ICCJ. Decizia nr. 1540/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1540/2009
Dosar nr. 494/1/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2009
Asupra plângerii penale de faţă ;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
La 6 ianuarie 2009, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat plângerea petentei R.G.C., domiciliată în Piteşti, str. Carol Davila, judeţul Argeş, care în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. înţelege să atace pentru nelegalitate şi netemeinicie ordonanţa nr. 668/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţinută prin rezoluţia nr. 11057/6237/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 emisă de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petenta este nemulţumită de modul de soluţionare a plângerii sale de procurorul de caz, de măsurile dispuse de acesta care a „ignorat” argumentaţia adusă şi în final nu a stabilit vinovăţia magistraţilor care au soluţionat cauzele judecătoreşti, în care a fost parte cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competenţă, incompatibilitate şi citare.
Prin ordonanţa nr. 688/P/2008 din 15 octombrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 şi art. 42 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de Ş.C., C.Ş., P.P., judecători la Curtea de Apel Craiova, L.T., M.P., F.A., Ş.B., C.D., P.G., judecători la Curtea de Apel Piteşti, M.S. şi G.D. procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen.;
- prin aceiaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe O.M., R.S. şi A.T., procurori la Judecătoria Piteşti, B.E., I.L., avocaţi şi I.F., H.F., P.E.M. şi declinarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen., art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen.
În motivarea soluţiei, procurorul de caz a discutat soluţia în fiecare dosar indicat de petentă, arătând considerentele de fapt şi de drept care justifică fiecare soluţie, în final, concluzionând că nu s-au constatat încălcări ale legii de natură a antrena răspunderea penală a magistraţilor reclamaţi.
Petenta a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 668/P/2008 şi în baza art. 278 C. proc. pen., procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia nr. 11057/6237/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 a respins-o, ca neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente.
În fine, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petenta a atacat soluţia de neînceperea urmăririi penale la această instanţă, invocând în susţinerea plângerii nemulţumirile sale faţă de modul în care procurorii au cercetat faptele reclamate în sarcina unor magistraţi.
Analizând actele existente la dosarul cauzei se constată că soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este legală şi temeinică.
Astfel, nemulţumirile petentei legate de încălcarea unor norme privind competenţa instanţei procedura de citare sau incompatibilitatea în unele cauze civile în care a figurat ca parte, pe lângă faptul că nu au fost dovedite, în eventualitatea constatării lor în mod real acestea puteau fi invocate şi soluţionate, eventual îndreptate cu ocazia exercitării unor proceduri speciale prevăzute de norma procesual civilă sau în cadrul căilor ordinare şi extraordinare de atac prevăzute de lege.
Din însăşi conţinutul plângerii, este evident că, petenta este nemulţumită de fapt de soluţiile pe care magistraţii reclamaţi le-au pronunţat în cauzele civile în care, aceasta a fost parte, iar în acest mod încearcă obţinerea altor soluţii, prin reformarea celor care o nemulţumesc.
Este cunoscut însă că, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate şi modificate numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pe de altă parte, vinovăţia persoanelor reclamate în comiterea unor fapte penale nu poate fi susţinută doar pe baza argumentaţiei adusă de partea vătămată, ea trebuie să rezulte din probe certe care la rândul lor să se coroboreze cu susţinerile părţii vătămate pentru a stabili cu certitudine nu numai existenţa infracţiunii, dar şi a făptuitorului.
Numai în aceste condiţii, în sensul legii, se poate antrena în sarcina unei persoane o răspundere penală, ceea ce, în speţă nu este cazul, lipsind cu desăvârşire orice indicii sau probe în comiterea unor infracţiuni.
Acestea sunt considerentele pentru care se va menţine, ca legală şi temeinică, soluţia procurorului de caz prin respingerea plângerii formulată de petentă, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara R.G.C. împotriva rezoluţiei nr. 688/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1521/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1630/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
