ICCJ. Decizia nr. 3782/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3782/2010
Dosar nr. 8588/1/2010
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin Sentinţa penală nr. 124 din 1 iunie 2010 l-a condamnat pe inculpatul T.L. la pedepsele de 9 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 201 alin. (2) şi (31) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., 9 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., 9 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (31) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 9 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 9 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 201 alin. (2), (31) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 865 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 311 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4233 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani şi 6 luni închisoare.
A dedus arestul preventiv de la 8 iulie 2008 la zi şi a menţinut starea de arest.
Curtea de Apel Oradea, sesizată cu judecarea apelului declarat de inculpat cu termen la 26 octombrie 2010, prin încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2010, în temeiul art. 3001 cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) a constatat că măsura arestării preventive luată faţă de inculpat este legală şi temeinică şi a menţinut-o.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a solicitat revocarea ei deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa.
Verificând pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, încheierea recurată, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit art. 160b, în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării şi dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat .., dispune prin încheiere motivată, revocarea măsurii privării de libertate şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Mai înainte de termenul de judecată stabilit pentru 26 octombrie 2010, instanţa de apel a procedat conform art. 3001 C. proc. pen. A constatat că măsura arestării a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., faptele presupus săvârşite de inculpat fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani (infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) este pedepsită cu închisoare de la 10 la 25 ani).
În acelaşi timp s-a avut în vedere că prin sentinţa penală supusă apelului inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare.
Fără a fi încălcată prezumţia de nevinovăţie, detenţia după pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, indiferent dacă hotărârea este executorie sau nu, se încadrează în prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Cetăţeneşti, dată fiind legătura esenţială a acestor dispoziţii cu cele prevăzute de către parag. 3 şi 1 lit. c) ale art. 5, potrivit cărora o persoană condamnată în primă instanţă şi menţinută în arest preventiv în calea de atac, nu mai poate fi considerată ca fiind deţinută pentru a fi adusă în faţa autorităţii competente în baza unei suspiciuni rezonabile că ar fi comis acea infracţiune.
Pe de altă parte, prin motivele de apel inculpatul solicită administrarea unor probe inclusiv expertiza ADN pentru a dovedi că nu este autorul faptelor imputate ori tocmai aceste aspecte urmează a fi analizate cu ocazia soluţionării apelului.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Încheierii din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3623/111/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1140/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3783/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
