ICCJ. Decizia nr. 1108/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1108/2010

Dosar nr. 2768/87/2008

Şedinţa publică din 23 martie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 86 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. P.S. (fiul lui C. şi I.).

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 4 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul P.S. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

A dispus degradarea militară.

A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă prevenţia executată de acesta de la 14 mai 2008 la zi.

2. Ş.D.C. (fiul lui A. şi I.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul Ş.D.C. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului Ş.D.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

A dispus degradarea militară.

A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă prevenţia executată de la 14 mai 2008 la zi.

3. D.M.F. (fiul lui I. şi E.D.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 14 alin. (1) lit. c), d) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

- în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul D.M.F. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

A aplicat inculpatului D.M.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă prevenţia executată de la 14 mai 2008 la zi.

4. I.D. (fiul lui C. şi I.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 99 şi urm. C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul Ichim Dănuţ să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă prevenţia executată de la 14 mai 2008 la zi.

5. R.C.A. (fiul lui C. şi M.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul R.C.A. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

A aplicat inculpatului R.C.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă prevenţia executată de la 14 mai 2008 la zi.

6. D.G.D. (fiul lui F. şi F.)

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere.

A fixat termen de încercare de 6 ani.

A dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008.

A aplicat inculpatului D.G.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

7. B.I.C. (fiul lui A. şi E.)

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere.

A fixat termen de încercare de 6 ani.

A dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008.

A aplicat inculpatului B.I.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

8. P.M.C. (fiul lui P.P. şi M.)

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere.

A fixat termen de încercare de 6 ani.

A dedus din pedeapsă prevenţia executată de la 21 februarie 2009 la zi şi a dispus punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 25 iulie 2008, emis în lipsa inculpatului de Tribunalul Teleorman, dacă nu este arestat în altă cauză.

A aplicat inculpatului P.M.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare de 6 ani, inculpaţii D.G.D., B.I.C. şi P.M.C. au următoarele obligaţii conform art. 86³ C. pen.: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman căruia îi este încredinţată supravegherea lor, conform programului fixat de acest serviciu; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras celor trei inculpaţi atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau neexecutării cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse.

9. P.G. (fiul lui G. şi I.)

- în baza art. 20 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A fixat inculpatului termen de încercare de 5 ani şi i-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

A aplicat inculpatului P.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata de un an după executarea pedepsei principale.

10. P.D.M. (fiica lui N. şi F.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpata P.D.M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A fixat termen de încercare de patru ani şi a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi, în baza art. 71 alin. (5) din acelaşi cod, a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

A confiscat de la inculpata P.D.M. cantitatea de 1,92 grame rezină de cannabis, depusă cu dovada din 16 iulie 2008, de la inculpaţii D.G.D. şi B.I.C., a cantităţii de 195,02 grame rezină de cannabis, depusă cu dovada din 16 iulie 2008 şi cantitatea de 3,54 grame din 15 mai 2008, toate la Direcţia cazier Judiciar din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpaţi următoarele sume, astfel: de la inculpatul I.D. suma de 235 lei; de la inculpatul D.M.F. suma de 212 lei; de la inculpaţii D.M.F. şi I.D. suma de 370 lei; de la inculpatul Ş.D.C. suma de 150 lei; de la inculpatul B.I.C. suma de 180 lei; de la inculpatul R.C.A. suma de 875 lei; de la inculpaţii D.M.F., I.D., Ş.D.C. şi P.S. suma de 7000 lei; de la inculpatul B.I.C. suma de 280 lei; de la inculpaţii P.M.C., D.G.D. şi B.I.C. suma de 25.000 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În anul 2002, inculpatul P.S., aflat în Spania, a intrat în contact cu diferite persoane din lumea interlopă, creându-şi o reţea proprie care se ocupa cu traficul de persoane, furturi din magazine şi trafic de droguri.

În toamna anului 2007, inculpatul P.S. a reuşit să aducă din Spania o cantitate mare de rezină de cannabis cunoscută şi sub denumirea de „haşiş" sau „ciocolată", în scopul de a fi vândută consumatorilor.

Iniţial, cantitatea de haşiş care a fost introdusă în ţară în toamna anului 2007 de către inculpatul P.S. a fost lăsată inculpatului Ş.D.C., pentru ca acesta împreună cu inculpaţii D.M.F. şi I.D. să o comercializeze către consumatorii de droguri.

În perioada sărbătorilor de iarnă 2007-2008, inculpatul I.D. a văzut într-o borsetă la locuinţa inculpatului Ş.D.C. cantitatea de 500 g. haşiş, adică 5 plăci a 100 g. fiecare. Asistând la discuţii telefonice dintre inculpaţii P.S. şi Ş.D.C., inculpatul I.D. a aflat că acea cantitate provenea de la inculpatul P.S., aflat în Spania. O parte din cantitatea de haşiş a fost vândută către consumatori de către inculpaţii D.M.F., I.D. şi Ş.D.C., preţul de vânzare fiind de minim 30 lei/gram.

Întrucât inculpatului Ş.D.C. îi era teamă să mai deţină drogurile în apartamentul său, s-a înţeles cu inculpatul I.D. care locuia singur la casă, să fie ascunse la locuinţa acestuia din Zimnicea.

Astfel, spre sfârşitul lunii ianuarie 2008, inculpatul Ş.D.C. i-a dat inculpatului minor I.D. cantitatea de circa 340 grame haşiş care mai rămăsese şi care, din motive de siguranţă, a fost îngropată de către acesta sub un coteţ din curte, locaţie cunoscută şi de inculpatul Ş.D.C.

La circa două săptămâni după ce ascunsese haşişul, la cererea inculpatului Ş.D.C., inculpatul I.D. i-a adus acestuia la domiciliu circa 40 grame haşiş, din care circa 3 grame au fost vândute atunci de inculpat unui anume C., care nu a putut fi identificat.

Ulterior, deşi ştiau că haşişul era al inculpatului P.S., inculpaţii I.D. şi D.M.F. au hotărât să vândă pentru ei haşişul deţinut la locuinţa inculpatului I.D.

În acest scop, spre sfârşitul lunii februarie 2008, inculpatul I.D. a ascuns haşişul rămas (circa 280 grame) într-un alt loc din curtea sa, după care tot el s-a certat cu inculpatul Ş.D.C. pe care l-a acuzat că a spus şi altor persoane unde erau ascunse drogurile în curtea sa şi din această cauză au fost sustrase de persoane necunoscute.

Apoi, temându-se că inculpatul Ş.D.C. ar putea să-l denunţe pe inculpatul I.D. că deţinea droguri la domiciliu, inculpatul D.M.F. i-a cerut inculpatei P.D.M. ca haşişul să fie ascuns la locuinţa acesteia din Zimnicea, fapt acceptat de către învinuită.

Astfel, în perioada următoare de timp, la locuinţa inculpatei P.D.M. şi cu acceptul acesteia au fost deţinute cele circa 280 grame haşiş (2 plăci a 100 grame şi încă o placă din care lipsea o anumită cantitate) de către inculpaţii D.M.F. şi I.D., care au considerat că aici haşişul este păstrat în condiţii de siguranţă pentru ei.

Cu ocazia respectivă, inculpaţii D.M.F. şi I.D. le-au spus inculpatei P.D.M. şi martorei L.A.C., prietena acesteia, că haşişul a fost luat de la inculpatul Ş.D.C. şi că era al inculpatului P.S.

Inculpaţii D.M.F. şi I.D. au consumat şi au vândut apoi în interes propriu în perioada următoare din haşişul respectiv, depozitat la locuinţa inculpatei P.D.M.

În multe din cazuri, ţigările cu haşiş pentru vânzare către consumatori erau pregătite de către inculpatul I.D. în locuinţa inculpatei P.D.M., şi erau livrate consumatorilor ce luau legătura direct sau telefonic cu inculpaţii D.M.F. şi I.D., aspect ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate.

De regulă, inculpatul I.D. era cel ce era trimis de către inculpatul D.M.F. să livreze ţigările cu haşiş consumatorilor, după ce se stabilea cu D.M.F. preţul pentru marfa livrată.

Fiindu-i teamă de inculpatul P.S., după dispariţia cantităţii de haşiş, inculpatul Ş.D.C. nu i-a spus acestuia că nu mai avea drogurile, crezând în promisiunile inculpatului D.M.F. că acesta va primi haşiş din Spania de la martorul R.C. şi îl va împrumuta cu cantitatea lipsă de circa 340 grame haşiş.

În perioada respectivă de timp, între inculpatul D.M.F. şi martorul R.C. aflat în Spania au existat mai multe discuţii pe Internet (messenger) sau la telefon, potrivit cărora inculpatul D.M.F. urma să primească 1 kg haşiş de la învinuit pentru a fi vândut, aspecte ce rezultă din procesele-verbale de redare în scris a discuţiilor telefonice interceptate şi înregistrate şi din listingul convorbirilor pe messenger dintre cei doi.

La data de 29 martie 2008, ora 16:36, inculpatul P.S. l-a contactat telefonic din Spania pe inculpatul Ş.D.C. căruia i-a cerut să-i ducă în Bucureşti unui anume S., rămas neidentificat, probă de la drogurile pe care inculpatul P.S. credea că le mai deţine încă la inculpatul Ş.D.C., fapt ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate aflat la dosar.

În timpul următoarelor discuţii telefonice pe care le-a avut cu inculpatul P.S. aflat în Spania, inculpatul Ş.D.C. a căutat să câştige timp, sub diferite motive, spunându-i acestuia că drogurile se aflau ascunse la subsolul unui bloc din Zimnicea inundat şi că nu putea ajunge la ele, şi apoi că au căzut în apa din subsol şi nu poate să intre să le caute.

La fiecare convorbire ce a urmat şi pe care a avut-o cu inculpatul P.S., inculpatul Ş.D.C. i-a cerut să-i trimită haşiş, considerând că astfel va reuşi să ducă la Bucureşti lui S. droguri (haşiş) din cele ce urmau să-i fie trimise, iar inculpatul P.S. nu va afla despre drogurile sustrase.

Tot telefonic, în ziua de 3 aprilie 2008, inculpatul P.S. i-a cerut inculpatului Ş.D.C. ca a doua zi să ducă drogurile la prietena primului, martora D.A.M., aflată în Bucureşti, cerându-i să le cântărească. Întrucât nu mai avea haşişul, acesta nu a dus drogurile.

Din acest motiv, la data de 5 aprilie 2008, inculpatul P.S., la ora 11:28, l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul Ş.D.C. şi l-a ameninţat că urma să vină în Zimnicea şi o să-l omoare pentru că i-a pierdut drogurile, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate.

Înţelegând că cei care îi luaseră haşişul erau inculpaţii I.D. şi D.M.F., inculpatul Ş.D.C. a apelat la inculpatul R.C.A., aflat în Bucureşti, şi i-a cerut să-l atragă pe inculpatul I.D. cu drogurile în Bucureşti, unde să-i fie luate de inculpatul R.C.A., ca apoi inculpatul Ş.D.C. să reintre în posesia lor.

Urmare acestei înţelegeri, la data de 13 aprilie 2008, ora 14:30, inculpatul R.C.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul minor I.D., căruia i-a cerut să-i aducă în Bucureşti „o sută de perechi de adidaşi", adică 100 grame haşiş.

La data de 15 aprilie 2008 s-a deplasat în Bucureşti şi inculpatul Ş.D.C., întrucât în ziua respectivă urma ca drogurile să fie luate de la inculpatul I.D. de către inculpatul R.C.

În ziua de 15 aprilie 2008, în jurul orelor 13:30, inculpatul I.D. s-a deplasat din Zimnicea în Bucureşti unde a fost aşteptat cu autoturismul său de către inculpatul R.C.A. şi o altă persoană necunoscută.

Inculpatul R.C.A. i-a luat inculpatului I.D. cele circa 80 grame haşiş fără să i le plătească, fapt constatat şi de martorul Z.A.G., coleg de cameră în cămin cu inculpatul R.C.

După ce a aflat că i-au fost luate drogurile inculpatului I.D., inculpatul D.M.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul R.C.A. şi i-a cerut să-i restituie haşişul, motivându-i în mod mincinos că drogurile respective nu erau ale inculpatului Ş.D.C., ci ale altor persoane din Alexandria.

Întrucât i-a fost teamă de ameninţările inculpatului D.M.F., inculpatul R.C.A. nu i-a mai înapoiat drogurile inculpatului Ş.D.C., ci a acceptat să le restituie inculpaţilor D.M.F. şi I.D.

Astfel, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orelor 13:00, inculpatul R.C. i-a dat un pacheţel în care se aflau cele 80 grame haşiş martorului G.M.P., conducător auto pe microbuz, proprietatea SC G.T. SRL Zimnicea, administrată de martorul G.I., şi i-a cerut să predea pacheţelul respectiv persoanei din Zimnicea care se va prezenta la microbuz şi va solicita pachetul.

Inculpatul R.C.A. i-a spus martorului că în pachetul care era foarte bine ambalat şi înfăşurat cu scotch, se afla un telefon mobil.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 19:00, inculpatul I.D. s-a prezentat la staţia de microbuze din Zimnicea şi a ridicat de la martorul G.I. pachetul trimis de inculpatul R.C.A., în care se aflau drogurile.

În discuţia telefonică din data de 16 aprilie 2008, ora 16:21, inculpatul D.M.F. îl atenţionează pe inculpatul R.C.A. cu privire la faptul că inculpatul Ş.D.C. vânduse 360 grame haşiş ce aparţineau inculpatului P.S. şi că apoi a cheltuit banii rezultaţi.

Tot în aceeaşi discuţie telefonică interceptată şi înregistrată al cărei proces-verbal de redare în scris se află la dosar, inculpatul D.M.F. i-a mai spus inculpatului R.C.A. că a vândut şi el circa 200 grame din haşişul respectiv pentru inculpatul Ş.D.C., dar acesta nu a strâns banii pentru inculpatul P.S., ci i-a cheltuit.

Inculpatul R.S. a acceptat propunerea inculpaţilor D.M.F. şi I.D. de a vinde haşiş printre studenţii din Regie, „marfa" ce urma să fie vândută fiind cea sustrasă anterior de la inculpatul Ş.D.C., pe care acum inculpaţii D.M.F. şi I.D. voiau să o vândă în interes propriu.

Astfel, la cererea inculpatului R.C.A., la data de 17 aprilie 2008 i s-a trimis acestuia de către inculpaţii D.M.F. şi I.D. cantitatea de 10 grame haşiş la preţul de 25 lei/gram pentru a fi vândută, urmând să fie plătită de inculpatul R.C.A. cu suma totală de 250 lei.

„Marfa" a fost ambalată într-un pachet bine împachetat de mărimea unei cutii de telefon şi a fost predată de inculpatul I.D. în Zimnicea martorului A.M., conducător auto pe autobuz, şi care face curse de persoane pe relaţia Bucureşti - Alexandria - Zimnicea şi retur.

Martorului A.M. i s-a spus de către inculpatul I.D. că în cutie se afla un telefon mobil şi că în Bucureşti cineva va ridica pachetul.

Apoi, inculpatul R.C.A. a fost sunat de către inculpatul I.D. în ziua de 17 aprilie 2008, ora 13:29, care i-a spus că i-a trimis „telefonul" prin microbuzul marca I., aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate.

Pachetul în care se aflau cele 10 grame haşiş a fost ridicat de la microbuz în Bucureşti de către inculpatul R.C.A., care a vândut apoi printre studenţi drogurile respective cu o sumă mai mare (circa 40-50 lei/gram) decât cea pe care trebuia să o restituie inculpaţilor D.M.F. şi I.D., fapt confirmat şi de martorul Z.A.G.

După ce a vândut cele 10 grame haşiş, inculpatul R.C.A. l-a contactat telefonic la data de 18 aprilie 2008, ora 22:36, pe inculpatul D.M.F., şi căruia i-a spus că îi va trimite banii rezultaţi din vânzarea „tricourilor" (droguri), că marfa se vinde bine şi i-a mai cerut inculpatului D.M.F. încă 20 grame haşiş.

La data de 21 aprilie 2008, ora 12:59, inculpatul R.C.A. l-a contactat din nou pe inculpatul D.M.F. şi i-a cerut să-i trimită cele 20 grame în aceeaşi zi printr-un microbuz ce pleca din Zimnicea, urmând ca prin acelaşi microbuz să le trimită banii pentru cele 10 grame de haşiş vândute anterior.

Inculpatul D.M.F. l-a trimis apoi la microbuz pe inculpatul I.D. cu o cutie de telefon mobil înfăşurată cu scotch, în care se aflau nu 20 grame, ci 25 grame haşiş, fapt pe care i-l comunică inculpatului R.C.A. în convorbirea telefonică din aceeaşi zi, la ora 13:32, şi anume că „sunt 25 de tricouri" (25 grame haşiş). Pachetul a fost predat martorului A.M., conducătorul auto al microbuzului, căruia inculpatul I.D. nu i-a spus ce conţine, dar că pachetul va fi ridicat de la microbuz în Bucureşti de către inculpatul R.C.A.

După ce a ridicat „marfa" de la microbuz, inculpatul R.C.A. a vândut-o printre studenţi.

Pe la sfârşitul lunii aprilie 2008, inculpatul R.C.A. s-a deplasat în Piteşti împreună cu martorul Z.A.G., student şi coleg de cameră la cămin.

În municipiul Piteşti, inculpatul R.C.A. l-a cunoscut pe martorul P.A.I. căruia i-a propus să cumpere haşiş sau să-i găsească clienţi pentru a vinde droguri în Piteşti, fiind însă refuzat de martorul respectiv.

Ulterior, după ce s-au întors în Bucureşti, inculpatul R.C.A. i-a dat martorului Z.A.G. cantitatea de 5 grame haşiş, rugându-l pe acesta să ducă acea cantitate de droguri martorului P.A.I., despre care susţinea că acesta i-ar fi găsit clienţi pentru a vinde acea cantitate.

Martorul Z.A.G. a luat cele 5 grame de haşiş de la inculpatul R.C.A. însă, când ajuns în Piteşti, localitatea sa de domiciliu, dându-şi seama de gravitatea faptei în care a fost implicat de inculpat, a renunţat să-l mai contacteze pe martorul P.A.I. şi a aruncat în râul Argeş cele 5 grame haşiş.

Totodată, inculpatul s-a deplasat apoi la organele de poliţie din Piteşti, unde a sesizat fapta şi a făcut un autodenunţ.

La data de 06 mai 2008, ora 20:21, inculpatul D.M.F. a fost contactat de inculpatul R.C.A. aflat în Bucureşti, care i-a spus că îi trimisese suma de 190 lei pentru marfă prin microbuz, condus de martorul G.M.P., reprezentând o parte din preţul pentru drogurile vândute.

Suma de 190 lei a fost ridicată de la martorul G.M.P. de către inculpatul I.D. şi a fost cheltuită în interes personal împreună cu inculpatul D.M.F.

La data de 07 mai 2008, ora 23:51, inculpatul D.M.F. a fost contactat telefonic de învinuita minoră P.D.M., prietena sa, iar în timpul discuţiei inculpatul sus-menţionat îi cere învinuitei să-i spună inculpatului I.D. (R.), aflat în acel moment în locuinţa învinuitei, că „e belea", „e treabă cu garda" şi „să facă curat bine rău de tot!", adică să înlăture orice probe care ar conduce la depistarea lor ca traficanţi de droguri.

Inculpatul Ş.D.C. a fost contactat telefonic la data de 08 mai 2008, ora 20:50 de către martorii L.C.R. şi F.M.C. zis R. prietenii săi, aflaţi în acel moment pe raza oraşului Otopeni, judeţul Ilfov, unde lucrau în construcţii.

În cursul discuţiei telefonice, inculpatul Ş.D.C. le-a spus martorilor că a venit în ţară inculpatul P.S., care „i-a umflat pe ăştia toţi" referindu-se la inculpaţii D.M.F. şi I.D. pentru faptul că îl înşelaseră cu haşişul, şi pe care i-a obligat să-l plătească.

Totodată, inculpatul Ş.D.C. le-a mai adus la cunoştinţă celor doi martori că inculpatul P.S. (N.) a adus din Spania ceva „super, super, super" şi că el o să se deplaseze la Bucureşti pentru a face tranzacţia cu drogul adus de inculpatul P.S. (heroină), aspect ce rezultă din interceptarea şi înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului Ş.D.C.

Aflând de la inculpatul Ş.D.C. că inculpaţii I.D. şi D.M.F. i-au furat marfa (haşişul), inculpatul P.S. s-a întors în ţară în luna mai 2008 şi a stabilit cu tatăl inculpatului D.M.F. ca cei doi să-i plătească suma de 2400 euro pentru haşişul valorificat în interes propriu.

Inculpatul P.S. adusese cu el heroină şi a stabilit telefonic cu inculpatul Ş.D.C. (zis D., zis U.) ca ultimul să vândă o probă de 4 g. heroină cu 1000 lei „băiatului cu care a vorbit în Bucureşti", respectiv inculpatului P.G. (zis G.). Din convorbirea lor telefonică reiese că inculpatul P.S. adusese din Spania o cantitate mult mai mare decât „proba" de 4 g., de heroină (drog de mare risc).

De asemenea, inculpatul P.S. a stabilit cu inculpatul Ş.D.C. să se întâlnească împreună în Bucureşti în ziua de 09 mai 2008, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat în ziua respectivă, în jurul orelor 15:30, pe raza oraşului Otopeni, judeţul Ilfov, şi s-a cazat la o vilă în construcţie, unde lucrau martorii L.C.R. şi F.M.C. zis R.

La data de 10 mai 2008, ora 09:22, inculpatul P.S., aflat în Bucureşti, l-a contactat telefonic pe inculpatul Ş.D.C. şi au stabilit să se întâlnească în Bucureşti la pasajul de la P.M., ocazie cu care inculpatul Ş.D.C. a primit circa 4 grame heroină de la inculpatul P.S. pentru a fi vândută ca „probă" inculpatului P.G.

În aceeaşi zi, la ora 15:03, inculpatul P.S. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul Ş.D.C., aflat în oraşul Otopeni, şi s-a interesat „ce a făcut", aflând de la acesta că „i-am dat-o", şi că dacă cumpărătorul „poate s-o mai întindă", adică dacă poate să o mai amestece cu alte substanţe pentru a fi mai multă cantitate, o ia „en-gross".

Acest fapt rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice a celor doi inculpaţi, depus la dosarul cauzei.

În realitate însă, la acel moment, inculpatul Ş.D.C. nu reuşise să vândă încă proba de heroină primită de la inculpatul P.S., întrucât încă nu luase legătura cu martorul P.G., cel ce voia să o cumpere.

La data de 11 mai 2008, ora 17:24, inculpatul Ş.D.C. a trimis un sms de la postul său telefonic cu mesajul: „Am nevoie de tine. Marţi trebuie sa vând heroina. În fine, ţine-mi pumnii. Te iubesc."

Tot în ziua de 11 mai 2008, ora 19:16, inculpatul P.S. l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul Ş.D.C. şi l-a întrebat dacă „ăla" (cumpărătorul heroinei) „dă vreun semn de viaţă", iar inculpatul Ş.D.C. l-a asigurat că „se face şmecheria", fapt ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate.

Inculpatul Ş.D.C. i-a mai spus inculpatului P.S. că se va împrumuta de nişte bani şi îi va da inculpatului P.S., urmând să facă afacerea viitoare cu haşiş (rezină de cannabis) împreună „jumătate-jumătate".

Apoi, la data de 12 mai 2008, ora 14:19, inculpatul Ş.D.C. a luat legătura telefonic cu inculpatul I.D. şi l-a întrebat, referindu-se la heroină, dacă „d-aia la o sută treizeci euro nu dăm şi noi", „sută la sută pur".

În aceeaşi discuţie telefonică, inculpatul I.D. i-a cerut inculpatului Ş.D.C. să nu-i spună inculpatului P.S. că el şi inculpatul D.M.F. vânduseră haşiş inculpatului R.C.A., în două rânduri, în total 35 grame.

Inculpatul Ş.D.C., aflat în oraşul Otopeni, l-a contactat telefonic şi pe inculpatul R.C.A. în ziua de 12 mai 2008, ora 19:13, căruia i-a cerut să vină la el în Otopeni să îi arate „ceva", „mai şmecherie decât ce-ai avut de la noi", „mult mai şmecherie" (se referea la heroina pe care o deţinea şi o primise de la inculpatul P.S.), fapt refuzat de inculpatul R.C.A.

Acest aspect rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate şi redate în scris, ce a fost ataşat la dosar.

La data de 12 mai 2008, ora 19:48, inculpatul Ş.D.C., aflat tot în Otopeni, a primit un sms de la martorul P.G. zis G., şi au stabilit să se întâlnească în oraşul Otopeni, pe data de 13 mai 2008.

În seara aceleiaşi zile, la ora 20:23, inculpatul P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ş.D.C. care, deşi încă nu vânduse heroina martorului P.G., îl induce în eroare pe inculpatul P.S. căruia, referindu-se la heroină, îi spune că „ăla a făcut-o de ieri şi aşteaptă să o scoată pe piaţă", astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate.

În ziua de 13 mai 2008, în jurul orelor 13:28, inculpatul Ş.D.C. a fost contactat telefonic de martorul Ţ.F.L. zis N., care i-a spus că un client voia să cumpere 1 gram de heroină cu 90 euro, însă ulterior tranzacţia nu s-a realizat întrucât clientul respectiv nu a făcut rost de bani.

Tot în ziua de 13 mai 2008, la ora 18:28, astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate, inculpatul Ş.D.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.G., care voia să cumpere heroina, şi cei doi au stabilit să se întâlnească la pasarela albastră din oraşul Otopeni, unde se află restaurantul C.R.

În aceeaşi zi, la ora 18:40, inculpatul P.G. l-a sunat pe inculpatul Ş.D.C. şi l-a anunţat că îl aştepta la locul stabilit anterior.

Cu o bicicletă împrumutată de la vila unde era cazat în Otopeni, inculpatul Ş.D.C. s-a deplasat la locul convenit cu martorul P.G., în scopul de a-i vinde acestuia cele circa 4 grame heroină pe care le avea asupra sa.

În momentul în care inculpatul Ş.D.C. a dus mâna la borseta în care avea heroina pentru a o da martorului P.G., deci înainte ca heroina să treacă asupra martorului, au intervenit organele de poliţie din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Teleorman, care în acel moment îi filau pe cei doi, şi pe care i-au imobilizat.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 mai 2008 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., cantitatea de 3,65 g. depistată asupra inculpatului Ş.D.C. este heroină şi face parte din tabelul-anexă I la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, fiind drog de mare risc.

Împotriva acestei hotărâri, inculpaţii au declarat apel.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 258 din 11 decembrie 2009, a admis apelurile formulate de inculpaţii P.S., Ş.D.C., D.M.F., I.D., R.C.A., P.D.M., a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând:

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul P.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

2. A descontopit pedeapsa finală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului Ş.D.C., în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi 11 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ş.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.D.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată în cauză, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. A descontopit pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.F., în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. c) şi d din Legea nr. 143/2000 şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul D.M.F. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în cauză pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea 143/2000, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

4. A descontopit pedeapsa finală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului I.D., în pedepsele componente de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi 9 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul I.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată în cauză pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

5. A descontopit pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului R.C.A., în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul R.C.A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

6. A descontopit pedeapsa finală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.D.M. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi art. 4 - art. 76 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpata P.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării principale de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi art. 74 - 76 C. pen., ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 110 raportat la art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi art. 74 - 76 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondate apelurile inculpaţilor P.G., P.M.C., D.G.D., B.I.C.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor P.S., Ş.D.C., D.M.F., I.D. şi R.C.A.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor P.S., Ş.D.C., D.M.F., I.D. şi R.C.A. prevenţia de la 14 mai 2008 la zi.

A obligat inculpaţii P.G., P.M.C., D.G.D., B.I.C. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare legate de soluţionarea apelurilor formulate de inculpaţii P.S., Ş.D.C., D.M.F., I.D. şi R.C.A. rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii P.S., P.M., I.D., P.M.C., R.C.A., D.M.F., Ş.D.C., D.G.D., B.I.C.

Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat Decizia atacată pentru două motive, sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.:

- nelegala înlăturare a pedepselor complementare aplicate inculpaţilor P.S., Ş.D.C., D.M.F. şi R.C.A.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.S. şi Ş.D.C. prin aplicarea circumstanţelor judiciare şi coborârea sub minimul special prevăzut de lege.

Prin concluziile orale, procurorul de şedinţă a susţinut numai cel de-al doilea motiv de recurs privitor la greşita reţinere a circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor sub limita specială minimă prevăzută de lege în cazul inculpaţilor P.S. şi Ş.D.C.

S-a arătat că nici faptele săvârşite de cei doi inculpaţi şi nici conduita lor anterioară nu justificau reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pe de altă parte, s-a arătat că deşi circumstanţele atenuante reţinute au un caracter personal (conduita bună în familie şi societate, reabilitarea de drept din condamnarea anterioară suferită, în cazul inculpatului P.S., respectiv infractor primar care a dovedit o atitudine de recunoaştere a faptelor pe parcursul procesului penal, în cazul inculpatului Ş.D.C.), efectul acestora a fost aplicat de către instanţă doar în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu şi în raport de infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Instanţa de apel a făcut o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.S. şi Ş.D.C.

Aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. este justificată şi corect argumentată, dar efectele acesteia sunt disproporţionate, în sensul coborârii mult prea accentuate a limitelor pedepselor speciale în cazul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ceea ce afectează asigurarea scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale.

Apreciind în mod corespunzător asupra tuturor împrejurărilor în care s-au săvârşit faptele, asupra contribuţiei fiecăruia dintre cei doi inculpaţi şi asupra conduitei acestora anterior şi concomitent procesului penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., Înalta Curte va dispune majorarea pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) şi art. 76 alin. (1) C. pen., de la 5 ani la 7 ani închisoare pentru inculpatul P.S. şi de la 5 ani la 6 ani închisoare pentru inculpatul Ş.D.C.

Întrucât circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de apel în favoarea celor doi inculpaţi au caracter personal, aplicarea lor trebuie să opereze, în mod obiectiv, pentru toate infracţiunile stabilite în sarcina lor.

Instanţa de apel a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi în cazul celorlalte infracţiuni pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, eroare care va fi îndreptată de instanţa de recurs cu consecinţa reducerii pedepsei stabilite pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare în cazul inculpatului P.S., precum şi a pedepsei stabilite pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare în cazul inculpatului Ş.D.C.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor vor fi contopite, P.S. urmând să execute 7 ani închisoare, iar Ş.D.C., 6 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa Decizia penală nr. 258 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală numai cu privire la individualizarea pedepselor inculpaţilor P.S. şi Ş.D.C. şi va dispune ca în precedent.

Durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor va fi dedusă de la 14 mai 2008, la zi pentru fiecare dintre ei, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

Cu privire la recursurile inculpaţilor P.S. şi Ş.D.C.

Inculpatul P.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aceasta fiind singura faptă pentru care există dovezi de săvârşire a ei şi pentru care s-a cerut aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul Ş.D.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere situaţia sa familială şi poziţia procesuală sinceră.

Recursurile se dovedesc întemeiate şi urmează a fi admise, casându-se Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, respectiv a reţinerii circumstanţelor atenuante personale şi în cazul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru care aceştia au fost condamnaţi, cu consecinţa coborârii pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru această infracţiune; celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate cu privire la inculpaţii P.S. şi Ş.D.C. vor fi menţinute.

Cum acest motiv de recurs a fost examinat şi i s-a dat dezlegarea cuvenită în cadrul examinării recursului Parchetului, Înalta Curte nu va reveni asupra argumentelor deja prezentate mai sus.

Operarea unei alte reduceri de pedeapsă în cazul recurenţilor inculpaţi P.S. şi Ş.D.C. nu este justificată, criticile formulate în acest sens urmând a fi respinse ca neîntemeiate.

Natura şi gravitatea infracţiunilor comise, pericolul concret şi consecinţele sociale ale activităţii de traficant de droguri de risc şi de mare risc impun o reacţie coercitivă fermă şi asigurarea procesului de reeducare al inculpaţilor în condiţii de respectare a dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.

Încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul P.S. este corectă şi corespunzătoare dovezilor privind actele materiale desfăşurate de acesta.

Convorbirile telefonice purtate de inculpatul P.S. cu inculpatul Ş.D.C. care au fost interceptate şi redate cu respectarea prevederilor legale şi al căror conţinut nu a fost contestat, dovedesc nu numai implicarea primului în traficul de droguri, dar mai mult decât atât, faptul că a fost iniţiatorul distribuirii haşişului şi heroinei, pe care le aducea din străinătate, astfel că în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată neîntemeiată critica referitoare la încadrarea juridică în cazul recurentului P.S. şi o va respinge ca atare.

Cu privire la recursurile inculpaţilor I.D. şi D.M.F.

Ambii recurenţi au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate.

Pedepsele aplicate inculpaţilor I.D. şi D.M.F. au fost corect individualizate, conform prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi întru realizarea scopului acestora, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen.

Instanţa s-a orientat la pedepse stablite la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care au fost condamnaţi inculpaţii. Au fost îndeaproape examinate şi valorificate toate datele care caracterizează persoana celor doi inculpaţi, modul în care au acţionat, faptul că inculpatul I.D. era minor la data comiterii infracţiunilor, astfel că în cauză nu există temeiuri pentru reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepselor sub cuantumul stabilit şi care dovedeşte a fi suficient şi necesar reeducării lor.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaţilor I.D. şi D.M.F. ca nefondate.

Cu privire la recursurile inculpaţilor P.D.M., P.M.C., D.G.D., B.I.C. şi R.C.A.

Inculpaţii nu au motivat recursurile declarate.

La termenul de judecată din data de 10 martie 2010, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii au declarat că îşi retrag recursurile.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385⁴ alin. (2) teza a II-a raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de voinţa manifestată a inculpaţilor P.D.M., P.M.C., D.G.D., B.I.C. şi R.C.A. de a-şi retrage recursurile declarate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

1. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii P.S. şi Ş.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 258 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează Decizia atacată cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele aplicate inculpaţilor P.S. şi Ş.D.C. în individualitatea lor.

Cu privire la inculpatul P.S.

- Majorează pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.

- Face aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi reduce pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2008 la 23 martie 2010.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Cu privire la inculpatul Ş.D.C.

- Face aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi reduce pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2008 la 23 martie 2010.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului,în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

2. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.D. şi D.M.F.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2008 la 23 martie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea avocaţilor aleşi,în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

3. Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii P.D.M., P.M.C., D.G.D., B.I.C. şi R.C.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3763/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1140/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1108/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1108/2010. Penal