ICCJ. Decizia nr. 1152/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1152/2010
Dosar nr. 38715/3/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1044 din 19 noiembrie 2009 Tribunalul Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 161 din 8 februarie 2008 Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul P.N. la 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 3102 din 3 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea de revizuire sus-numitul a invocat faptul că deşi martorul T.N. a declarat mincinos la procuror, instanţa nu l-a ascultat nemijlocit.
Pentru a respinge cererea de revizuire, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 395 C. proc. pen., de dovedire a acestui caz de revizuire, respectiv existenţa unei hotărâri judecătoreşti sau ordonanţă a procurorului prin care să se constate săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Apelul revizuientului a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 9 din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către revizuient, solicitând casarea hotărârilor şi în rejudecare, admiterea cererii întrucât martorul nu a fost ascultat de instanţă, precum şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În cauza în care revizuientul a fost condamnat definitiv, acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunii de omor, atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii.
Faţă de poziţia de recunoaştere a faptei, instanţa de fond a revenit asupra dispoziţiei de ascultare a martorului T.N.
Acest martor, însă, a fost ascultat de instanţa de apel, astfel încât critica formulată de revizuient, în sensul omisiunii ascultării martorului în instanţă, deşi nu poate fi valorificată în această cale extraordinară de atac, este neîntemeiată.
În fondul cererii de revizuire, motivarea respingerii acesteia, făcută de prima instanţă, este legală şi temeinică.
În adevăr, potrivit art. 395 C. proc. pen., cazul de revizuire de sub art. 394 lit. b) din acelaşi cod, respectiv mărturia mincinoasă se dovedeşte prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului.
Ori, în cauză nu există nici hotărâre judecătorească, nici ordonanţă a procurorului, prin care să se fi constatat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către T.N.
Faţă de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul revizuientului P.N. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.N. împotriva deciziei penale nr. 9 din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1105/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1153/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
