ICCJ. Decizia nr. 1140/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1140/2010
Dosar nr. 5115/63/2008
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin sentinţa penală 51 din 9 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C.L.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, calculat conform art. 82 C. pen., cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
Ca pedeapsă accesorie s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii de la 17 octombrie 2007 la 18 octombrie 2007.
În baza art. 17alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,87 gr. şi 1,70 gr. cannabis, constatându-se că acestea s-au consumat în procesul analizelor de laborator, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iulie 2007.
În baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a mai confiscat de la inculpat suma de 120 RON obţinută din valorificarea cantităţii de cannabis.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei pipe confecţionată artizanal dintr-un recipient din sticlă colorată galben, verde şi roşu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 650 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 06 iulie 2007 şi, respectiv, 10 iulie 2007, inculpatul C.L.D. a vândut colaboratorului L.E. cantitatea de 0,87 grame şi de 1,70 grame cannabis contra sumei de 40 RON şi, respectiv, 80 RON.
Tranzacţiile au avut loc la intersecţia străzilor P.I. şi Ş.V., respectiv în zona căminelor studenţeşti din Municipiul Craiova şi au fost monitorizate îndeaproape de lucratorii de politie din cadrul B.C.C.O. Craiova.
După fiecare tranzacţie, colaboratorul L.E. i-a încredinţat investigatorului sub acoperire D.A. o pungă, respectiv, un plic ce conţinea o substanţă de culoare verde-oliv care, în urma raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iulie 2007 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Ulterior, în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului C.L.D., la data de 17 octombrie 2007, au fost ridicate un dispozitiv de inhalat confecţionat artizanal (narghilea), precum şi fragmente vegetale şi capsule inscripţionate V.C.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 octombrie 2007 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, pe dispozitivul artizanal s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, celelalte probe neconţinând substanţe supuse controlului Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C.L.D. s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declaraţii.
În cauză au fost audiaţi martorii S.L., P.C.M. şi E.A. care au confirmat activitatea inculpatului de trafic de droguri, precum şi martorii D.C.D., M.A.M., D.D., P.C.C., A.S.T., F.C.C., P.A. şi M.I.C. cu care inculpatul purtase discuţii telefonice ce conduceau la ideea unei relaţii legate de consumul de cannabis, aceştia negând însă că ar fi avut cunoştinţă despre o astfel de activitate desfăşurată de inculpat.
Totodată, au fost audiaţi martorii D.N.C., C.B.Ş. şi D.B.I., inculpaţi în Dosarele nr. 104D/P/2007 şi 112D/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T- Biroul Teritorial Dolj în care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni. Deşi, în dosarul în care martorii sus menţionaţi au fost inculpaţi au făcut declaraţii complete cu privire la activităţile ilicite desfăşurate de ei şi de inculpatul C.L.D., în cauza de faţă, fie au refuzat să dea orice declaraţie - D.N.C., fie au declarat că nu cunosc aspecte legate de implicarea inculpatului C. în activitatea de trafic de droguri.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorii D.C.D., M.A.M., D.D., P.C.C., A.S.T., F.C.C., P.A. şi M.I.C., S.L. şi P.C.M. au menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală formulate în sensul sus menţionat. Martorul E.A. a revenit însă asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală, arătând că declaraţia ar fi fost dată în urma ameninţărilor exercitate asupra sa de către procuror.
În aceeaşi manieră au procedat şi martorii D.N.C. şi C.B.Ş., care, deşi au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, au revenit asupra declaraţiilor pe care le formulaseră în Dosarul nr. 104D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T- Biroul Teritorial Dolj în calitate de inculpaţi, invocând constrângerea exercitată împotriva lor de organele de urmărire penală.
Totodată, s-a luat act de imposibilitatea audierii martorului din acte - D.B.I. care, în ciuda diligentelor repetate ale instanţei, nu a putut fi găsit.
Inculpatul C.L. a avut aceeaşi atitudine procesuală şi în faţa instanţei de fond, refuzând să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Prima instanţă a apreciat că în cauză nu era necesară audierea în calitate de martori a investigatorului şi colaboratorului sub acoperire, dat fiind faptul ca existau mai dinainte indicii că inculpatul desfăşura o activitate infracţională privind traficul de droguri de risc şi că depoziţiile acestora nu erau singurele probe care confirmau vinovăţia inculpatului.
În urma analizei efectuate asupra materialului probator, instanţa a reţinut că activitatea de trafic de droguri de risc desfăşurată de inculpat era dovedită de declaraţiile colaboratorului sub acoperire L.E. şi ale investigatorului D.A., redate în procese-verbale din 7 iulie 2007, 11 iulie 207 şi 4 decembrie 2007, de procesele-verbale încheiate de lucrătorii B.C.C.O. Craiova la data de 7 iulie şi 10 iulie 2007 coroborate cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iulie 2007 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, depoziţiile martorilor S.L., P.C.M. şi E.A., precum şi de interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză şi declaraţiile date de martorii D.N.C., C.B.Ş., D.B.I. şi S.D., inculpaţi în Dosarele nr. 104D/P/2007 şi nr. 112D/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Dolj, în care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale inculpatului, apreciindu-se că scopul educativ preventiv al pedepsei aplicate poate fi realizat şi fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul C.L.D.
În apelul parchetului, hotărârea instanţei a fost criticată sub aspectul neaplicării pedepsei complementare şi a greşitei stabiliri a termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, indicarea greşită a temeiului confiscării sumelor de bani obţinute din valorificarea drogurilor, omisiunea constatării consumării întregii cantităţi de stupefiante în procesul analizelor de laborator şi greşita individualizare a pedepsei în privinţa modalităţii de executare stabilită în cauză.
Prin motivele de apel formulate, inculpatul a criticat hotărârea, în principal, sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, solicitând, într-o primă teză, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipseşte intenţia calificată, activitatea inculpatului fiind provocată de investigatorul sub acoperire, iar, în cealaltă teză, achitarea pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu motivarea că pe motiv că fapta săvârşită nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere şi circumstanţele sale personale şi gradul de instrucţie şi integrare socială.
În subsidiar, s-a invocat şi greşita individualizare a pedepsei, solicitându-se stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 240 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.
În considerentele deciziei din apel s-a arătat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă era confirmată de probele administrate în cauză, probatoriu care excludea lipsa intenţiei inculpatului în săvârşirea faptei.
Totodată, s-a apreciat că natura şi gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modul şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta, precum şi urmările care s-ar fi putut produce constituie elemente care demonstrează că fapta săvârşită prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi că pedeapsa aplicată era corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi persoana inculpatului.
De asemenea, s-a apreciat că nici apelul parchetului nu era fondat, dispozitivul sentinţei primei instanţe cuprinzând toate menţiunile cu privire la care se formulaseră criticile de nelegalitate, fiind, totodată, corect reţinut temeiul legal al confiscării sumelor de bani obţinute din valorificarea cantităţilor de cannabis.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.L., reiterând o parte din criticile formulate în apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
În incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a invocat pe de o parte, inexistenţa unor probe certe privind vinovăţia inculpatului, faptele reţinute fiind săvârşite ca urmare a provocării exercitate de colaboratorul sub acoperire, iar pe de altă parte, faptul că activitatea infracţională desfăşurată nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni, solicitându-se achitarea pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
În susţinerea cazului de casare privitor la greşita stabilire a pedepsei, neinvocat în motivele scrise de recurs, dar susţinut oral de apărătorul recurentului inculpat şi însuşit de acesta, s-a invocat omisiunea instanţelor de a reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, reprezentate de buna conduită avută înainte de săvârşirea faptei şi atitudinea corespunzătoare manifestată pe parcursul procesului penal.
Pe cale de consecinţă, s-a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi cazurile de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul inculpatului nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
La stabilirea situaţiei de fapt, instanţele de judecată au analizat în mod pertinent probele administrate la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, constatând în mod justificat că inculpatul C.L.D. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, corect s-a reţinut că vinovăţia inculpatului este dovedită de probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv, declaraţiile colaboratorului sub acoperire L.E. şi ale investigatorului D.A. redate în procese-verbale din 7 iulie 2007, 11 iulie 207 şi 4 decembrie 2007, procesele-verbale încheiate de lucrătorii B.C.C.O. Craiova la 7 iulie şi 10 iulie 2007 coroborate cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iulie 2007 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, depoziţiile martorilor S.L., P.C.M. şi E.A., precum şi interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză şi declaraţiile date de martorii D.N.C., C.B.Ş. şi D.B.I., inculpaţi în Dosarele nr. 104D/P/2007 şi 112D/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj în care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.
În ceea ce priveşte apărările formulate de inculpat în sensul că ar fi fost provocat de colaboratorul sub acoperire în săvârşirea faptei de trafic de droguri, se constată că din declaraţiile martorilor S.L., P.C.M. şi E.A. date în faza de urmărire penală, declaraţii menţinute şi în faza cercetării judecătoreşti, cu excepţia ultimului martor care a revenit asupra depoziţiei sale, fără a oferi însă explicaţii plauzibile, motiv pentru care declaraţia acestuia a şi fost înlăturată de instanţa de fond, rezultă că inculpatul C.L.D. a desfăşurat o bogată activitate pe linia traficului de droguri anterior datei la care colaboratorul sub acoperire a fost introdus în cauză şi a luat pentru prima dată legătura cu inculpatul, realizând prima cumpărare supravegheată.
Relevante în acest sens sunt şi înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpat, interceptate pe baza autorizaţiei emise de Tribunalul Dolj, care relevă, de asemenea, o bogată activitate „comercială" desfăşurată de inculpat. Deşi, în conţinutul convorbirilor nu se regăsesc referiri explicite la traficul de droguri, rezultă cu evidenţă că o parte din discuţii privesc această activitate.
De altfel, este de notorietate faptul că persoanele cu preocupări în acest domeniu nu utilizează în convorbirile telefonice termeni expliciţi care să îi dea în vileag, ci folosesc coduri sau expresii care sugerează adevăratul sens al comunicării; tocmai faptul că nu se folosesc termeni cu înţelesul firesc sau se vorbeşte eliptic trădează natura ilicită a activităţii în legătură cu care se poartă convorbirea.
În plus, activitatea ilicită desfăşurată de inculpat este descrisă şi în declaraţiile date în Dosarele nr. 104D/P/2007 şi nr. 112D/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj de către inculpaţii D.N.C., C.B.Ş. şi D.B.I., ataşate în copii certificate la dosarul de urmărire penală.
Împrejurarea că aceleaşi persoane, fiind chemate ca martori în cauza de faţă, fie au refuzat să dea declaraţii, fie au relatat că nu cunosc ca inculpatul C.L.D. să fi desfăşurat activităţi de trafic de droguri, fără o motivare pertinentă a revenirii asupra propriilor declaraţii, nu este de natură a diminua valoarea probatorie a mijloacelor de probă anterior menţionate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost date în prezenţa apărătorilor, la momente apropiate de datele în care se pretinde că inculpatul a traficat droguri.
Or, în acest context, intervenţia colaboratorului sub acoperire L.E. nu poate fi în niciun caz apreciată ca determinantă pentru implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri.
În acest sens se reţine că practica CE.D.O. privitoare la aprecierea nelegalităţii probelor obţinute prin intervenţia „agenţilor provocatori" este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este sesizată instanţa în prezenta cauză.
Astfel, se consideră că se poate vorbi despre inechitatea procedurii în situaţia acelor persoane despre care nu s-a dovedit în niciun fel că anterior intervenţiei agenţilor provocatori aveau preocupări în domeniul vizat, precum şi în ipoteza în care agenţii provocatori acţionează în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale şi anterior autorizării activităţii legate de strângerea probelor de către organul judiciar competent.
În speţă, investigatorul D.A. şi colaboratorul sub acoperire L.E. au fost autorizaţi în baza ordonanţei procurorului nr. 1D/A/2007 din 6 iulie 2007 (f. 45-47 dosar urmărire penală) prin care s-au stabilit şi activităţile pe care le puteau desfăşura, cele două cumpărări supravegheate din 6 şi 10 iulie 2007, efectuându-se în baza aceluiaşi document.
Totodată, se constată că susţinerile recurentului inculpat referitoare la nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale, cu referire la declaraţiilor martorilor audiaţi în lipsa inculpatului şi a apărătorului ales şi la raportul de constare tehnico-ştiinţifică din 12 iulie 2007 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 121 alin. (2), art. 9 şi art. 27 din Legea nr. 508/2004, se dovedesc a fi neîntemeiate.
Astfel, audierea martorilor în cursul urmăriri penale s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 172 C. proc. pen., în redactarea în vigoare la momentul efectuării actelor de procedură, text de lege care nu extindea dreptul apărătorului inculpatului de a participa şi la acele acte care nu implicau în mod necesar audierea sau prezenţa inculpatului.
În plus, în procedura prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, beneficiind de consiliere juridică din partea apărătorului ales, a luat cunoştinţă de toate actele dosarului de urmărire penală, fără a formula la acel moment niciun fel de obiecţie cu privire la legalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Mai mult, apărarea a avut posibilitatea de a adresa întrebări martorilor la judecata cauzei în fond, etapă procesuală ce s-a derulat cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii.
În ceea ce priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iulie 2007 se reţine că şi acesta a fost efectuat cu respectarea legii, în baza rezoluţiei motivate din 17 octombrie 2007 emisă de ag.şef adj. F.G., subsecvent ordonanţei de delegare nr. 97D/P/2007 din 6 iulie 2007 a procurorului de caz.
Examinând în continuare celelalte critici invocate, Înalta Curte constată neîntemeiată şi solicitarea inculpatului referitoare la aplicarea unei sancţiuni administrative pe motiv că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Potrivit art. 181 C. pen. „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin aducerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni."
La stabilirea gradului de pericol social este necesar a se face o apreciere de ansamblu a faptei, ţinându-se seama de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În speţă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, inculpatul C.L.D., fără antecedente penale şi cu bune rezultate în procesul instructiv-educativ, s-a implicat în activitatea de comercializare de cannabis, procurând acest drog pentru persoane aflate în cercul său de prieteni.
În cadrul acestei activităţi, la data de 6 şi 10 iulie 2007, inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire L.E. cantitatea de 0,87 grame şi, respectiv, de 1,80 grame cannabis contra sumei de 40 şi 80 lei.
Probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că cele două tranzacţii anterior menţionate care fac obiectul cercetării în prezenta cauză nu reprezintă episoade pasagere în conduita inculpatului, existând puternice prezumţii de fapt în sensul că inculpatul desfăşura în mod obişnuit activităţi legate de traficul de droguri.
Ca urmare, nu se poate reţine că prin activitatea desfăşurată de inculpat nu au fost periclitate relaţiile sociale care privesc sănătatea publică şi relaţiile normale de convieţuire socială.
De asemenea, nu poate fi ignorată nici conduita inculpatului care, în ciuda probelor certe de vinovăţie, a refuzat să dea declaraţii, încercând să îngreuneze stabilirea adevărului în cauză.
Tot astfel, se constată că nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este fondată.
Şi în aprecierea Înaltei Curţi pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este corespunzător individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi datele particulare ale cauzei.
Pe baza elementelor referitoare la natura, gravitatea şi frecvenţa pe care o înregistrează în prezent traficul de droguri, cu consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii publice, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, cu referire la trecutul şi situaţia personală actuală, Înalta Curte constată că nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancţionator mai blând, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin limita de pedeapsă şi modalitatea de executare stabilite de instanţele anterioare.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L.D. şi îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L.D. împotriva Deciziei penale nr. 240 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.L.D., se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3782/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
