ICCJ. Decizia nr. 1509/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1509/2009
Dosar nr. 3608/1/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 138/P/2008 din 23 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - SCC a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de:
- C.D., procuror în cadrul Biroului Teritorial Slobozia al D.N.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 132 Legea nr. 78/2000, purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 2 C. pen., cercetare nelegală şi cercetare abuzivă, prev. de art. 266 C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.
- T.R., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul aceluiaşi birou teritorial, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de cercetare abuzivă prev. de art. 266 C. pen.
- D.D., preşedinte al Agenţiei Domeniilor Statului, sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Pe baza actelor premergătoare efectuate s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 07 mai 2008, numitul C.M. a reclamat comiterea, de către procurorul C.D. a infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen.
Potrivit denunţătorului, procurorul i-ar fi solicitat telefonic, în vara anului 2007, spre a fi folosit de către cumnatul său T.V., un generator electric. Solicitarea procurorului ar fi venit în contextul existenţei unui dosar penal înregistrat la Biroul Teritorial Slobozia al D.N.A. în care C.M. era cercetat pentru mai multe infracţiuni comise în perioada 07 ianuarie 2005 - 06 august 2007, când a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului Ialomiţa. În această cauză avea să fie întocmit ulterior, chiar de către procurorul respectiv rechizitoriul nr. 74/P/2007 din data de 03 iunie 2008.
În legătură cu modul în care s-a derulat urmărirea penală în cauza penală menţionată, C.M. a formulat mai multe plângeri penale, adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care l-a acuzat pe procurorul C.D. şi pe ofiţerul de poliţie T.R., care a participat la efectuarea unor acte de urmărire penală în aceeaşi cauză, de exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, de cercetarea abuzivă şi de întocmirea unui rechizitoriu aflat în totală neconcordanţă cu situaţia reală de fapt.
Totodată, petentul a reclamat şi faptul că preşedintele A.D.S. - D.D., ar fi contribuit la comiterea faptelor menţionate de către cei doi anchetatori prin constituirea abuzivă ca parte civilă a instituţiei pe care o reprezintă în cauza penală menţionată mai sus, considerând că şi acesta se face vinovat de comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen.
Cercetările efectuate în cauză nu au confirmat comiterea, de către persoanele cercetate, a infracţiunilor pentru care au fost reclamaţi.
Astfel, cu privire la împrumutul de folosinţă a generatorului de curent electric aparţinând denunţătorului, acesta a fost solicitat de către T.V., cumnat al procurorului C.D., împrumutul făcând obiectul unei înţelegeri verbale încheiată între beneficiar şi fiul denunţătorului, nefiind identificată absolut nici o legătură între acest presupus avantaj material creat rudei magistratului şi cauza penală pe care acesta o soluţiona.
Dealtfel, martorii audiaţi în cauză, propuşi de denunţător - A.M. şi T.P.C. au infirmat orice contact cu procurorul, generatorul fiind transportat spre folosinţă la o moară aparţinând lui T.V. care, ulterior, a restituit bunul respectiv.
Înscrisul întocmit cu prilejul restituirii bunului, la data de 06 mai 2008, ataşat la dosar, intitulat „proces verbal”, confirmă împrejurarea că generatorul a fost utilizat în beneficiul firmei SC C.C. SRL, aparţinând lui T.V., fiind restituit chiar de acesta.
Înregistrările audio realizate prin mijloace proprii de către denunţător, reprezentând discuţii purtate de acesta cu procurorul C.D. cu prilejul audierilor derulate în cauza penală în discuţie nu au confirmat faptul că magistratul ar fi intervenit personal pentru ca generatorul electric respectiv să-i fie remis cumnatului său.
Totodată, împrejurarea că formularea denunţului survine după o perioadă mare de timp - un an de zile de la presupusa faptă de corupţie, în contextul finalizării anchetei privitoare la denunţător chiar de către procurorul acuzat de acesta, conferă o motivaţie subiectivă acestui demers.
Analizarea modului în care s-a derulat urmărirea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror şi a actului de sesizare a instanţei la concluzia că toate actele de urmărire penală efectuate sunt subscrise cadrului procedural legal, singura instituţie abilitată să se pronunţe asupra vinovăţiei denunţătorului fiind instanţa de judecată.
Nu există nici un fel de indicii în sensul depăşirii, de către magistratul C.D. sau de către ofiţerul de poliţie judiciară T.R. a cadrului legal de derulare a anchetei în Dosarul penal nr. 74/P/2007 înregistrat şi soluţionat de către Biroul Teritorial Slobozia, din cadrul Serviciului Teritorial Bucureşti al D.N.A.
De asemenea, împrejurarea că reprezentantul A.D.S., D.D., a solicitat oficial, în cauza penală respectivă, despăgubiri civile în beneficiul instituţiei pe care o conduce nu are conotaţii penale,m instanţa de judecată urmând a aprecia şi dispune cu privire la legalitatea şi temeinicia respectivei cereri.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul C.M. a formulat o plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., adresată Procurorului şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, cu privire la soluţia adoptată faţă de intimatul C.D.
Critica petiţionarului a pornit de la faptul că anchetatorul de caz nu a efectuat toate „actele premergătoare necesare sau minimale destinate verificării sau completării informaţiilor din actul de sesizare, adică a faptelor reclamate … în sarcina domnului procuror C.D.”.
În acest sens petiţionarul a considerat că procurorul de caz ar fi trebuit să solicite de la societăţile de telefonie mobilă informaţii privind traficul convorbirilor telefonice purtate de către petiţionar cu D.C. la sfârşitul anului 2007. petiţionarul a susţinut că de fapt moara cumnatului său aparţine în realitate procurorului D.C., generatorul fiind transportat de către martorul M.A. în respectivul loc ca urmare a dispoziţiilor date de către petiţionar.
De asemenea petiţionarul C.M. a apreciat că depoziţiile martorilor Aldescu Marin şi Toma Paul Cristian au fost interpretate în mod greşit ca fiind irelevante penal, în adevăr acestea fiind deturnate de la scopul probaţiunii propuse.
Pe de altă parte se consideră că şi înregistrarea audio-video propusă spre probaţiune a fost apreciată în mod superficial de către procurorul de caz, din aceasta rezultând în mod indubitabil că generatorul electric a fost cerut de către procurorul D.C.
De altfel şi în ceea ce priveşte celelalte capete de acuzare formulate de către denunţător, potrivit acesteia procurorul de caz nu le-a acordat nici o atenţie, nerezultând că s-ar fi efectuat vreun act premergător, ori o verificare sumară a aspectelor semnalate.
Examinând dosarul de fond şi soluţia dispusă de procurorul de caz în Dosarul nr. 138/P/2008 a D.N.A. - Secţia de combatere a corupţiei, procurorul şef a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Conform dispoziţiilor procesual penale în soluţionarea unei cauze penale procurorul, în lumina aflării adevărului judiciar, trebuie să strângă probe necesare atât în favoarea cât şi în defavoarea persoanelor cercetate. Acest lucru s-a întâmplat în cauza penală nr. 138/P/2008 a Secţiei de combatere a corupţiei, procurorul de caz administrând toate probele necesare aflării adevărului judiciar, o parte din acestea fiind propuse chiar de către denunţătorul C.M.
În atare situaţie, din evaluarea întregii probaţiuni administrate în cauză nu a rezultat că faptele semnalate de petiţionarul C.M. ar intra sub incidenţa răspunderii penale, înregistrările audio cu caracter extrajudiciar coroborate cu probaţiunea testimonială administrată de procurorul de caz neconducând la concluzia că procurorul D.C., în instrumentarea Dosarului penal nr. 74/P/2007 al Biroului Teritorial Anticorupţie Slobozia ar fi săvârşită vreo faptă prevăzută de legea penală.
Nu s-a putut demonstra de către procurorul de caz existenţa vreunei legături infracţionale între folosirea de către cumnatul său V.T. a generatorului electric împrumutat de la petiţionarul C.M. şi soluţia dispusă de către procurorul D.C. în Dosarul nr. 97/P/2007 a Biroului Teritorial Anticorupţie Slobozia din cadrul D.N.A.
Pentru considerentele expuse, Procurorul şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.M. împotriva rezoluţiei nr. 138/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.C.C.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petentul C.M. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competentă să judece infracţiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate şi netemeinicie formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de intimatul C.D. este legală şi temeinică.
Astfel, pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, informaţii deţinute fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din dispoziţiile art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen. (cu excepţia celui prevăzut la lit. b1).
Corect s-a constatat intervenţia art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) care a rezultat din actele prin care a fost sesizat procurorul, cât şi din actele premergătoare efectuate în cauză, împrejurare care a determinat, corect, pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul reclamant, pe baza situaţiei de fapt reţinute în rezoluţia atacată (care nu va mai fi reluată, fiind însuşită de instanţă).
Înalta Curte apreciază că petentul C.M. a încercat pe calea instituţiei reglementată de art. 275 şi urm. C. proc. pen. să-şi preconstituie opinii în cauza penală în care este cercetat şi în care intimatul C.D. a dispus trimiterea în judecată a acestuia.
Petentul are posibilitatea, în cadrul cercetării judecătoreşti, să solicite administrarea de probe pentru a combate susţinerile din rechizitoriul întocmit de intimat şi a dovedi eventuala sa nevinovăţie.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, conform art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistrat, rezoluţie care va fi menţinută.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.M. împotriva rezoluţiei nr. 138/P/2008 din 23 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1521/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
