ICCJ. Decizia nr. 1630/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1630/2009
Dosar nr. 3818/1/2009
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Iaşi şi înregistrată sub nr. 25158/245 din 10 decembrie 2007, persoana vătămată C.V., domiciliat în oraşul Gura Humorului, b-dul Bucovinei, judeţul Suceava, a contestat rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi în dosarul penal nr. 185/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de O.D. şi A.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.
Prin sentinţa penală nr. 492 din 21 februarie 2008, Judecătoria Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere calitatea unuia dintre intimaţi, O.D., de europarlamentar, potrivit dispoziţiilor art. 39, 42 raportat la art. 29 pct. 1 lit. g) cu referire la lit. a) C. proc. pen.
Prin încheierea nr. 1573 din 24 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 25158/245/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a scos de pe rol plângerea persoanei vătămate C.V. şi a trimis-o spre competentă soluţionare Judecătoriei Iaşi, arătând că funcţia de europarlamentar nu este compatibilă şi nici similară cu aceea de deputat sau senator, iar în competenţa instanţei supreme - în primă instanţă - nu sunt prevăzute şi infracţiunile săvârşite de europarlamentari.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa penală nr. 1118 din 19 martie 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 2781 alin. (13) şi art. 42 C. proc. pen., şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că intimatul O.D. este senator în Parlamentul României, calitate dobândită în urma alegerilor parlamentare din toamna anului 2008, faptele reclamate a fi săvârşite de acesta fiind de competenţa instanţei supreme.
Judecând plângerea, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele :
Prin plângerea formulată la data de 3 ianuarie 2007, persoana vătămată C.V., cadru didactic în învăţământul universitar, a solicitat tragerea la răspundere penală a rectorului Universităţii „A.I.C.” din Iaşi - O.D. şi a decanului Facultăţii de Filosofie - A.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 289, 291 C. pen. constând în modificarea a trei procese-verbale ale şedinţelor Consiliului Facultăţii de Filosofie, desfăşurate în anul 2004, pentru ca astfel să-i poată respinge cererea de prelungire a activităţii didactice şi după împlinirea vârstei de pensionare.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, prin rezoluţia nr. 185/P/2007 din 30 august 2007, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de O.D. şi A.Ş. sub aspectul săvârşirii faptelor sesizate, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a reţinut că persoana vătămată C.V., cadru didactic cu gradul de conferenţiar universitar doctor la catedra de Istoria Filosofiei şi Hermeneutică, a solicitat la data de 8 aprilie 2004, prelungirea activităţii didactice pentru anul 2004/2005.
Potrivit art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cadrele didactice pot rămâne în activitate până la împlinirea vârstei de 65 de ani, având posibilitatea de a cere prelungirea activităţii şi după împlinirea vârstei de pensionare, dacă obţin acordul Consiliului facultăţii şi aprobarea Senatului universităţii (respectiv 2/3 din numărul total al membrilor, conform art. 72 alin. (5)).
În şedinţa din 11 iunie 2004, membrii Consiliului Facultăţii de Filosofie au votat cu privire la avizarea lucrării privind ocuparea prin concurs a postului de profesor la catedra de Istoria Filosofiei şi Hermeneutică, persoana vătămată obţinând 11 voturi favorabile, 2 împotrivă, unul din cei 14 membri prezenţi, abţinându-se de la vot.
Cererea persoanei vătămate de prelungire a activităţii didactice a fost pusă în discuţia Consiliului Facultăţii de Filosofie la data de 18 iunie 2004, când numai 7 membri din totalul celor 13 prezenţi au votat în favoarea sa, 4 fiind împotrivă, iar 2 abţinându-se de la vot.
Prin Hotărârea nr. 3 din 24 iunie 2004, Senatul Universităţii „A.I.C.” Iaşi a respins cererea persoanei vătămate de prelungire a activităţii didactice.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la modificarea, alterarea în orice mod a procesului-verbal din data de 18 iunie 2004, şi nici de falsificare a conţinutului acestuia prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Împotriva refuzului de prelungire a activităţii sale didactice, persoana vătămată a formulat contestaţii atât în faţa instanţei de dreptul muncii, cât şi în faţa instanţei de contencios-administrativ, care au fost însă respinse.
Plângerea persoanei vătămate formulată împotriva măsurii dispuse de procuror, în conformitate cu dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 4269/II/2/2007 din 16 noiembrie 2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
Invocând nelegalitatea şi netemeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată C.V. s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, susţinând că menţiunile din cuprinsul procesului-verbal din 18 iunie 2004 al Consiliului Facultăţii de Filosofie nu sunt reale, făptuitorii modificând un număr de 3 procese-verbale ale şedinţelor pentru ca, în acest mod, să-i poată respinge cererea de prelungire a activităţii didactice.
Plângerea este nefondată.
Examinând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că făptuitorii O.D. şi A.Ş. ar fi modificat conţinutul vreunui înscris oficial în scopul respingerii cererii petiţionarului C.V. de a i se prelungi durata activităţii didactice.
Înscrisurile contestate nu prezintă modificări sau alterări de orice fel în forma lor, iar în conţinut ele redau realitatea faptelor consemnate, fără omisiuni sau distorsionări ale adevărului celor petrecute.
Hotărârea de a nu se aproba cererea petiţionarului a aparţinut Senatului Universităţii, iar această hotărâre a fost supusă controlului instanţelor civile care au constatat temeinicia şi legalitatea ei, respingând contestaţiile formulate de petiţionar.
Întrucât comiterea faptelor pretins a fi săvârşite de către cei doi făptuitori nu se confirmă, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul a luat act de existenţa cazului de imposibilitate a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi a dispus neînceperea urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petiţionarului, menţinând rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.V. împotriva rezoluţiei nr. 185/P/2007 din 30 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1540/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1631/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
