ICCJ. Decizia nr. 1255/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1255/2010
Dosar nr.1628/33/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 79 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionara P.G.A. (dom. în Cluj-Napoca, str. V.N., jud. Cluj) împotriva referatului din 18 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dat în Dosar nr. 303/VIII/1/2009 al aceluiaşi parchet, cu obligarea petentei la plata către stat a sumei de 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că petenta P.G.A. a formulat plângere împotriva referatului din 18 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dat în Dosar nr. 303/VIII/1/2009 al aceluiaşi parchet, prin care s-a soluţionat petiţia sus-numitei cu privire la notarii publici asociaţi în cadrul Societăţii civile notariale „A." din Cluj-Napoca.
Prin referatul de mai sus, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:
Petenta s-a adresat iniţial către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, petiţia fiind înregistrată sub nr. 133/VIII/1/2009, însă în temeiul art. 61 din OG nr. 27/2008, aprobată prin Legea nr. 233/2002, a fost trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu motivarea că potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) rap. la art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. competenţa de a efectua urmărirea penală în cazul infracţiunilor comise de notari publici revine procurorilor din cadrul acestei instituţii.
În fapt, petenta a susţinut că nu a apelat la serviciile notariale ale acestei societăţi, dar că, în zilele de 16 şi 18 februarie 2009, în numele Societăţii civile notariale „A." din Cluj-Napoca a fost formulată către Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Cluj o cerere pentru eliberare extras de carte funciară de informare pentru imobilul înscris în C.F. Cluj, teren proprietatea petentei, cerere cu privire la care aceasta susţine că a fost semnată în fals.
S-a apreciat de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj că petiţia petentei este nefondată, deoarece conform art. 41 din Legea nr. 7/1996, orice persoană poate solicita, fără justificarea interesului, extras de informare pentru orice proprietate, înscris care cuprinde date publice de informare, după Partea I, referitoare la descrierea imobilelor şi, parţial, după Partea II, privind înscrierile vizând dreptul de proprietate.
S-a concluzionat că în aceste condiţii nu rezultă vreun indiciu că s-ar fi produs o vătămare a intereselor legale ale petentei, că nu se impun verificări suplimentare şi nici înregistrarea ca şi cauză penală, astfel că potrivit art. 8 din OG nr. 27/2002, modificată prin Legea nr. 233/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, acest referat, comunicat petentei, s-a clasat şi s-a arhivat la Parchetul Curţii de Apel Cluj.
2. Împotriva acestui referat, petenta P.G.A. a formulat plângere la Curtea de Apel Cluj, ce a fost apreciată ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Plângerea adresată instanţei, formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva modului de soluţionare de către procuror a unei petiţii potrivit OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de rezolvare a petiţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002, este inadmisibilă, întrucât, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., numai rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul controlului judiciar în procedura reglementată prin acest text.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că în mod greşit plângerea a fost considerată ca fiind inadmisibilă în condiţiile în care parchetul a refuzat practic să soluţioneze plângerea sa printr-o rezoluţie dată într-o lucrare penală, ci a considerat-o o simplă petiţie, pe care a clasat-o.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza actelor aflate la dosarul cauzei a apreciat, în mod corect, că plângerea adresată judecătorului este inadmisibilă întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ actele procurorului care pot fi atacate în instanţă, în temeiul art. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţele ori, după caz, rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Ca atare, pe cale de consecinţă, modul de rezolvare a petiţiilor înregistrate în baza OG nr. 27/2002, nu poate fi atacat în instanţă în baza textului de lege sus-menţionat.
În consecinţă, pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.G.A. împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 05 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1259/2010. Penal. Mărturia mincinoasă (art.... → |
|---|
