ICCJ. Decizia nr. 1218/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1218/2010
Dosar nr. 2633/1/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, investită cu soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii: M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., S.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S., trimişi în judecată în stare de arest preventiv de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea - a dispus, în baza art. 160b cu ref. la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării inculpaţilor cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei.
În baza art. 145 cu referire la art. 145 alin. (1)1 şi art. 145 alin. (1)2 C. proc. pen., a instituit următoarele obligaţii:
- să nu depăşească limita teritorială a României decât cu aprobarea instanţei;
- să se prezinte la instanţa ori de câte ori sunt chemaţi sau la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poate nicio categorie de arme;
- să nu se apropie unul de celălalt şi nici de martorii din cauză, să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
- să nu se ocupe de comerţul cu ţigări.
S-a atras atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurilor sau obligaţiilor impuse, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea încheierii către IPJ Satu Mare, Jandarmeriei Satu Mare, Poliţiei Comunitare de la domiciliul inculpaţilor.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv de la 24 martie 2009, prin încheierea nr. 1 a Curţii de Apel Oradea pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat - în vederea săvârşirii de infracţiuni grave - contrabandă şi contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă.
S-a reţinut ca temei al arestării dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea de comitere a acesteia şi sentimentul acut de insecuritate socială şi dezaprobarea publică.
În concret, s-a reţinut că inculpatul M.V. a iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat - în zona de frontieră cu Ucraina, având ca scop contrabanda cu ţigări provenite din Ucraina - grup din care făceau parte şi inculpaţii D.F., F.I., H.A.I. şi S.T.
Grupul a fost sprijinit de inculpaţii HGS., K.R. şi G.C. - agenţi la poliţia de frontieră - care le-au furnizat inculpaţilor date prin sistemul de securizare al frontierei şi au asigurat protecţia grupului, facilitându-se introducerea ţigărilor fără riscuri.
La termenul de judecată din 22 martie 2010 Curtea de Apel Oradea a reevaluat temeiurile ce au determinat arestarea preventivă, constatând că acestea au suferit modificări.
Inculpaţii au fost audiaţi, la fel ca toţi martorii cauzei, atât în acuzare cât şi în apărare, iar celelalte acte ce urmează a fi executate nu sunt împiedicate de prezenţa inculpaţilor în stare de libertate.
Natura şi gravitatea faptelor nu au caracter absolut, ca urmare a incidenţei prezumţiei de nevinovăţie, luarea măsurii arestării a fost justificată, la fel şi menţinerea acesteia o perioadă de timp, însă, în prezent aceasta nu se mai justifică - neexistând o tulburare reală a ordinii publice, nemaijustificându-se menţinerea măsurii o perioadă îndelungată.
Nu există probe care să concluzioneze previzibilitatea unei conduite corespunzătoare şi negativă a inculpaţilor îndreptată împotriva bunei desfăşurări a procesului penal, astfel că se impune înlocuirea arestării preventive cu interdicţia de a părăsi ţara.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul teritorial Oradea este fondat.
Din examinarea cauzei, rezultă că la 15 februarie 2010, curtea de apel a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, pe aceleaşi motive, recursul declarat de parchet fiind admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 683 din 22 februarie 2010 - ocazie cu care s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.
De la acea dată şi până la 22 martie 2010 când instanţa dispune din nou înlocuirea măsurii arestării, nu rezultă motive care să ducă la concluzia dispariţiei temeiurilor ce au impus luarea, prelungirea şi menţinerea măsurii arestării preventive.
Motivele invocate în încheiere nu pot constitui temeiuri pentru a aprecia că în cauză s-au produs schimbări importante, de natură a concluziona că sunt incidente disp. art. 139 C. proc. pen.
În cauză sunt motive verosimile de a bănui că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt trimişi în judecată, situaţia de fapt reţinută nu s-a schimbat şi nici încadrarea juridică, faptele de care sunt vinovaţi păstrându-se de asemenea, caracter de pericol social grav determinat de multitudinea persoanelor implicate, calitatea unora din acestea - agenţi de poliţie - cât şi caracterul repetat al infracţiunii de contrabandă.
Faptele, în forma reţinută, au produs o dezordine socială şi reacţie în rândul opiniei publice, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor ar crea impresia lipsei de fermitate a organelor judiciare faţă de fapte antisociale grave.
Prin menţinerea stării de arest preventiv nu se aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie cum se susţine, inculpaţii nefiind trataţi ca atare, ci judecaţi cu respectarea acestui principiu precum şi cu garantarea tuturor drepturilor procesuale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării, ci acestea se menţin în conformitate cu disp. art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen., se va menţine starea de arest preventiv a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., S.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S..
Conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea va fi admis, se va casa încheierea din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea numai cu privire la măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură pe care o înlătură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea, împotriva încheierii din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 611/35/2009, privind pe inculpaţii M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., S.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S.
Casează încheierea atacată numai cu privire la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., S.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., S.E.T., H.A.I. şi K.R., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2010. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 1221/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
