ICCJ. Decizia nr. 136/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 136/2010

Dosar nr. 853/36/200.

Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 180 din 28 aprilie 2009 hotărând asupra învinuirilor deduse judecăţii în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) şi respectiv art. 346 C. proc. pen. a soluţionat în fond acţiunile penală şi civilă după cum urmează:

- în baza art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind infracţiunea de raport sexual cu o minoră (2 fapte continuate, comise asupra fiecăreia din părţile vătămate minore D.M.P. şi G.L.G. în vârstă de 10 ani şi 2 luni şi respectiv 11 ani) a condamnat pe inculpatul B.I., la pedepsele principale de câtre 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe durata de 4 ani [prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) dată activităţii infracţionale sus-menţionate prin rechizitoriu].

- în baza art. 202 alin. (1), (2)¹ şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea de corupţie sexuală (2 fapte continuate comise asupra aceloraşi părţi vătămate minore) a condamnat pe inculpatul B.I. la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare;

- referitor la învinuirea săvârşirii şi a infracţiunii de răspândire de materiale obscene prevăzută de art. 325 C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. [„faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" în speţă, în opinia judecătorului cauzei, lipsesc atât elementul material al laturii obiective cât şi latura subiectivă] astfel încât în final prin contopirea pedepselor anterior arătate în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsă complementară).

Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale în regim de detenţie i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. şi ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 350 alin. (1) rap. la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i-a fost computată din pedeapsă reţinerea/arestarea preventivă cu începere de la 1 octombrie 2008 la zi.

Pe latura civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 346 alin. (1) art. 14, art. 17 şi art. 18 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul la sumele de câte 4.000 lei, cu titlu de daune morale, către părţile civile D.M.P. şi G.L.G., prin reprezentanţii legali ai acestora.

În fapt instanţa a reţinut că în vara anului 2006, folosind cadouri în bani, jocuri pe calculator, produse alcoolice şi răcoritoare, inculpatul B.I. în vârstă de 38 ani, necăsătorit, a ademenit în apartamentul său pe minorele în vârstă de 11 ani şi respectiv 10 ani şi 2 luni G.L.G. şi D.M.P. - familia ultimei victime locuind în acelaşi imobil cu inculpatul - şi a întreţinut acte sexuale orale repetate, separat ori concomitent cu cele două minore; totodată, inculpatul a filmat în integralitate actele orale sus-menţionate cu ajutorul unei camere web, păstrând în calculator înregistrările ce au fost transferate şi pe CD-uri de uz personal, împrumutate ulterior spre vizionare în particular martorei S.S.

Descoperirea şi constatarea activităţii infracţionale amintite a avut loc la data de 27 septembrie 2008 când lucrătorii din cadrul secţiei 5 Poliţie Constanţa au fost sesizaţi de numita S.S., din Constanţa, cu privire la faptul că unul dintre colegii ei de serviciu ar deţine la domiciliu mai multe materiale pornografice cu persoane minore, punând la dispoziţia organelor de cercetare penală un număr de trei CD-uri, despre care a susţinut că le-a primit de la acesta pentru a le viziona; pe baza CD-urilor puse la dispoziţie,de martora amintită, s-a realizat o planşă fotografică care ulterior a dus la identificarea părţilor vătămate D.M.P. şi G.L.G.; ulterior, în data de 01 octombrie 2008 la domiciliul inculpatului B.I., s-a efectuat percheziţie cu autorizarea judecătorului fiind ridicată unitatea centrală de calculator, şi cele două hard-diskuri montate pe acesta - rezultatele fiind prezentate pe un CD ataşat la dosarul cauzei - precum şi CD-urile găsite în locuinţă printre care se aflau şi cele înapoiate de S.S.

Cercetările penale efectuate ulterior au stabilit că între inculpat şi familia D., domiciliată în acelaşi imobil, la apartamentul nr. 85, s-au creat în timp relaţii apropiate ce au facilitat contactul individual al inculpatului cu partea vătămată D.M.P., care îl vizita destul de des în locuinţa sa; din declaraţiile inculpatului şi cele ale părţilor vătămate a rezultat faptul că actele sexuale orale au avut loc în vara anului 2006, în timp ce G.L.G. se afla în vizită la verişoara sa D.M.P., în condiţiile în care – contrar susţinerilor acestuia că această activitate ilicită ar fi avut loc din iniţiativa celor două minore – inculpatul B.I. le-a ademenit făcându-le cadouri în bani, produse alimentare şi băuturi alcoolice, în schimbul cărora au acceptat şi întreţinut acte sexuale orale repetate separat ori concomitent cu acesta.

Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. [„profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa" /"victima nu a împlinit vârsta de 15 ani"] în aceea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. a fost dispusă de instanţă pe considerentele că - în contrarietate cu cele reţinute la urmărirea penală de procuror - mijloacele de probă administrate la cercetarea judecătorească în condiţiile art. 289-291 C. proc. pen. au evidenţiat în mod indubitabil faptul că întreţinerea relaţiilor sexuale orale a avut loc cu consimţământul părţilor vătămate minore (pe tot parcursul procesului penal cele două părţi vătămate minore au declarat constant că nu au fost constrânse în nici o modalitate să accepte relaţiile sexuale orale cu inculpatul, astfel cum a rezultat de altfel şi din declaraţiile date la cercetarea judecătorească, ocazie cu care instanţa a constatat nemijlocit atitudinea relaxată/degajată, de loc jenată ori afectată a celor două minore de cele întâmplate în urmă cu aproximativ 3 ani).

Achitarea în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 325 C. pen. a fost dispusă de instanţă cu motivarea că încredinţarea spre vânzare a materialelor pornografice către martora S.S. a avut loc la solicitarea acesteia cu obligaţia de a nu fi date şi altor persoane, neputându-se reţine astfel că inculpatul a confecţionat şi deţinut, pentru a vinde sau răspândi materialele pornografice respective, condiţie esenţială pentru existenţa elementului material al infracţiunii de răspândire de materiale obscene.

La individualizarea pedepselor, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa a avut în vedere pericolul social concret ridicat al faptelor ilicite săvârşite de inculpat - asupra unor minore în vârstă de 10 ani şi 2 luni şi respectiv 11 ani prin acte repetate separate ori concomitente, prin realizarea de materiale pornografice cu caracter privat - precum şi celelalte date ce caracterizează persoana infractorului şi conduita procesuală a acestuia - vârsta de 41 ani, necăsătorit, studii superioare, încadrat în muncă, fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

2. Împotriva sentinţei penale nr. 180 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul B.I., Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a criticat sentinţa atacată pentru nelegalitate cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de viol în infracţiunea de raport sexual cu o minoră şi respectiv achitarea nejustificată a inculpatului sub aspectul săvârşirii şi a infracţiunii de răspândire de materiale pornografice, prevăzută de art. 325 C. pen. În acest sens prin motivele scrise de apel s-a susţinut că vârsta fragedă de 10 ani şi 2 luni şi respectiv 11 ani a celor două părţi vătămate echivalează cu imposibilitatea acestora de a-şi exprima în cunoştinţă de cauză de consecinţele faptelor respective consimţământul la întreţinerea raporturilor sexuale orale cu inculpatul, fiind săvârşită astfel infracţiunea de viol (iar împrejurarea că inculpatul a oferit spre vizionare materialele pornografice realizate atât părţilor vătămate cât şi martorilor S.S. dovedeşte de asemenea şi existenţa elementului material al laturii obiective al infracţiunii prev. de art. 325 C. pen.).

Inculpatul-apelant B.I. a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie - pe latură penală şi civilă – invocând ca erori de judecată în acest sens condamnarea greşită a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - cu motivarea că actele sexuale orale imputate acestuia nu s-au consumat în realitate - şi respectiv acordarea nejustificată a daunelor morale în cuantum de 4.000 lei către partea civilă D.M. în condiţiile în care cererea acesteia s-a referit la suma de 1.500 lei.

Curtea, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei în raport cu motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de procuror şi inculpat, cât şi sub toate celelalte chestiuni de fapt şi de drept ce au format obiectul judecăţii în primă instanţă – în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a respins în totalitate, ca neîntemeiate, existenţa pretinselor erori în fapt şi în drept invocate de apelanţi, pentru considerentele arătate în continuare.

Examinarea şi aprecierea mijloacelor de probă administrate în condiţii legale pe parcursul procesului penal, inclusiv declaraţiile constante ale părţilor vătămate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească în consens cu cele ale inculpatului în cauză, atestă în mod indubitabil faptul că inculpatul B.I., în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a întreţinut raporturi sexuale orale repetate în vara anului 2006, în domiciliul acestuia, cu cele două părţi vătămate în vârstă de 10 ani şi 2 luni şi respectiv 11 ani, pe care le-a ademenit oferindu-le bani, cadouri şi băuturi, săvârşind totodată acte cu caracter obscen asupra şi în prezenţa celor două victime – le-a propus părţilor vătămate să imite scene din filme porno vizionate în prealabil, acte obscene pe care le-a înregistrat şi depozitat în fişiere tip imagine şi video pe calculatorul personal. Ca atare instanţa de apel a apreciat că schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanţă din infracţiunea de viol în infracţiunea calificată de acte sexuale cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) – persoana de sex diferit care nu a împlinit vârsta de 15 ani /fiind determinată la întreţinerea actului sexual de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor în mod direct – este justificată concordanţa existentă între situaţia de fapt rezultată din probele administrate şi conţinutul constitutiv al incriminării juridice sus-menţionate.

În condiţiile în care existenţa actului sexual la care se referă incriminarea din art. 198 C. pen., nu este condiţionată de consumarea acestuia, astfel cum s-a susţinut în mod neîntemeiat de acesta, a fost respinsă de asemenea şi critica apelantului-inculpat privind neîntrunirea sub aspectul arătat a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 198 C. pen.

Din declaraţiile martorei S.S. în coroborare cu cele ale inculpatului B.I. rezultă că acesta deţinea materialele pornografice ca amintire şi nicidecum să le răspândească, oferirea C.D.-urilor şi D.V.D.-urilor către martoră fiind făcută la insistenţele sale pentru a le viziona în particular / cu obligaţia de a le restitui ulterior. Ca atare, materialele pornografice efectuate şi întrebuinţate de inculpat în condiţiile amintite (uz privat) nu au căpătat răspândire în sensul prevederilor art. 325 C. pen. - prin fapte de vindere,răspândire de natură a le face accesibile în public - ceea ce justifică de asemenea şi achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii sus-menţionate.

Referitor la cuantumul daunelor morale acordate părţii civile D.M.P. stabilit de primă instanţă prin apreciere în raport de consecinţele nepatrimoniale ale faptelor ilicite comise de inculpat împotriva părţii vătămate amintite, s-a apreciat că nu se impune reducerea lor de la 4.000 lei la 1.500 lei – astfel cum a solicitat inculpatul – întrucât reprezintă o justă şi integrală acoperire a prejudiciului nepatrimonial amintit în conformitate cu dispoziţiile art. 18, art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ.

În consecinţă, prin Decizia penală nr. 18/MP din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 395 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apeluri declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul B.I.

Conform art. 300² rap. la art. 160^b alin. (1) şi (3) şi art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului-apelant.

3. În cauză au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, reiterând criticile de nelegalitate respinse în apel circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen. – şi inculpatul B.I. pentru care declaraţia de recurs a fost făcută de numita B.E. mama acestuia.

Recursurile amintite vor fi respinse primul ca nefundat iar cel de-al doilea ca inadmisibil, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 C. pen. (având conţinutul legal tipic „actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani …" iar ca formă de specie agravată „a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect victimei") are ca obiect juridic special relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de apărarea libertăţii şi a inviolabilităţii sexuale a persoanei de sex diferit sau de acelaşi sex în perioada minorităţii împotriva faptelor care ar dăuna vieţii sexuale a minorului, periclitând dezvoltarea normală fizică şi morală a acestuia; subiect pasiv al infracţiunii amintite este orice persoană de sex diferit sau de acelaşi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani; deşi legea nu arată limita minimă de la care persoana de sex diferit sau de acelaşi sex este susceptibilă să devină subiect pasiv al infracţiunii amintite este admis în jurisprudenţă şi literatura juridică de specialitate că această limită este în legătură cu momentul când victima dobândeşte capacitatea de raport sexual, adică pubertatea sexuală (menstruaţia), reprezentând o chestiune de fapt în raport de datele particulare în speţă; ori în cauză mijloacele de probă administrate la cercetarea judecătorească în condiţiile art. 289-291 C. proc. pen. au evidenţiat în mod indubitabil faptul că întreţinerea relaţiilor sexuale orale a avut loc cu consimţământul părţilor vătămate minore (pe tot parcursul procesului penal cele două părţi vătămate minore au declarat constant că nu au fost constrânse în nici o modalitate să accepte relaţiile sexuale orale cu inculpatul, astfel cum a rezultat de altfel şi din declaraţiile date la cercetarea judecătorească, ocazie cu care instanţa a constatat nemijlocit atitudinea relaxată/degajată, de loc jenată ori afectată a celor două minore de cele întâmplate în urmă cu aproximativ 3 ani). Ca atare schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanţă, soluţie menţinută în apel, din infracţiunea de viol în infracţiunea calificată de acte sexuale cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - persoana de sex diferit care nu a împlinit vârsta de 15 ani /fiind determinată la întreţinerea actului sexual de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor în mod direct – este justificată concordanţa existentă între situaţia de fapt rezultată din probele administrate şi conţinutul constitutiv al incriminării juridice sus-menţionate.

Conform art. 385² rap. la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., recursul poate fi declarat pentru inculpat, în calitate de substituiţi procesuali, şi de către reprezentantul legal, apărător ori soţul acestuia; în cauză declaraţia de recurs pentru inculpat a fost făcută de către mama acestuia, persoană exceptată categoriei de substituiţi procesuali anterior arătată, împrejurare ce atrage respingerea ca inadmisibilă a recursului inculpatului.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii arestării preventive de la 1 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2010.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta B.E. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 18/MP din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul B.I.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat pentru inculpatul B.I. de B.E. - mama inculpatului - împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii arestării preventive de la 1 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2010.

Obligă recurenta B.E. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1283/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1366/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 136/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 136/2010. Penal