat doar la o analiză a dosarelor depuse de participanţi şi nu a procedat la o verificare a competenţelor profesionale ale candidaţilor, fiind vorba despre un grad didactic şi nu despre o funcţie exercitată în spital”, astfel că „înscrierea …. la acel concurs a reprezentat o opţiune personală şi nu a implicat în nici un fel Spitalul Militar Central…” (fila 1).

Colonel medic R.A.E. a susţinut că aprecierile generalului au fost făcute în scopul de a-l jigni şi de a-l discredita în faţa colegilor, urmare a unor plângeri penale şi contestaţii pe care le-a formulat anterior împotriva comandantului, în legătură cu evoluţia sa universitară şi profesională, precum şi a unor sancţiuni disciplinare, dispuse de acesta (fila 1, 2-4).

2. Petentul a mai menţionat că atitudinea pe care generalul a avut-o, faţă de el, este de natură să-l caracterizeze, avându-i ca subiecţi şi pe alţi colegi, cum ar fi medicii lt. colonel Ş.M., lt. colonel T.C.B., generalii (rez.) H.T., B.C. şi C.B. (fila 4-5).

Pentru lămurirea aspectelor reclamate, s-a procedat la audierea col. medic R.A.E., general brigadă (rez.) S.I., col. medic P.O., col. medic C.D., lt. col. D.N., dr. S.C., lt. col. medic T.C.B., lt.col. N.C., lt. col. M.S., col. dr. Ş.M. - indicaţi de petent, precum şi pe col. medic N.O.V., col. dr. B.D., lt.col. P.C. şi mr. V.B., propuşi de intimat şi au fost preluate o serie de documente depuse de părţi.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate au rezultat următoarele:

1. Cu privire la primul aspect al plângerii penale:

La data de 21 august 2008, în amfiteatrul aparţinând Ambulatoriului Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. C.D.”, s-a desfăşurat şedinţa periodică (lunară), convocată de comandantul spitalului, având ca obiect o problematică diversă, cuprinsă în cele 5 capitole înscrise în sinteza şedinţei (aflată la filele 40 şi urm.).

În declaraţia de la filele 7 şi urm., general de brigadă medic S.I., a susţinut că afirmaţiile pe care le-a făcut, cu ocazia şedinţei respective, au legătură cu precizările dintr-o şedinţă anterioară (din luna mai a.c.) şi că acestea s-au dorit a fi doar o informare a personalului cu privire la rezultatul unor concursuri pentru funcţii universitare, el neavând intenţia de a jigni pe col. medic R.A.E.

Intimatul a mai precizat că luările sale de cuvânt, referitoare la acele aspecte, au fost consemnate în sintezele şi procesele verbale ale şedinţelor cu personalul spitalului ce s-au desfăşurat la 30 mai 2008 şi 21 august 2008 (fil.19-28, 29-36, 37-39, 40-46 şi 47-49).

Examinând documentele menţionate, s-a constatat că în sinteza şedinţei din 21 august 2008, întocmită de col. medic P.O. şi lt.col. P.C., la cap. III „ordine cu caracter interior” (fila 44), referitor la aspectele reclamate, s-au consemnat următoarele:

„Informez întregul personal despre rezultatele obţinute de către colegii medici din spitalul nostru şi anume:

- lt.col. Corneci Dan din secţia A.T.I. a obţinut rezultate remarcabile şi a promovat totodată concursul de şef de lucrări, organizat de U.M.F. „C.D.” din cadrul Spitalului Universitar „E.”;

- nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu col. dr. R.A., care s-a prezentat sub orice critică, sub nivelul aşteptărilor, la concursul pentru postul de şef de lucrări, din cadrul Catedrei de endocrinologie din Institutul I.C. Parhon, ţinând cont că este şeful secţiei de endocrinologie în spitalul nostru, de multă vreme.

S-a făcut următoarea precizare de către intimat: în urmă cu câteva luni, când anunţat că U.M.F. „C.D.” scoate la concurs posturi universitare, am insistat şi am stăruit, adresându-mă colegilor medici „de a ataca” aceste posturi, considerând atunci, ca şi acum, că şi în felul acesta contribuim la creşterea prestigiului instituţiei noastre. Totodată, făceam precizarea atunci, şi insist şi acum, ca înainte de a ne angaja la un astfel de concurs trebuie să apreciem că valenţele ce le posedăm sunt reprezentative şi ne vor aduce în postura de câştigător. Astfel este jenant şi greu să îndurăm suferinţa eşecului, riscând totodată să ne punem în postură proastă şi să ştirbim însuşi prestigiul instituţiei noastre.

O menţinere asemănătoare s-a făcut şi în procesul verbal al şedinţei din aceeaşi dată (fila 39).

Parte din martorii audiaţi în cauză, au declarat că nu au fost prezenţi în aulă, în timpul discursului ţinut de comandant, ori la momentul referirilor făcute de acesta, privitor la reclamant (lt. col. medic, D.N., fila 73, It. col. medic, Ş.M., fila 72, mr. V.B., fila 62).

Ceilalţi martori au confirmat realitatea consemnărilor din documentele citate (ori nu au infirmat-o), redând într-o mai mare sau mai mică măsură afirmaţiile generalului de brigadă medic, S.I. şi reacţiile participanţilor.

Astfel, martorii col. medic, C.D. (fila 55-56), lt.col. medic, M.S.C. (fila 60-61), col. medic N.O. (fila 63), lt.col. P.C. (fila 67-71), col. B.D. (fila 57) şi s.c. S.C. (fila 74-75), au apreciat că, în contextul dat, expresiile folosite de comandant la adresa col. medic R.A.E., nu au fost jignitoare sau de natură defăimătoare, martor mr. V.B. (fila 62), nu a observat ca reclamantul să fi fost afectat sau marcat de cele spuse la adresa lui, iar martorii lt. col. N.C. (fila 59) şi lt.col. medic M.S.C. (fila 60-61) nu au remarcat vreo reacţie deosebită din partea participanţilor la şedinţă.

În schimb, martorii lt.col. medic T.C.B. (fila 65) şi col. medic, P.O. (fila 64 - acesta din urmă contrazicând cele consemnate în sinteza şedinţei din 21 august 2008, pe care a semnat-o la rubrica “ întocmit” - fila 46) au declarat că în cadrul şedinţei, general de brigadă, medic S.I. a afirmat, printre altele, că dr. Ranetti a făcut de ruşine spitalul, prin nepromovarea concursului.

Pe de altă parte, declaraţiile martorilor col. medic, C.D. (fila 55) şi lt.col. P.C. (fila 67) sunt de natură să infirme susţinerile reclamantului referitoare la lipsa de justificare a criticilor ce au fost aduse de comandant, dar fiindcă înscrierea sa la acel concurs nu a implicat în nici un fel S.M.C.

În opinia procurorului, analiza probelor administrate în cauză conduce la concluzia că, în contextul atenţionărilor anterioare, din cadrul şedinţei din 30 mai 2008, şi în raport cu rezultatele obţinute de col. medic, R.A.E., în opoziţie cu acelea ale lui lt. col. medic, C.D., o apreciere critică din partea comandantului spitalului nu poate fi considerată ca inadmisibilă.

De asemenea, acelaşi procuror apreciază, cât priveşte modalitatea de exprimare adoptată de general de brigadă medic. S.I., că aceasta poate fi discutabilă, cu osebire din punct de vedere al reclamantului, având în vedere relaţiile existente între cei doi.

În final, se concluzionează că, în raport de actele premergătoare efectuate, aprecierile făcute de general medic, S.I., la adresa col. medic, R.A.E. nu întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., lipsind elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

2.- Procurorul reţine, privitor la comportamentul comandantului Spitalului Clinic Universitar Militar Central Bucureşti, în raporturile de serviciu cu personalul din subordine, cu referire specială la lt.col. medic, Ş.M., lt.col. medic, T.C.B., generalii de brigadă (rez.) medici, H.T., B.C.P. şi C.B. (ultimii doi pensionaţi de mai bine de doi ani, nu mai funcţionează în cadrul spitalului), că general de brigadă medic S.I. a declarat că nu a întrebuinţat faţă de aceştia, în nici o ocazie, expresii jignitoare (fila 7 şi urm.). Declaraţia generalul de brigadă medic, S.I. se coroborează cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, care nu au confirmat că ar fi asistat la comiterea unor fapte de natura celor sesizate de colonel medic, R.A.E., ori că ar fi fost subiectul unor astfel de acţiuni (fila 55-75).

Reţine de asemenea procurorul, din verificarea evidenţelor penale ale Secţiei Parchetelor Militare, că în ultimii 5 ani, exceptând prezentul dosar, împotriva generalului de brigadă, medic, S.I. au fost înregistrate 4 sesizări, respectiv una anonimă şi cele formulate de col. (rez.) I.C. (Dosar nr. 19/P/2006), general de brigadă (rez.) medic, M.C. (Dosar nr. 20/P/2006, care s-a conexat la Dosarul nr. 19/P/2006) şi col. medic, R.A.E. (Dosar nr. 21/P/2006), la acestea se adaugă Dosarul nr. 38/P/2008 privind o cauză conexă. În respectivele dosare s-a reclamat săvârşirea de către general de brigadă medic, S.I., a infracţiunilor prev. de art. 246, 248, 289, 290, 291 şi 242 C. pen.

În esenţă, menţionează procurorul că sesizările au avut ca obiect modul, considerat abuziv, în care - în perioada 2005 - 2006 - au fost îndepărtaţi din S.C.U.M.C.B. mai mulţi salariaţi (inclusiv medicii autori ai plângerilor penale), precum şi evoluţia în cariera profesională şi didactică cu încălcarea dispoziţiilor legale, a generalului de brigadă, medic, S.I., în toate acestea dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 li. a) şi d) din C. proc. pen. (filele 86-122).

A observat procurorul că niciuna din persoanele indicate în plângerea penală de col. medic, R.A.E. nu a formulat plângere penală împotriva general de brigadă, medic, S.I. pentru săvârşirea infr. de purtare abuzivă.

Din verificările efectuate, s-a mai constatat de către procuror existenţa unei situaţii tensionate în raporturile dintre col. medic, R.A.E. şi comandantul S.C.U.M.C.B., în cadrul cărora părţile îşi fac reproşuri reciproc. Astfel, pe de o parte, generalul de brigadă medic, S.I., reproşează col. medic, R.A.E. lipsa de respect faţă de comandanţi, prezentarea de rapoarte neconforme cu realitatea, precum şi comiterea unor acte de indisciplină şi chiar a unor fapte având caracter penal (file 7 şi urm., 52-54, 79, 83, 123).

Pe de altă parte, col. medic, R.A.E. a sesizat Ministerul Apărării în legătură cu mai multe împrejurări datorate, în opinia sa, unui management defectuos al comandantului S.M.C., şi a formulat plângeri penale împotriva aceleiaşi persoane, referitor la admiterea în facultate, studiile şi avansarea pe linie universitară, precum şi privitor la activitatea sa arbitrară, discreţionară, susţinând că a devenit ţinta unei anchete abuzive, combinată cu sancţionarea lui disciplinară, nejustificată.

Totodată, ofiţerul a contestat în justiţie sancţiunile disciplinare ce i-au fost aplicate de comandantul spitalului şi soluţiile dispuse în Dosarele penale cu numerele 21/P/2008 şi 38/P/2008 ale Secţiei Parchetelor Militare (file 5-6, 76 şi urm., 79-85, 91-122).

În final, referitor la faptele menţionate de col. medic, R.A.E., arătate la pct. 2, din actele premergătoare începerii urmăririi penale, procurorul a apreciat că nu au rezultat probe care să confirme existenţa acestora.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca netemeinică prin rezoluţia nr. 45/VIII-I/2009 din 23 februarie 2009 a procurorului militar şef al Secţiei parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a reţinut următoarele:

Prin plângerea adresată conducerii acestei secţii şi formulată „ … împotriva rezoluţiei din 20 decembrie 2008 a S.P.M., dată în dosarul nr. 74/P/2008 …”, petentul R.A.E. a criticat soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de general brigadă Medic S.I., în esenţă, sub următoarele aspecte:

- „…cercetarea sesizărilor a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 304/2004 … potrivit cărora, în speţă, gradul militar al procurorului trebuie să fie de general” şi, în interpretarea petentului, „…în cauză sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. prevăzute sub sancţiunea nulităţii …”;

- „este inadmisibil ca … aşa zisele acte premergătoare să nu presupună audierea persoanei acuzate de faptele indicate prin plângerea iniţială …”.

Urmare examinării dosarului cauzei, comparativ cu criticile aduse prin plângerea formulată, s-a reţinut că acestea din urmă sunt vădit neîntemeiate pentru următoarele motive:

- art. 101 din Legea nr. 304/2004 face referire la calitatea de „învinuit” sau „inculpat” - calitate procesuală care presupune un anumit stadiu al procesului penal (cel puţin începerea urmăririi penale conform art. 228 alin. (1) C. proc. pen.).

Or, în cauză s-au efectuat doar acte premergătoare începerii urmăririi penale - ceea ce nu presupune calitatea de „învinuit” sau „inculpat” - şi, pe cale de consecinţă, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 304/3004 şi nici cele referitoare la nulităţile prevăzute de art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

- pe parcursul actelor premergătoare efectuate în cauză - respectiv la data de 20 noiembrie 2008 (Dosar SPM nr. 74/P/2008, f. 7-18), a fost audiat general brigadă medic S.I. - persoana reclamată de către petent prin „plângerea iniţială”.

- motivarea de fapt şi de drept a soluţiei adoptată în cauză este în acord cu cele premergătoare administrate, şi care sunt analizate în mod detaliat în cuprinsul rezoluţiei criticată de către petent.

În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei competente.

În motivarea plângerii (fila 1-2), petentul apreciază că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- cercetările nu au fost efectuate de un procuror având acelaşi grad militar cu persoana faţă de care s-a formulat plângerea penală;

- la emiterea rezoluţiei nu au fost avute în vedere probele propuse de el;

- rezoluţia cuprinde contradicţii şi menţiuni care nu se pot concilia.

Astfel, se susţine că, în rezoluţie, deşi procurorul reţine starea tensionată existentă între el şi intimat, totuşi consideră că „o apreciere critică din partea comandantului nu poate fi considerată inadmisibilă”. Se mai susţine că expresiile jignitoare folosite de intimat nu pot fi considerate „critici ale comandantului”, acesta acţionând deliberat în scopul de a-l jigni, uzând de calitatea sa de comandant şi făcând afirmaţii care exced atribuţiilor pe care le are.

În final, s-a solicitat în plângerea adresată instanţei admiterea acesteia şi, după caz, fie retrimiterea cauzei pentru reluarea cercetărilor de către un procuror militar cu grad de general, fie trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunea de purtare abuzivă.

Petentul a depus un set de înscrisuri (fila 33-67).

Atât petentul, cât şi intimatul, au depus concluzii scrise (fila 30-32, fila 75-78).

Plângerea petentului urmează a fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta.

În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (1)1 din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul militar a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 74/P/2008, care cuprinde 122 file.

Este de remarcat amploarea actelor premergătoare efectuate, printre acestea fiind şi declaraţiile petentului, intimatului şi ale mai multor persoane. La acestea se adaugă şi copiile unor înscrisuri cu relevanţă probatorie pentru stabilirea împrejurărilor în care ar fi fost săvârşite faptele reclamate (procese verbale de şedinţă, acte referitoare la situaţia profesională a petentului, hotărâri judecătoreşti şi rezoluţii ale procurorului).

În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa - în ce priveşte faptele expuse în plângerea penală - a cazurilor prevăzute de art. 10 lit. a) din C. proc. pen., cazuri care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.

Revenind la motivele concret menţionate în plângerea adresată instanţei se constată următoarele:

- întrucât art. 101 din Legea nr. 304/2004 face referire la situaţia când cel cercetat are calitatea de „învinuit” sau „inculpat”, critica cu privire la gradul militar al procurorului care a efectuat actele premergătoare nu este întemeiată.

În cursul efectuării actelor premergătoare, nefiind începută urmărirea penală, presupusul făptuitor nu are calitatea de „învinuit”.

De altfel, în cauză, aceste dispoziţii legale nu pot fi invocate de petent deoarece art. 101 din Legea nr. 304/2004 derivă dintr-un vechi principiu în materia disciplinei militare potrivit căruia cercetarea şi judecarea, în sens larg, a unui militar nu se poate face decât de militari având grade cel puţin din categoria de grad a celui cercetat/judecat (categoria de grade a maiştrilor militari şi subofiţerilor, categoria de grade a ofiţerilor, categoria de grade a ofiţerilor superiori şi, în sfârşit, categoria de grade a generalilor şi amiralilor).

Această dispoziţie legală dă consistenţă dezideratului respectării ierarhiei militare şi demnităţii gradului militar, în toate împrejurările, şi - în prezenta cauză - ar fi putut fi invocată, la rigoare chiar şi în cursul actelor premergătoare, numai de către intimatul general de brigadă medic S.I. (acesta făcând parte din categoria de grad a generalilor şi amiralilor).

Neîntemeiată este şi critica privind contradicţiile existente în cuprinsul rezoluţiei.

Existenţa unei stări tensionate între intimat şi petent, afirmată de acesta din urmă, este sugerată, printre altele, şi de copiile rezoluţiilor şi hotărârilor judecătoreşti ataşate la dosar, unele legate de sancţionarea disciplinară a petentului. Starea tensionată la care face referire petentul (apreciată ca fiind chiar „conflictuală” - pag. 2 a plângerii) - motivele şi vinovăţia cu privire la aceasta nefăcând obiectul prezentei cauze - nu este însă de natură a justifica admiterea plângerii, soluţiile prevăzute de lege având în vedere alte situaţii.

Această stare tensionată - invocată de petent - nu este în contradicţie cu aprecierea procurorului expusă în paragraful 1, pag. 7 a rezoluţiei şi, cu atât mai puţin, cu cea inserată în paragraful 2, pag. 7 a rezoluţiei.

Procurorul, aşa cum s-a menţionat, a avut la dispoziţie un amplu material probator - cu valoarea juridică de acte premergătoare - la momentul luării deciziei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat.

În plângerea adresată instanţei, petentul nu a menţionat expres ce probe propuse de el nu au fost supuse analizei procurorului. Cu privire la declaraţiile celor 2 persoane la care petentul face trimitere în plângerea adresată instanţei (paragraful 2, pagina 2), se reţine că acestea au fost examinate de procuror, astfel cum se menţionează la pagina 6 a rezoluţiei (penultimul paragraf), însă s-a apreciat că sunt singulare în raport cu declaraţiile celorlalte persoane ascultate.

Soluţia trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea de purtare abuzivă, soluţie solicitată de petent în plângerea adresată instanţei, nu este posibilă din următoarele motive:

Cadrul legal al acestei soluţii este art. 2781 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. în care se arată că, în această ipoteză, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.

Or, una din premisele acestei soluţii constă în motivarea ori argumentarea chiar de către petiţionar a îndeplinirii celor 2 condiţii legale, respectiv:

- indicarea acelor fapte şi împrejurări care nu au fost deja constatate şi, deci, „ce urmează a fi constatate” de procuror;

- mijloacele de probă concrete prin are aceste fapte şi împrejurări urmează a fi constatate.

Petentul nu a indicat, odată cu solicitarea soluţiei prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatat şi prin care anume mijloace de probă.

Cu privire la soluţia prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen., Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au pronunţat Decizia nr. 26/2008 (din M. Of. 423 din 22 iunie 2009) privind conţinutul părţii expozitive a sentinţei.

În această situaţie, Înalta Curte nu poate examina pe fond îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

O altă soluţie solicitată, prin concluziile scrise ale petentului, este cea prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) din C. proc. pen.

Această soluţie nu este legal posibilă întrucât judecarea în primă instanţă a unei cauze penale, chiar prin intermediul controlului judecătoresc asupra soluţiilor procurorului reglementat de art. 2781 C. proc. pen., nu poate avea loc pe baza actelor premergătoare, ci numai pe baza actelor de cercetare penală propriu-zisă, activitate judiciară ulterioară începerii urmăririi penale.

În acest sens, Secţiile Unite ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie au pronunţat Decizia nr. 48/2007 (M. Of. nr. 574 din 30 iulie 2008).

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petentului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi Deciziei nr. 82 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008), petentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.A.E. împotriva rezoluţiei din 29 decembrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 74/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1373/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond