ICCJ. Decizia nr. 147/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 147/2010
Dosar nr. 154/92/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Deliberând asupra cererea de reabilitare judecătorească de faţă pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Prin cererea adresată Tribunalului Militar Bucureşti la data de 5 iunie 2009 şi înregistrată sub nr. 154/92/2009 petentul P.M., a solicitat reabilitarea judecătorească post-mortem a bunicului său generalul P.C., pentru condamnarea iniţială la moarte (ulterior comutată în pedeapsa detenţiunii grea pe viaţă) pentru săvârşirea „crimei de dezastrul ţării, prin săvârşirea crimei de război, prev. de art. 2 lit. a) combinat cu art. 3 alin. (4) din Legea nr. 312/1945 şi sancţionată de art. 3 alin. (2) din aceiaşi lege, cum şi la pedeapsa complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică, condamnarea la pedeapsa detenţiunii grea pe viaţă pentru săvârşirea crimei de dezastrul ţării prev. de art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 312/1945 şi sancţionată de art. 3 alin. (1) din aceiaşi lege, cum şi la pedeapsa complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică, precum şi condamnarea la 20 de ani temniţă grea pentru crimă de dezastrul ţării, prin săvârşirea crimei de război, prev. de art. 2 lit. c) combinat cu art. 3 alin. (5) din Legea nr. 312/1945 şi sancţionată de art. 3 alin. (2) din aceiaşi lege, cum şi la pedeapsa complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică", aplicată prin hotărârea nr. 17 din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului din Bucureşti, Completul I de judecată, definitivă prin Decizia nr. 1134 din 27 mai 1946 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a, şi, respectiv Decizia nr. 21 din 31 mai 1946 a Secţiunilor Unite a aceleiaşi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru susţinerea cererii petentul, prin apărătorul său ales a ataşat copia legalizată a certificatului de naştere seria N.2 nr. 300126, eliberat la data de 12 august 1965 de Sfatul Popular Regional Craiova (f.2), copiile certificatului de moarte seria Ma nr. 762468, eliberat la data de 25 iulie 1964 de Sfatul Popular Regional Craiova (f.3), aparţinând generalului P.C., certificatului de naştere seria E.N. nr. 63457, eliberat la data de 07 decembrie 1979 de Sfatul Popular Bucureşti Sector 2 (f.4), aparţinând petentului, copiile certificatelor de naştere ale părinţilor săi P.I.G.C., seria N.d.a nr. 050177, eliberat la data de 30 decembrie 1964 de Sfatul Popular şi G.R.I., seria N.n.nr. 929056, eliberat la data de 11 decembrie 1957 de Sfatul Popular al Capitalei Raion Stalin (f.5) şi a certificatului de căsătorie al acestora seria E.C. nr. 28354, eliberat la data de 07 decembrie 1979 de Serviciul central de Stare Civilă al Sectorului 2 (f.6), precum şi copii după biografia bunicului său generalul P.C. (f.28-34).
De asemenea, în vederea susţinerii cererii sale, apărătorul petentului a solicitat instanţei obţinerea de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a unei copii după hotărârea de condamnare a bunicului său generalul P.C., care a fost ataşată la dosarul cauzei (anexă la dosar nr.154/92/2009 f.1-325), document cu caracter clasificat – SECRET DE SERVICIU.
Ulterior sesizării, la termenul de judecată din 7 octombrie 2009, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei în soluţionarea cererii de reabilitare judecătorească amintite, incident procesual referitor la care în deliberare au fost făcute următoarele constatări:
Condamnarea inculpatului – general P.C. (fost ministru al Apărării Naţionale: 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944) s-a făcut de către o instanţă extraordinară – Tribunalul Poporului – pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, având conţinutul specific crimelor de război.
În prezent, urmare modificărilor legislative succesive aduse competenţelor instanţelor militare, tribunalele militare pot judeca în primă instanţă numai infracţiunile prev. de art. 331-352 C. pen. ori alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu comise de militari până la gradul de colonel inclusiv (art. 26 C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 281/2003 şi art. I pct. 5 din Legea nr. 356/2006).
Cum infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului şi de către generali (generalul P.C. făcând parte din Cabinetul mareşalului I.A.) nu sunt prevăzute în competenţa specială a unei alte instanţe, rezultă, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) şi d) C. proc. pen., că în prezent, competenţa de a judeca în primă instanţă, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul general P.C. este dobândită Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 494 C. proc. pen. care stabilesc competentă să se pronunţe asupra reabilitării au în vedere situaţia în care nu au survenit modificări ale normelor de competenţă a căror strictă interpretare şi imediată aplicare au prioritate în raport de dispoziţiile mai sus invocate.
Astfel, competenţa instanţei care soluţionează cererea de reabilitare se supune regulilor în vigoare la momentul introducerii cererii.
Drept urmare, instanţa care a devenit competentă să judece în acest moment cauza în primă instanţă, este competentă să judece şi cererea de reabilitare.
În acest sens, prin Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând în interesul legii, a stabilit că dispoziţiile art. 494 teza I C. proc. pen. se interpretează în sensul că în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
Cum la momentul formulării cererii de reabilitare (05 iunie 2009) competenţa de a judeca în primă instanţă faptele pentru care se solicită reabilitarea, aparţine Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că acestei instanţe îi revine competenţa să se pronunţe asupra cererii de reabilitare judecătorească în speţă.
În consecinţă, în baza art. 29 alin. (1) lit. b) şi d), art. 39 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 494 C. proc. pen., Tribunalul Militar Bucureşti prin sentinţa nr. 166 din 07 octombrie 2009, a admis excepţia ridicată şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare judecătorească post-mortem a generalului P.C. în favoarea Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie căreia i-a fost trimis dosarul.
2. Înalta Curte ca instanţă competentă după calitatea persoanei - pentru considerentele arătate în hotărârea de trimitere – s-a investit cu judecarea în primă instanţă a cererii de reabilitare judecătorească amintite, referitor la care procurorul a invocat excepţia de inadmisibilitate în raport cu prevederile art. 135 C. pen.
Excepţia arătată este întemeiată.
Din economia dispoziţiilor art. 135 C. pen. [având titlu marginal „Reabilitarea judecătorească"] rezultă că reabilitarea la cerere, de către instanţa judecătorească poate solicita doar în cazul condamnărilor la „pedeapsa închisorii" [cazurile prevăzute la lit. a)-c)] şi respectiv la „pedeapsa detenţiunii pe viaţă comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii" [cazul prevăzut la lit. d)]; Reabilitarea de drept - cealaltă specie juridică a reabilitării - este de plano exclusă în speţă, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 134 C. pen., este aplicabilă „doar în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an".
În consecinţă de lege lata potrivit legii române în materie dispoziţiile art. 134 şi art. 135 C. pen. - condamnarea la moarte ulterior comutată în pedeapsa detenţiunii grea pe viaţă cum este situaţia în speţă, excede câmpului de aplicare a oricărei modalităţi de reabilitare judecătorească sau de drept - cererile respective fiind inadmisibile.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de reabilitare formulată de petiţionarul P.M. pentru condamnatul P.C.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3660/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3667/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
