ICCJ. Decizia nr. 1331/2010. Penal. Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1331/2010
Dosar nr. 14524/95/2008
Şedinţa publică din 4 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94 din 2 iunie 2010 Tribunalul Hunedoara, secţia penală s-a dispus:
1. Condamnarea inculpatului OGC., la:
- 1 (un) an închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
În baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul acesteia, la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani.
Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
2. Condamnarea inculpatului G.V.R la:
- 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
În baza art. 81, art. 82 C. pen.,s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul acesteia, la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani.
Au fost puse in vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.,au fost obligaţi inculpaţii OGC. şi G.V.R. la plata sumei de câte 200 lei fiecare - cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă,instanţa de fond a reţinut, în esenţă,că începând cu data de 18 decembrie 2005, inculpatul OGC., având gradul profesional de agent de poliţie, şi-a desfăşurat activitatea la Poliţia Târgu Jiu, în cadrul Biroului Siguranţa Circulaţiei în Mediul Urban, din data de 16 martie 2007 având atribuţii de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
1. în data de 02 aprilie 2007, inculpatul OGC. trebuia să asigure, conform planificării curente, îndrumarea, supravegherea şi controlul traficului rutier în zona intersecţiei dintre străzile U. şi P. din municipiul Târgu Jiu.
În aceeaşi zi, în jurul orei 12.45, martorul B.V., salariat al SC C.E.Z. OLTENIA - Distribuţie, se deplasa, în exercitarea atribuţiilor de serviciu (citirea consumului de energie electrică al marilor consumatori), pe strada V. din municipiul Târgu Jiu, la volanul autoturismului de serviciu, înmatriculat sub numărul, în acelaşi autoturism aflându-se colegii săi de serviciu, martorii T.M. - pe bancheta din spate - şi martorul C.R. - pe scaunul din dreapta conducătorului auto.
Martorul B.V. a pătruns în intersecţia semaforizată a străzilor V. şi U., pe culoarea verde a semaforului, când cronometrul descrescător al culorilor indica secunda 6 pentru culoarea verde, a virat dreapta pe strada U., continuându-şi deplasarea pe direcţia Râmnicu Vâlcea, însă a fost oprit de inculpatul OGC., care se afla în zona cunoscută sub denumirea „Piaţa cu flori", la o distantă de cea 60-80 m de intersecţia semaforizată.
In calitatea sa de agent al Poliţiei Rutiere, deşi de la distanţa şi din locul în care se afla nu putea remarca decât prezenţa fizică a semaforului, nu şi culorile afişate de acesta, inculpatul i-a reproşat martorului B.V. că a pătruns în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, i-a întocmit proces verbal de contravenţie, care a fost semnat, în calitate de martor asistent, de inculpatul G.V.R., rudă de gradul IV cu inculpatul O., cu toate că acesta nu observase maniera în care a pătruns martorul B.V. în intersecţie şi nici măcar nu a fost prezent la momentul opririi martorului B. de către inculpatul O., ci a sosit în locul respectiv după cea 10 minute de la eveniment, la solicitarea telefonică a inculpatului O.
Prin procesul verbal seria PCA nr. 0980778 din 02 aprilie 2007, prin care se constata contravenţia prev. de art. 100 alin. (3) lit. d) din OUG nr. 195/2002, martorului B.V. i-a fost aplicată amenda de 156 lei, 4 puncte de penalizare şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
După ce plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie a fost admisă iar actul constatator a fost anulat, martorul B.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului OGC., sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 478/P/2007. În acest dosar, inculpatul G.V.R., audiat în calitate de martor la data de 10 octombrie 2007 (f.29-31 d.u.p.), la propunerea inculpatului OGC., a declarat, contrar adevărului, că, în data de 02 aprilie 2007, între orele 11.00-12.00, se afla, în calitate de pieton, în zona „Pieţei cu flori din municipiul Târgu Jiu, unde a observat doi agenţi de circulaţie, iar pe unul dintre ei l-a auzit spunând: „pun pariu că o să treacă cineva pe roşu." A mai susţinut inculpatul, în declaraţia de martor, că a văzut culoarea verdea semaforului care dirija circulaţia în intersecţie - deşi probaţiunea administrată atestă că, din locul respectiv, nu puteau fi remarcate culorile semaforului, ci doar existenţa fizică a acestuia - apoi a observat că agenţii de poliţie opriseră un autoturism Dacia cu carlinga de culoare albă, anume cel condus de B.V. A mai precizat inculpatul G.V.R., în aceeaşi calitate de martor, că nu a observat prezenţa altor persoane în autoturismul condus de B.V. şi a realizat că unul dintre agenţii de circulaţie estet vărul său, OGC., doar după ce s-a antrenat în discuţii.
Prin Ordonanţa nr. 478 din 13 mai 2008 (f. 2-4 d.u.p.), Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181, art. 90 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului OGC. şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 300 lei, pentru faptele de a căror comitere a fost acuzat.
Depoziţia martorului G.V.R., precum şi cea a martorului B.R.M., colegul de serviciu al învinuitului O., au fost înlăturate ca nesincere, reţinându-se fie gradul de rudenie, fie relaţia de serviciu, dintre martori şi învinuit, precum şi contradicţiile evidente între cele declarate şi realitatea faptică oferită de ansamblul probator, cu privire la calitatea de martori oculari, a orei opririi în trafic a contravenientului B.V. şi cu privire la documentele întocmite.
Prin sentinţa penală nr. 691 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 10017/95/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 411 din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, plângerea învinuitului OGC. împotriva ordonanţei nr. 478/P din 13 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost respinsă ca nefondată (f. 19-22 dosar tribunal Hunedoara).
2. În data de 08 mai 2007, în jurul orei 16.00, martorul D.L. se deplasa pe strada V. din municipiul Târgu Jiu, la volanul autoturismului înmatriculat sub numărul. A pătruns în intersecţia semaforizată dintre străzile V. şi U., virând dreapta pe strada U., pe culoarea verde a semaforului.
În zona „Pieţei cu flori" a fost oprită în trafic de inculpatul OGC., care îşi desfăşura activitatea de agent al poliţiei rutiere, în imediata apropiere a intersecţiei străzilor U. şi P., loc dispus în unghi de 90° faţă de intersecţia semaforizată şi de unde nu putea observa culorile semaforului.
După ce i-a adus la cunoştinţă martorei că a pătruns în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului - împrejurare negată de martor - inculpatul i-a întocmit procesul verbal de contravenţie seria PCA nr. 0982810 din 08 mai 2007, în care a consemnat săvârşirea contravenţiei prev. de art. 100 alin. (3) lit. d) din OUG nr. 195/2002, aplicând amenda de 156 lei şi procedând la reţinerea permisului de conducere al martorei contraveniente, care a refuzat să semneze actul constatator.
Cu toate că inculpatul G.V.R. nu a fost de faţă şi, ca atare, nu a semnat procesul verbal de contravenţie, inculpatul OGC. I-a menţionat pe cel dintâi ca martor asistent în actul constatator (f.60 d.u.p.).
Ca urmare a plângerii civile formulată de D.L. împotriva procesului verbal de contravenţie, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 7616/318/2007, a fost citat ca martor inculpatul G.V.R. Acesta, în depoziţia sa din 08 octombrie 2007, a învederat instanţei date mincinoase, aflate în evidentă contradicţie, care vizau aspecte esenţiale ale cauzei, precizând că: „Eu eram pieton şi în dreptul magazinului cu flori din faţa Şcolii nr.8 am auzit echipajul de poliţie care a spus că <pun pariu că cineva va trece pe roşu>, eu fiind cu faţa spre Piaţa Mare am văzut semaforul...care era verde. Recunosc petenta în sala de judecată...stând pe loc am fost rugat de poliţie să semnez procesul verbal...nu ştiu dacă petenta a trecut pe roşu sau nu...ştiu că petenta nu a semnat procesul verbal...am semnat acest proces verbal în faţă la flori. Revin şi arăt că nu am semnat acest proces verbal"(f.9 d.u.p.).
Prin sentinţa civilă nr. 6712 din 08 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 7616/318/2007, definitivă la data pronunţării şi irevocabilă prin Decizia nr. 127 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Gorj, prin care s-a respins ca nefondat recursul I.P.J. Gorj, plângerea petentei D.L. împotriva procesului verbal de contravenţie sus-menţionat a fost admisă, actul constatator a fost anulat, cu consecinţa înlăturării tuturor măsurilor sancţionatorii dispuse (f.61-65 d.u.p.).
Înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, provenind de la companiile de telefonie, înscrisuri care se constituie în probe indirecte, atestă că între cei doi inculpaţi au existat numeroase convorbiri telefonice în preajma datelor calendaristice la care inculpatul G.V.R. trebuia să se prezinte în faţa organelor judiciare pentru audiere în calitate de martor.
Audiat fiind în prezenta cauză (f.38 dosar Tribunal Hunedoara), inculpatul G.V.R. a precizat că, din locul în care se afla - aşadar, din locul în care se afla şi inculpatul OGC. - nu se putea observa culoarea afişată de semaforul electric aflat în funcţiune, ci evaluările în legătură cu culoarea incidenţă a semaforului s-au realizat în funcţie de contextul în care rulau, în intersecţie, pe alte sensuri de mers, celelalte autovehicule.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel inculpaţii solicitând modificarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 95/A din 7 octombrie 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii OGC. şi G.R.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţi să plătească statului suma de câte 135 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu pentru cei doi inculpaţi, în cotă procentuală, vor fi avansate din fondurile MJLC.
Instanţa de apel a reţinut ca din probele administrate se poate reţine în sarcina inculpaţilor săvârşirea faptelor pentru care au fost cercetaţi astfel că nu se impune achitarea acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii OGC. şi G.R.V. solicitând admiterea recursului astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând Decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
1) Recursul declarat de inculpatul OGC. întemeiat pe cazul de casare prev. de disp. art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. - instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale , de natură să influenţeze soluţia, Înalta Curte constată că această critică este nefondată întrucât instanţa a cărei hotărăşte atacată a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauza analizându-l şi valorificându-I. De altfel inculpatul nu a arătat în mod concret ce probe nu au fost analizate.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. susţinut oral de apărătorul inculpatului OGC. , dar fără a-l dezvolta, Înalta Curte urmează sa-l respingă ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a legii.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul OGC. întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau achitare), în sensul că s-a pronunţat o hotărâre greşită privind pe recurentul inculpat în privinţa săvârşirii infracţiunii instigare la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., Înalta Curte constată că această critică este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, rezultă în mod clar că inculpatul OGC. în virtutea relaţiilor de rudenie dintre cei doi inculpaţi l-a instigat pe inculpatul G.R.V. să declare mincinos în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei. Din listingul convorbirilor telefonice rezultă că aceştia au purtat discuţii în perioada proximă audierii ca martor. Corect s-a ajuns la concluzia de către instanţa de fond şi de apel în sensul că declaraţiile date de inculpatul G.R.V. au fost influenţate de inculpatul OGC. în condiţiile în care inculpatul G.R.V. nu a fost prezent la momentul opririi martorilor B.V. şi D.L.
2) Recursul declarat de inculpatul G.R.V. întemeiat pe motivul de casare prevăzut art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau achitare), în sensul că s-a pronunţat o hotărâre greşită privind pe recurentul inculpat în privinţa săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., Înalta Curte constată că această critică este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti reiese în mod cert ca inculpatul G.R.V. a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă întrucât acesta nici nu era la faţa locului, iar din poziţia în care se afla nu putea vedea desfăşurarea evenimentului.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii OGC. şi G.R.V. împotriva deciziei penale nr. 95/A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat OGC. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat G.R.V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1274/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4547/2010. Penal → |
|---|
